De nu le poţi duce...

De veşti zic... Atât de multe într-o zi că nu le poţi duce. Şi mai sunt şi bunicele. Ei, multe n-ar fi ele, da' la cum nu s-a întâmplat nimic pozitiv la ţărişoară de nişte ani încoace, e bine şi cu două veşti bune într-o singură zi.

Prima ar fi că cică nu-i micşorează pensia lu' maică-mea. Asta mă bucură. În rest, mă doare fix în cot că magistraţii şi-au păstrat pensiile speciale. Urât din partea lor, ce să zic? Da' pân' la urmă, pe bune, faptul că magistraţii rămân cu aceleaşi pensii e cel mai rău lucru care mi s-ar putea întâmpla? Ei bine, nu. N-am timp să mă indignez că ei şi-au păstrat megapensiile, sunt ocupată să fiu fericită că şi maică-mea va rămâne cu acelaşi cuantum al pensiei, după ce i-a trecut glonţul pe lângă ureche. O să scadă punctul de pensie şi or să crească taxele. Şi impozitele. Şi TVA-ul. Nu ştiu io cum e cu calculelele, da' ăia care ştiu cu cifrele cică asta cu creşterea taxelor o să fie puţin mai uşor de suportat de către pensionari decât ciuntirea efectivă a pensiei. O fi.

A doua: îl eliberară pe DD. O fi avut şi el partea lui de vină în toată povestea cu şantajul, n-am de unde să ştiu, da' nici nu pot să-i suspectez pe mare parte dintre reprezentanţii legii de verticalitate. De altfel, pe unii nu-i poţi suspecta nici de prea multă competenţă. Sigur, nu generalizez, că n-ar fi corect. Da' chiar să transformi un Diaconescu sau un Becali în "Denişi, pericole publice" şi să-i cercetezi în stare de arest... nu se face. Dacă stau să mă gândesc bine, nu mi-ar fi teamă că ăştia doi ar putea băga cuţitu' în mine sau mi-ar fura poşeta dacă i-aş întâlni pe stradă. Acu' cică-şi face partid şi candidează şi la preşedinţie. Nici nu mă gândesc să nu iasă din primul tur. Poate c-o să reuşească să facă ce n-au făcut alţii până acum. Poate. Ar fi ceva... Da' ce te faci că nici el n-o să poată conduce singur... O să aibă nevoie de miniştri, de consilieri, de tot felu' de... specialişti. Şi cine ne poate garanta că n-o să avem parte din nou de o Udrea, de un Videanu, de un Berceanu, de un Blaga, de un Funeriu... d-ăştia competenţi, corecţi şi, mai presus de toate, dezinteresaţi? :) Îngeri d-ăştia care te mănâncă pân-ajungi la Dumnezeu.
În fine, vai de capu' ei de ţară!!! Care n-a avut noroc :)

Impozitul pe cioara vopsită, impozitul mov şi altele asemenea

Primul
Nu credeţi că ar avea vreo şansă, nu? Sincer, nici io nu prea cred, da' totuşi n-ar fi o glumă prea proastă. Adică, nu mai proastă decât McTaxa, zisă şi "impozitul pe şaorma". Şi nici mai proastă decât numirea lu' Gheorghe la Finanţe (m-aş lua şi de Bittman, da' totuşi n-o fac că-mi place tipu').
Pe bune acum, la cum umblă politicienii noştri cu cioara vopsită, ar rezulta nişte impozite pe profit... oho.... Că scot ditai profitu' de pe urma gogoşilor, nu poate nimeni să conteste asta.

