Mai munceşte careva la Cancan?

Nu de alta, da' am senzaţia că singurii care-şi mai fac treaba pe acolo sunt paparazzii (şi... cititorii care le trimit ponturi şi poze contra unor sume frumuşele). Adică mă gândesc că ar trebui să fie careva prin redacţia aia care să dea un ochi pe pagină înainte de trimiterea în tipografie sau de agăţarea pe site. Că-ţi scapă una-alta în text, asta este, se întâmplă şi la case mari, cum ziceam cu altă ocazie, da' chiar să nu vezi într-o explicaţie foto - scrisă întotdeauna cu corp de literă distinct (!!!) - cuvintele care prisosesc, asta e ignoranţă, sau nesimţire, sau lipsă de respect faţă de cititor, sau mircea fă-te că lucrezi. Nu-i nimic, români suntem, conform principiilor următoare trăim: "Timpul trece, leafa merge", "Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim".

Cum vine asta: "... cadoul pe care i l-a făcut prezentare"??? Aaaaaaaaaa, acum am înţeles. "Prezentare" e, de fapt, cuvântul-cheie de la fotoexplicaţia următoare. Şi nu l-a văzut nimeni că a zburat unde nu trebuie? Nu? Nu. De ce să fi văzut? Doar e tabloid. Tabloidele nu se citeşte. În tabloide dăcât te uiţi la poze.

Şi timpul se dilată pe ritmuri de cancan

Din ciclul "Noi muncim, nu gândim", vă supun atenţiei o aberaţie marca "Cancan" (sună bine "marCA CAncan", nu?). Se făcea că eram în anul în care a fost ucis cantautorul Ioan Luchian Mihalea, anul 1993. Şi se mai făcea că anul 1993 era an bisect. Nu pt că februarie ar fi avut 29 de zile, conform regulei (REGULII, sic!), ci pt că luna noiembrie a avut 31 de zile. Noroc că cititorii de tabloide sunt într-un fel: mulţi vede, da' puţini pricepe.

Adevărul despre... Jurnala Naţională

După ani întregi în care a oscilat între cele două sexo-genuri, masculin şi feminin, rămânând... neutru, iată că "Jurnalul Naţional" pare să se fi decis. It iz, fainăli, ă gărl. Adică a dat -ulul pe -a. Vedeţi despre ce vorbesc în print screenu' aci de faţă.

Odată cu fixarea sexo-genului, "Jurnala Naţională" pare să fi inaugurat şi o nouă tehnică de scriitură, folosită până acum doar în operele literare. Este vorba despre cunoscuta mise en abîme, doar că nu mai face referire la romanul în roman, la tabloul în tablou, la prezentarea în oglindă, ci la... articolul în articol.

Cum dau pe sticla???

Nu, n-am ajuns sa prezint nici stiri, nici matinale, nici macar sa sterg monitoarele in vreo redactie tv, pur si simplu m-am "redescoperit". Stiti spatiile alea comerciale nefunctionale cu ziare in geamuri, ca sa nu se vada din strada? Is o gramada in Bucuresti. Unul dintre ele este pe Lizeanu, foarte aproape de intersectia cu Stefan cel Mare. De mai bine de-un an jumate, geamurile pravaliei respective sunt acoperite cu aceleasi ziare. Doar cerneala tipografica s-a mai decolorat. Si eu, la loc de cinste. De fapt, nu chiar eu, numele meu, in vremurile bune in care nu eram "gunoier", eram redactor. La "Gandul". Ce vremuri!!! Cred ca articolu' ala a fost scris in perioada in care faceam primii pasi in meserie.
Pt conformitate: http://www.gandul.info/tendinte/shopping.html?3894;1067736

UPDATE: Ma gandesc ca ar fi fost mai potrivit titlul "Cum dau pe termopan?"