Postare neinteresanta. 1 Mai la mine-acasa

In timp ce altii sarbatoreau 1-ul Mai pe la mare, pe la munte sau chiar prin parcurile bucurestene neretrocedate si libere de orice litigiu inca, io aveam un alt motiv de sarbatoare. Am implinit exact un an de cand m-am mutat in casa noua. Si cum sunt lipsita total de imaginatie cand e vorba de celebrarea vreunei zile, oricare ar fi ea, m-am gandit ca n-ar fi rau sa mai fac niscai lucrari prin casa. Nu io, fireste. Muncitorii. Adusi de la Braila (si gazduiti pt doua nopti in garsoniera proprietate personala), ca astia de la Bucuresti is mai scumpi si nici nu-i cunosc. Plus ca era si mama in vizita la mine si avea cin' sa supravegheze lucrarile. Si uite-asa, in 3 zile balconu' meu a fost inchis cu termopan, izolat, vopsit si parchetuit, ultimele trei operatiuni fiind executate fix de 1 Mai.
Motiv pt care am facut trei drumuri la Praktiker, numarul lor fiind dat de descoperirea pe parcurs a diferitelor materiale care lipseau din dotarea muncitorilor, si doua drumuri la Carrefour, numarul lor fiind dat de numarul mic de maini din dotarea mea, si anume decat doua. Iar sticlele de bere si apa minerala nu doar ca-s ale naibii de grele, da' si voluminoase rau. Plus ca nu poti tine oamenii pe acelasi meniu doua zile, dimineata, la pranz si seara. Noroc ca ies din bloc si intru in complexu' Vitantis detinator de Praktiker si Carrefour, ca altfel nush ce m-as fi facut.
Intre cele 5 vizite in Vitantis am executat si un somn de pranz de douaj' de minute, cu capu' pe masa din bucatarie, intrucat fiind fericita posesoare a unei garsoniere si muncitorii trebaluind pe balconul iesitor din livingu' meu, nu aveam prea multe alternative. Si eram rupta de oboseala fiindca ma trezisem pe la 6 jumate cand am auzit primele zgomote venite din balcon si provocate de rindele, spacluri, ciocane si alte scule straine mie. (Iar somnul pe saltea in bucatarie nu e cel mai odihnitor, dati-mi crezare). La 7 dimineata cand au inceput primele lovituri de ciocan, mi-a venit sa intru in pamant de rusinea vecinilor si sa nu mai ies pan' la urmatorul cutremur, in speranta ca nu o sa mi se acorde mie mai multa atentie decat prea-cinstitului cutremur.
Da' acu' gata. Am si balcon inchis, nu mai dorm nici pe saltea in bucatarie si zic sa scriu si io postarea asta de bucurie ca am terminat cu balamucu' asa repede.