În iulie am avut ocazia să merg în Belgia, la un sfârşit de săptămână. Nu am avut prea mult timp la dispoziţie să relaţionez cu prea multă lume de pe-acolo, însă a fost suficient să-mi confirm - pt a miliarda oară - că suntem o naţie vai mama noastră. Am fost întrebată de un copil de 6 ani dacă e adevărat că marea majoritate a românilor sunt atât de săraci precum se aude. Şi cum aş fi putut să neg, când Belgia este plină de muncitori români, iar familia copilaşului avusese numai baby-sitteri din România, care acceptau să muncească pe salarii derizorii? Acelaşi copil de 6 anişori mi-a cedat câteva dintre jucăriile pe care nu le mai folosea, "ca să aibă şi bebele meu cu ce să se joace când o fi să apară".
Ce mai ştiau belgienii despre noi? De exemplu, că statului român i se bârlăre de pensionari.
De infrastructura lor n-are sens să vorbesc. Există şi e suficient. Aeroportul din Bruxelles? De vreo 10 ori cât Băneasa. Cursele şi porţile de îmbarcare sunt vizibile pe monitoare. La noi e mai greu cu monitoarele la cele 4 porţi de îmbarcare. Eh, măcar de-ar fi asta singura problemă rămasă nerezolvată.
De câteva zile mă întorsei din Irlanda. Cea de Nord. Până să mă obişnuiesc cu lipsa claxoanelor şi a şoferilor agresivi, a trebuit să revin în România.
La ei, maşina MERGE pe stradă. Şi repede, şi legal. La noi, maşinile STAU pe stradă. Blocate în trafic.
La ei, dacă şoferul te vede că vrei să-l depăşeşti, te lasă să-l depăşeşti. La noi, dacă şoferul te vede că vrei să-l depăşeşti, ori te şicanează, ori se ia la întrecere cu tine.
La ei, şoferul îl respectă pe pieton. La noi, şoferul te calcă pe trecerea de pietoni şi nu păţeşte nimic.
La ei, şoferii nu ascultă muzica la volum maxim în maşină. La noi, dacă din maşină nu răsună maneaua pă sistem, n-ai valoare.
La ei, casele sunt toate, dar toate, la fel de înalte şi au cam aceeaşi suprafaţă. De spaţiile verzi din faţa caselor ce să mai spun? O splendoare... La noi, ăla de are bani mai mulţi (munciţi, evident :))) n-are nicio greaţă să-şi trântească viloiul de 200 mp utili lângă un bordei de 20 mp utili. Doar arhitectura oraşului e o noţiune abstractă care nu te satisface aşa cum o face megalocuinţa din dotare.
La ei, 1. dacă cineva te atinge involuntar, 2. te împiedică în vreun fel sau 3. consideră că te-a deranjat, ţi se adresează cu "sorry". La noi, 1. dacă cineva te atinge involuntar, nu zice nimic; 2. dacă te împiedică în vreun fel, ţi se adresează cu: "dă-te, fă", "bă, eşti chior?" şi alte exprimări înţelepte; 3. nu consideră niciodată că te-a deranjat sau, cel mai adesea, nu-i pasă.
La ei, vânzătoarea îţi dă restul până la ultimul penny. La noi, vânzătoarea îţi dă restul numai dacă are chef; dacă n-are chef, îţi spune că n-are mărunt.
La ei, cerşetorii (da, au şi ei, de catraliarde de ori mai puţini decât avem noi, dar au) nu sunt agresivi, ci îţi atrag atenţia adresându-ţi-se cu: "Hello! It's a lovely night/evening/day/morning". La noi, cerşetorii sunt insistenţi, se bagă-n sufletul tău, iar refuzul de a le da atrage după sine niscai blesteme sau înjurături.
La ei, posesorii de câini umblă cu pungile în buzunar şi adună după câini. La noi, posesorii de câini sunt prea simandicoşi pt a face lucruri atât de murdare.
Ei aruncă gunoiul la coş. Noi îl aruncăm unde se nimereşte.
La ei, consumul alcoolului pe stradă se interzice prin lege. La noi, consumul alcoolului -şi, de multe ori, al ăluia ieftin - este încurajat de existenţa nemuritoarelor bodegi.
La ei, băieţii nu fluieră fetele pe stradă. La noi, băieţii sunt cool dacă debitează cele mai ieftine apropouri sau le ating pe fete (nu că alor noastre le-ar displăcea).
Ei au Marea Irlandei şi Oceanul Atlantic. Noi nu avem decât marea... marea bulgarilor.
În fine, ajung şi la aeroportul din Dublin. La ei, aeroportul are vreo 32o (!!!) de porţi de îmbarcare şi sute de zboruri pe zi şi nu se produce haos. La noi, Băneasa (că-n Otopeni n-am fost) are 4 porţi şi câteva zboruri pe zi şi dacă, printr-o întâmplare nefericită, nişte curse aterizează/decolează cu întârziere, în acelaşi timp cu alte zboruri care şi-au respectat orele, se creează o aglomeraţie şi un haos specifice româneşti. Şi că tot am ajuns la zboruri, dintre cele vreo 25 de aeronave care trebuiau să decoleze/aterizeze în răstimpul de 3 ore pe care mi l-am petrecut în aeroport în aşteptarea avionului, care credeţi că era singura care avea să decoleze cu întârziere? That's right
Şi tot aeroportul din Dublin
(O chestie mişto pe care n-am văzut-o la belgieni - mă refer şi io la ăi mai civilizaţi de pe planetă, deci românii ies din discuţie - este tunelul care face legătura dintre aeroport şi avion, pe unde trec pasagerii ca să n-o mai ia la picior pe pistă.)
Şi ajungi în România, în miez de noapte, unde găseşti postate în faţa "sosirilor" doar taxiurile cu tariful 3,5 lei. Pt alea cu tarif 1,4 lei tre să faci comandă. Şi dacă taximetristu' te vede mai simplu îmbrăcat, te-a luat de prost. Pe principiul "nu vă spun tarifu', da' ne-nţelegem noi", plăteşti cursa cât nu face (nu vorbim de mine, ştiu io cu ce se mănâncă buna credinţă a românului).
(O chestie mişto pe care n-am văzut-o la belgieni - mă refer şi io la ăi mai civilizaţi de pe planetă, deci românii ies din discuţie - este tunelul care face legătura dintre aeroport şi avion, pe unde trec pasagerii ca să n-o mai ia la picior pe pistă.)
Şi ajungi în România, în miez de noapte, unde găseşti postate în faţa "sosirilor" doar taxiurile cu tariful 3,5 lei. Pt alea cu tarif 1,4 lei tre să faci comandă. Şi dacă taximetristu' te vede mai simplu îmbrăcat, te-a luat de prost. Pe principiul "nu vă spun tarifu', da' ne-nţelegem noi", plăteşti cursa cât nu face (nu vorbim de mine, ştiu io cu ce se mănâncă buna credinţă a românului).
Şi gata. Am murit de oftică cele câteva zile în care am fost departe de ţară şi în care n-am făcut decât să compar România cu restul lumii, dar acum am revenit cu picioarele pe pământ. Mi-e ciudă că am avut ghinionul de a mă naşte român. Nu în România - România încă este un spaţiu ok -, ci român.
P.S. Încă nişte poze pe pagina mea de facebook.
