Discuţie în metrou, între doi puşti (sau puştoaice, că nu le-am putut ghici sexu' după voce, iar capul nu obişnuiesc să mi-l ridic când citesc - deşi, după pasiunea cu care vorbeau despre şerpi şi dinozauri, tind să cred că erau puşti) care n-aveau mai mult de 5 ani:
"- Io mă uit la "Hannah Montana".
- Da, ştiu "Hannah Montana". Da' mama mea se uită la "State".
- A, ştiu şi eu, State de România şi Flăcărica, nu?
- Flacăra, nu Flăcărica.
- Flacăra, da. Flacăra violet."
20 martie 2010
11 martie 2010
De parc-ar conta
Mă uitam că ultima dată am postat cam acum o lună (mă rog, facem abstracţie de faptul că data postării este 11 martie, deşi io o scriu pe 15 - nush care-i problema cu setarea datei, da' nu-mi bat capu') şi mă întrebam eu pe mine însămi ce m-a apucat de nu mai scriu. Păi, ştiu şi eu? M-o fi părăsit chefu'? N-or mai exista subiecte? N-oi mai avea vorbele la mine? O fi dat astenia sezonieră peste mine (da, chiar aşa, ce astenie sezonieră? ce sezon e ăsta? sezonul primăvară-iarnă?)? Oi avea alte griji? Oi fi bolnavă? O fi depresia? Sau pur şi simplu m-am hotărât să-mi tratez dependenţa de net şi să-mi găsesc altă ocupaţie?
Hm, puţin din toate. Poate din unele mai mult.
Am început să scriu o postare cu ocazia congresului PSD, din februarie. Am numit-o "Mircea, fă-te că eşti preşedinte!". Mi-am dat seama că nu eram în stare să spun nimic de Doamne-ajută şi-am şters-o.
Am mai început o alta de 8 Martie şi mi-am dat seama că toată postarea se reducea la cum mi s-a pleoştit zambila din cauza gerului nespecific unei zile de martie. Am şters-o înainte de a-i da un titlu.
Şi am trecut şi prin faza de renunţare la blog. De fapt, o tranzitez chiar şi în momentul de faţă. Încă nu m-am hotărât.
Am redescoperit, în schimb, plăcerea lecturii. O pierdusem de când am dat nas în nas cu internetul. Mă rog, mai citeam când şi când, ba chiar aproape zilnic dacă mergeam cu metroul :))
Off topic: ştiţi cum arată nişte părinţi tâmpiţi? Eu nu. Da' ştiţi cum se manifestă nişte părinţi tâmpiţi? Eu da. Am primit pe mail nişte mostre de părinţi tâmpiţi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)