Al doilea
Aşa cum o desemnează înţelepciunea populară românească, movu' cică ar fi culoarea curvelor. Deci să se impoziteze prestaţia la curve, zic. Da, ştiu, încă nu e legalizată prostituţia. Da' cu ajutoru' Celui de Sus şi al EBei (aia de susţinea, printre alte lucruri vitale poporului român, legalizarea drogurilor), mă gândesc că legalizarea prostituţiei n-ar fi nicidecum o utopie. S-o facem legal, grăit-a, pe vremuri, Sebastian Bodu (şi tot despre achitarea dărilor către stat vorbea şi distinsul domn).
Acu' îmi aduc aminte că, mai în glumă, mai în serios, şi Ioan Mircea Paşcu propunea o "taxă pe fericire", adică "taxă pe sexul marital şi extramarital". Da, da, tot un viciu e şi... fericirea. Şi e fix ca la mâncare: dacă e de-acasă, e fără bani, adică neimpozitată de stat, dacă e şaorma cumpărată din oraş, e cu bani, adică cu McTaxa. La fel şi cu fericirea. Dacă e de-acasă, nu se bagă statu' în patu' tău, dacă e în deplasare - mai exact, agăţată la primul colţ - atunci naşpa. Se poate lăsa cu impozite.
Ei, acum cred că nu sunt foarte mulţi cei care apelează la... fetele străzii. Da' ăia câţi sunt să contribuie şi ei la bugetul statului, că la natalitate nu e musai. Şi nici recomandabil.
Dacă se bagă taxa asta... mov, să-i zic, or să crească tarifele. Logic, nu? Dacă or să crească tarifele, or să se împuţineze clienţii. Logic, nu? Nu deplâng io potenţialele pierderi suferite de prestatorii\oarele de astfel de servicii, da' pt cei care nu-şi vor mai permite să fie beneficiari, îmi amintesc că americanii aveau un sfat (în româneşte nici n-ar fi sunat atât de bine): "If you think the fuck is funny, fuck yourself and save your money". Parcă aşa era.

Uhhmmm, hai să mai vin un pic în ajutorul statului cu alte idei:
- impozitul pe nevoi (fiziologice, desigur; adică, dacă te-au apucat în oraş şi te gândeşti să foloseşti buda eco-publică, scoţi banu'). Şi să fie diferenţiat şi impozitu' ăsta în funcţie de treburi: mică - impozit mic, mare - impozit pe măsură. Nu zic bine?
- impozitul pe abstinenţă (de la orice); adică, mănânci şaorma - plăteşti impozit pe fast-food, nu mănânci şaorma - plăteşti impozit pt refuzul de a o mânca, refuz care înseamnă, de fapt, refuzul de a contribui la bugetul de stat; eşti... fericit - plăteşti impozit, nu vrei să... fii fericit - plăteşti impozit pt că te abţii cu rea credinţă de la a fi fericit, numa' aşa, de-al dracu', ca să nu ajuţi statu'; îţi faci nevoile în deplasare - plăteşti impozit, nu binevoieşti a ţi le face în oraş - plăteşti impozit pt că nu vrei să te pişi la comanda statului.
- impozitul pe... altfel de fericire (zis şi impozitul pe onanism); păi, frate, sex marital şi extramarital - nu, sex cu curve - nu, păi dă-o-n fericirea mă-sii de treabă, adânceşti ţara în criză; ce, credeai că prestaţia solo nu poate fi impozitată?

Oi fi ajutat statul destul pe ziua de azi sau mai trebuie? Că pe moment nu mai am nicio idee. Sigur, ca un cetăţean responsabil ce mă găsesc, nu voi avea satisfacţia misiunii îndeplinite.

Hai să trăim bine!

