Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, între înlăturarea nu-ştiu-cui şi autosuspendare

Înţeleg că nea Nicu (fără ghilimele, că nu e poreclă, e dăcât o prescurtare a numelui) a făcut eforturi să înlăture pe cineva sau chiar pe el însuşi. Nu mi-e clar pe cine a vrut să înlăture, dar mi-e clar că eforturile au fost ale lui, şi nu ale oponenţilor, întrucât dacă eforturile nu erau ale lui, ci ale oponenţilor, atunci înlăturarea era sigur a lui.

Aţi înţeles ceva? Pt "da", treceţi la postarea următoare, pt "nu", treceţi pe la taraba cu tabloide.

Aceste cuvinte ne doare

Iaca, mă trezii şi io la spartul târgului, da' ce să fac dacă nu mi-s din Craiova, că dac-aş fi fost, aş fi dat-o io prima. E bună rău, cum se spune. E cea mai tare. E Dumnezeu. Dăcât că a fost luată de mulţi pân-a ajuns şi la mine.
Şi-au dat concursul:
http://diacritica.wordpress.com/2009/09/20/readuceti-gramatica-in-capul-adevarului/
http://moscalifar.eu/?p=13570
http://www.zoso.ro/2009/09/la-adevarul-s-a-concediat-si-corectorul.html
http://www.paginademedia.ro/2009/09/21/fault-readuce-ti-gramatica-la-adevarul-de-seara/ (Huh?!?!?!?!?!)

- cu participarea extraordinară a fotografului Erso (sau Eros?!? Nu-s pe deplin lămurită)

Citiţi voi postările linkuite, io dau doar copy-paste la două comentarii care mi s-au părut reprezentative: "E ăla de seară, adică ăla care nu produce, ci consumă!" "E în dialectul oltenesc, vericule!"

Acu' bag şi io nişte paie pe f... ăăă, asta, nişte răspunsuri la comentariile astea răutăcioase:

1. Într-adevăr, e ăla de seară, doar că ăla de seară se face de cu dimineaţă, când omu' vine direct de acasă, de la somn, adicătelea e cu mintea odihnită. Ar trebui să fie cu mintea odihnită la propriu, din păcate unii o au odihnită (da' odihnită rău) la figurat. Deci bancurile cu olteni au o bază... bine ancorată în realitate (ăsta e un clişeu, ştiu).

2. Nu e dialect, bre. E pseudoromâna (aia, ştiţi voi, în adâncuri înfundată) vorbită de vajnicii ziarişti.

Ăăă, haideţi să ne mai râdem, vreţi? Adică cum ar veni, să facem haz de necazu' ăl mare al necunoaşterii/proastei înţelegeri a limbii materne:

http://blogderomanfrustrat.blogspot.com/2009/09/c-asa-vrea-muschiul-gazetaresc.html http://blogderomanfrustrat.blogspot.com/2009/08/adevarul-despre-jurnala-nationala.html http://blogderomanfrustrat.blogspot.com/2009/05/pica-softu-bre.html
http://blogderomanfrustrat.blogspot.com/2009/04/cum-stam-cu-tirajul-lectie-gratuita-de.html

Şi mai am una pe care n-am dat-o că mi-era lene s-o mai transform în postare şi oricum e egal cu zero, da' am păstrat-o pe desktop şi acu', că veni vorba, o scot la înaintare:

P.S. Şi o "Scurtă lecţie de PR pentru ziaristul român", pe cât de drăguţă, pe atât de utilă, de la aceeaşi diacritică.

C-aşa vrea muşchiul gazetăresc

Din ciclul "Aşa vrea muşchiu' meu, aşa pun titlul", vă invit să citiţi următoarele rânduri dintr-un material apărut recent într-un ziar de largă răspândire naţională şi dacă voi găsiţi vreo urmă de legătură între intertitlu şi rândurile care îl succed, daţi-mi, vă rog, de ştire ca să-i ţin de urât lu' Mircea Badea când o defila prin faţa Palatului Victoria cu pene lipite pe fund.



