Prietenu' meu, afepeu' 3

Din ciclul "Niciun contact cu afepeu' fără o dudă demnă de consemnat" (aici, ep. 1 şi ep. 2), vă supun atenţiei, în cele ce urmează, fotografia de mai jos, executată la AFP IMGB.



E făcută pe fugă, în mişcare şi câş. Nu de alta, da' mişunau funcţionăreii pe acolo ca într-un furnicar şi mă cam ţinea o jenă să mă surprindă în flagrant cu... camera delictă în mână. Da' ce e de văzut, bănuiesc că se vede. Dacă nu se vede, vă spun eu ce scrie pe afişul care se găseşte pe absolut toate uşile birourilor din instituţie: "În acest birou nu se primesc atenţii" :)). Eu am mai avut treburi prin instituţia cu pricina şi prin primăvară, da' pe vremea aia nu era nici urmă de aşa mesaj (sau în primăvară nu era valabil ce scrie pe afiş?!? Iar sunt rea şi insinuantă, ştiu :)))
Şi altă fază faină. Aşteptând să intru unde aveam treabă, apare gardianul şi rupe afişul de pe uşa în faţa căreia aşteptam. Şi cum sunt posesoarea unei cantităţi generoase de mâncărici la limbă, nu pot să mă abţin de la a face constatări - fie ele asertive, sau interogative - în situaţii de genu' ăsta. Aşa că mă adresez domnului: "Gata, ridicaţi embargou'? Înţeleg că de-acu' se dau şi se iau atenţii la liber!?!" Şi ca şi cum ar fi luat în serios întrebarea/remarca/nedumerirea mea, îmi şi răspunde corespunzător: "A, nu, nici vorbă, era măzgălit cu pixu' afişu' şi îl înlocuiesc. N-o să ne mai civilizăm în veci" :))
Pe drumu' de întoarcere, cugetam la sensu' noţiunii "atenţie": o fi aceeaşi chestie ca şpaga sau o fi însemnând decât un cadou nevinovat, gen o cutie de bomboane, un buchet de flori, un parfum etc? Adică, io, una, mai degrabă aş denumi "şpagă" niscai mulţi bani introduşi în plic şi aş folosi pt flori, bomboane şi alte cadouri termenul "atenţie". Cum o fi?
Nu, serios, pe vremea când lucram în învăţământ, primeam şi io bomboane, flori, creme, boscheţi - na, ca tot profu' - şi mă gândesc totuşi că ceea ce primeam erau atenţii, nu şpagă. Că dacă şi asta ar fi şpagă, atunci m-aş suspecta ca fiind şi eu unul dintre omuleţii ăia care fraudează statu' şi nu m-aş simţi tocmai confortabil. De parcă un fraudator sau un evazionist s-ar simţi în vreun fel. Poate doar de la foarte bine în sus, că doar d-aia s-a făcut fraudator/evazionist de România, şi nu de Botswana.

Retardo: piticii de pe creier nu răspund la tratament

Cât de debil poţi să fii ca să crezi că un afiş lipit undeva, oriunde - pe stâlpi, pe pomi, pe garduri, pe socluri - poate schimba percepţia, convingerea, crezul, mentalitatea celui care întâmplător trece pe-acolo şi îşi aruncă ochii asupra cuvintelor scrise? Tre' să fii bolnav. Un om întreg la minte nu se lasă influenţat de ce scrie pe un afiş, cu atât mai mult cu cât mai e şi defăimător. Românii, în marea lor majoritate, nu sunt proşti. Or fi hoţi, oportunişti, criminali, pedofili, manelişti, perverşi, da' proşti nu sunt. În general, românul e învăţat să gândească cu capul lui, nu cu al altuia. Şi atunci, de ce s-or fi strofocând unii să le bage celorlalţi în cap o idee, de cele mai multe ori fixă?
Îndrăznesc să zic că, cel mai adesea, în spatele unor astfel de gesturi stau nişte poliţe neplătite. Jenant este faptul că lipitorii ăştia de afişe - în cazul în care or fi unele şi aceleaşi persoane cu autorii afişelor - nu se sinchisesc să explice motivul pt care lucrurile stau aşa cum le prezintă ei, şi nu altfel. Oare lipitul de afişe o fi singura lor plăcere?!?



Zona Mitropoliei, duminică, 23 august

Instructiuni de folosit buda

Nu spun unde am vazut afisu' asta. Institutie importanta. Afisu' exista de foarte mult timp, da' io l-am ignorat total in ultima vreme. Azi mi-a iesit din nou in cale si nush ce mi-a venit sa-i acord un strop din atentia mea distributiva si sa-l recitesc. Dincolo de faptul ca sunt niste reguli de bun simt, care, din cate se pare, nu prea sunt respectate din moment ce a fost nevoie sa fie scrise si lipite pe usi, autorului bag seama ca nu i-a lipsit ingeniozitatea: "Nu va stergeti pe pereti"?!? Omg, oare ce-or fi vazut ochii omului aluia de a fost el in stare sa astearna pe hartie asemenea indemn? Ca sa nu mai zic de modul de adresare: "Doamnelor"?!? E cam dureros. Inteleg ca, in contextul asta, "doamna" e un cuvant golit de semnificatie. O doamna nu se comporta necorespunzator nicaieri, nici macar la buda. (Ei, nu suna intr-un mare fel ultima propozitie?) Din pacate, "doamnele" sunt o specie pe cale de disparitie. Partea trista e ca totul se reduce pana la urma la lipsa de civilizatie.