Prietenu' meu, afepeu' 1

Afepeu' (AFP), adica institutia aia care iti ia banii sa-i vare in bugetu' de stat, mi-a scos peri albi. Mai ales de cand sunt bucuresteanca cu acte in regula, ca pana a nu fi bucuresteanca, facea mama oficiile de contribuabil constiincios, care e cu darile la zi si ar fi in stare sa declare pana si scamele din covorul persan daca s-ar pune impozit pe ele. De cand mi-am facut buletin de Bucuresti, mare belea pe capu' meu. Cumperi casa in Bucuresti, du-te la afepe sa o inscrii pe rol, vinzi loc de parcare, du-te la afepe sa-ti elibereze adeverinta ca ai platit impozitu' la zi, esti proprietar de orice, du-te la afepe sa-ti platesti impozitu' pe proprietati, lucrezi in presa, du-te la afepe sa-ti inregistrezi contractul de cesiune a drepturilor de autor. Si zau ca n-ar fi mare efortu' daca n-ar fi atata birocratie, jde mii de hartoage de completat si atat de batute-n cap functionarele de la ghiseu. Sa incep cu inceputu'. Primul meu contact cu afepeu' a fost dupa ce am intrat in posesia garsonierei livrate la pachet cu locul de parcare si a trebuit sa ma duc sa declar ambele proprietati la Fisc. Simplu pana aici, cateva copii de pe contracte si schite cadastrale, o cerere relativ simplu de completat, si mi-am inscris ambele proprietati pe rol. Vine momentul sa vand locul de parcare. Ma duc la AFP Oltenitei sa cer adeverinta din care sa reiasa ca mi-am platit impozitu' la zi. "Pai nu va putem elibera adeverinta, pt ca nu ati inscris pe rol locu' de parcare. In baza noastra de date nu figurati decat cu garsoniera din Vitan-Birzesti." "Ba l-am inscris atunci cand am inscris si garsoniera. Ambele proprietati sunt trecute pe contractul de vanzare-cumparare din care aveti si dvs o copie. Am platit impozit pe amandoua." "Nu stiu ce sa va spun. La noi nu figurati cu locul de parcare. Mergeti la sediul din Nitu Vasile sa vorbiti direct cu inspectoarea care v-a lucrat dosarul." Mi s-au inmuiat picioarele. Expedierea de la un functionar la altul, de la un sediu la altul nu-mi mirosea a bine si nu ma facea sa ma simt tocmai confortabil. Cu atat mai mult cu cat trebuia sa obtin acea adeverinta cel mai tarziu a doua zi, pt ca trebuia sa ma prezint cu ea la notar, care notar ceruse deja la Cadastru extrasul de carte funciara a proprietatii scoase la vanzare, care extras nu e valabil decat 3 zile, care m-a costat 1 milion jumate, care daca nu obtineam adeverinta ca am platit impozit pe locul de parcare copia de pe carte funciara era numai buna de aruncat la gunoi, care milionul meu, care in aceste conditii vanzarea se amana, care o luasem razna numa' la gandurile astea. Dar cum lucrurile bune se intampla cand te astepti mai putin, am avut placuta surpriza de a mi se rezolva problema pe loc. Adica, fireste, fusese o scapare a alora de la afepe pe care nici in clipa de fata nu mi-o pot explica; adica eu in baza lor de date eram doar proprietara de garsoniera, nu si de loc de parcare, dar impozitul mi-l incasasera pe ambele proprietati!?!?! In fine, incredibil de amabila inspectoarea care mi-a preluat problema, am ramas sincer uimita. Mi-a eliberat adeverinta, nu inainte de a mai plati odata impozitul pe locu' de parcare, impozit pe care il platisem cu vreo luna inainte, odata cu impozitu' pe garsoniera. Am fost atat de bucuroasa ca mi-a eliberat adeverinta aia, ca nu am stat sa ma cert cu ele din cauza faptului ca platisem de doua ori pt aceeasi proprietate, oricum era vorba de vreo 5 roni. Si toate s-au desfasurat conform planului. Adeverinta de la AFP, adeverinta de la asociatia de proprietari (asta e alta poveste tragicomica made in Romania - printre actele pe care mi le-a cerut notarul sa i le-a duc pt a perfecta vanzarea locului de parcare s-a numarat si adeverinta de la asociatia de proprietari ca am platit intretinerea la zi, intretinere care priveste strict apartamentul si spatiile comune din bloc, nicidecum locul de parcare cu care administratia n-are absolut, dar absolut nicio treaba, atat timp cat proprietarul locului de parcare sunt eu, nu primaria, nu firma de constructii care mi l-a livrat la pachet cu garsoniera), copii de pe contractul de vanzare-cumparare, copii de pe buletin si extrasul de carte funciara care se afla deja la notar. Ar fi trebuit sa fie simplu, dar noi suntem atat de obisnuiti cu lucrurile complicate, incat daca ai fi inconjurat de lucruri simplu de facut, probabil ca te-ai simti ca pestele pe uscat. Sigur, acum sa nu-si imagineze cineva ca lucrurile s-au terminat aici. Nu, am vandut locul de parcare, e drept, notarul i-a spus actualului proprietar sa isi inscrie locul de parcare la afepe in termen de 30 de zile de la dobandire, iar mie nu mi-a zis nimic. Am presupus ca radierea se face automat, in momentul in care cumparatorul isi trece proprietatea pe numele lui. Ei bine, cine poate stii cum se face radierea? Cert este ca, atunci cand m-am dus sa platesc impozitul pe garsoniera pt anul 2009, am platit si pt locul de parcare care nu mai e al meu din octombrie 2008. Inca nu am rezolvat cu radierea pt ca nu am avut timp sa mai ajung la afepe, iar de sesizat, nu m-am sesizat pe loc, ci dupa ce am ajuns acasa. Suma era mica, de 6 lei pe tot anul, dar nu e vorba de suma pe care o platesc eu pt o proprietate care, apropo, nu mai e a mea, ci de modul in care lucreaza functionarii romani, bine platiti, de altfel. Continuarea odiseei mele si a prietenului meu, afepeu', in postarea viitoare. Episodul urmator: inscrierea contractului de cesiune la afepe.