Aţi citit? Bun. Deci care-i legătura între aspectul fizic, la care face referire intertitlul, şi ce spune autorul în textul de după? Păi e cam discutabilă. Io când am citit interu', m-am gândit că românii sau au început să mănânce dietetic, sau au investit în gantere, steppere, benzi de alergat, biciclete eliptice şi alte scule, sau au dat iama prin cabinetele cosmetice să se epileze/machieze/maseze/împacheteze/electrostimuleze/termosudeze, toate astea ca să arate bine.
Eliminăm din start partea cu produsele de curăţenie care n-au nicio treabă cu aspectul fizic. Mai rămâne partea cu cele două produse de îngrijire personală, deodorantul şi şamponul. Aşa cum sesizează şi autorul, e vorba de produse de îngrijire personală. Între îngrijirea personală şi aspectul fizic e oareşce diferenţă. Mică, ce-i drept. Şi totuşi e posibil, din păcate, ca una să o excludă pe cealaltă. Io vin şi vă întreb: n-aţi văzut niciodată tipi cu un corp superlucrat, domniţe superaranjate, ultraparfumate şi îmbrăcate după ultima modă, pe scurt, persoane care arată superbine, dar care put?!? A orice. Eu am cunoscut destui/destule.
Şamponul, săpunul, gelul de duş, deodorantul, parfumul te curăţă şi te parfumează, dar nu te fac să arăţi mai bine, adică nu îţi modifică în niciun fel aspectul fizic. Dacă autorului tot nu-i era străină sintagma "îngrijire personală", oare nu ar fi fost mai potrivit dacă ar fi ales drept intertitlu: "Românii, mai atenţi la îngrijirea personală"? Huh?

P.S. Aaa, ştiu, nu mergea varianta propusă de mine pt că era prea mare număru' de semne. Asta e, număru' de semne ne limitează al naibii de mult, că altfel ne descurcăm noi să reformulăm, să dăm sinonime, să... vorbim limba română, ce mai!

Cum dau pe sticla???

Nu, n-am ajuns sa prezint nici stiri, nici matinale, nici macar sa sterg monitoarele in vreo redactie tv, pur si simplu m-am "redescoperit". Stiti spatiile alea comerciale nefunctionale cu ziare in geamuri, ca sa nu se vada din strada? Is o gramada in Bucuresti. Unul dintre ele este pe Lizeanu, foarte aproape de intersectia cu Stefan cel Mare. De mai bine de-un an jumate, geamurile pravaliei respective sunt acoperite cu aceleasi ziare. Doar cerneala tipografica s-a mai decolorat. Si eu, la loc de cinste. De fapt, nu chiar eu, numele meu, in vremurile bune in care nu eram "gunoier", eram redactor. La "Gandul". Ce vremuri!!! Cred ca articolu' ala a fost scris in perioada in care faceam primii pasi in meserie.
Pt conformitate: http://www.gandul.info/tendinte/shopping.html?3894;1067736

UPDATE: Ma gandesc ca ar fi fost mai potrivit titlul "Cum dau pe termopan?"

Pseudostiri. Sau ce face media cand ii mor laudatorii

Nu pretind ca stiu cu ce se mananca presa. Doi ani jumate in domeniu si un curs de trei luni la Centrul pt Jurnalism Independent nu m-au transformat in expert. Insa din alea trei luni in care am invatat cum sa redactez corect o stire, am ramas cu niste lucruri esentiale. Primul si cel mai important este acela ca stirea tre sa transmita ceva, sa contina o informatie care sa il intereseze pe cititor/telespectator/vizitator. Acu' stau si ma intreb: de ce ar fi el, cititoru'/telespectatoru'/vizitatoru', interesat de audiente? Adica, io ma uit la Mircea Badea pt ca imi place emisiunea "In gura presei", nu pt ca il bate pe Turcescu la audiente. La fel, citesc Click! pt ca mi se pare ca da barfe mai tari decat Cancan, nu pt ca ar fi pe locul 1 inaintea altor tabloide. Si exemplele pot continua cu ziare quality sau cu bloguri. A, ok, nu spun ca aceste date nu-s importante, or fi, da' nu pt cititoru' de rand, ci pt moguli, manageri, editorialisti si alte specii din boardul editorial. Mie, cititor, astfel de stiri nu-mi transmit decat o informatie care nu ma intereseaza. Si atunci de ce or fi puse astfel de informatii pe primele pagini ale ziarelor, de ce or fi incepand emisiunile cu prezentarea audientelor, de ce or fi dedicand bloggerii posturi intregi unor grafice care ii plaseaza in topul 3/5/10/20/30/40/50 etc al blogurilor?
Unii ascund astfel de pseudostiri sub masca politetii si a recunostintei fata de cititor/telespectator/vizitator: "Datorita dvs am ajuns sus, lucru pt care va multumim", "Multumim cititorilor/telespectatorilor/vizitatorilor nostri care au facut posibila aceasta ascensiune", "Un obiectiv atins cu ajutorul dvs, cititorii/telespectatorii/vizitatorii nostri fideli" si alte variatiuni pe aceeasi tema. Plus asigurarile aferente: "Va promitem ca vom fi si pe mai departe in slujba dvs", "Va promitem ca va vom furniza si pe viitor cele mai proaspete stiri". Sau poate ca oamenii de presa din ziua de azi au auzit de zicerea lui Rebreanu: "Modestia este calitatea celor care nu au calitati". Cat despre calitati... unde te uiti, numa' "quality" vezi in fata ochilor. O fi avand dreptate scriitorul, da' si noua ce ne mai place sa fim laudati... Iar daca n-o fac altii, s-o facem noi, ce mama ma-sii?