Roboata de Văcăreşti

Nu-i înţeleg neam p-ăştia de caută scandal cu orice preţ. Cam ce-ar putea să-i mâne-n lupta replicilor agresive, mă-ntreb.

Luni, 13 (nici măcar marţi, 13), dimineaţă, soare, frumos afară, un 634 semiaglomerat. Cele 4 scaune rezervate invalizilor/bătrânilor/mamelor cu copii (de mână sau în burtă) - ocupate. Urcă o mamaie şi cu încă o tanti cu veleităţi de avocat. Nu m-am prins dacă erau împreună, că n-au vorbit deloc preţ de-o staţie, cât am mai mers io cu autobuzu'. Mamaie se postează lângă cele 4 scaune ocupate, o tipă de pe scaun o întreabă dacă vrea să stea jos. Până s-apuce mamaie să dea vreun răspuns, răbufneşte tanti cu veleităţile: "Păi da, şi dacă din bun-simţ ea-ţi zice acum că nu vrea să stea jos, tu ce faci? Nu-i dai locu', nu? E bătrână, n-o vezi că abia merge? Normal că vrea să stea jos. La ce-o mai întrebi?" "Păi am întrebat, doamnă... vreau să-i dau locu'". "Dă-i-l şi n-o mai întreba. La ce mai întrebi? Vrei să-ţi spună nu şi să stai în continuare pe scaun şi ea să meargă-n picioare? Nu te uiţi la ea că-i în baston şi merge greu? Las-o să stea şi nu-i mai pune atâtea întrebări. Da, vrea să stea jos, îţi spun io că vrea să stea jos. Eşti mulţumită acum că ţi-am răspuns la întrebare?" "Nu vă crizaţi aşa, mă ridicam oricum." "Nu mă crizez deloc, da' voi n-aveţi niciun pic de educaţie... (straight face). Auzi, pune întrebări... Tu cam ce crezi de pui întrebări din astea? Speri să te refuze să stai în continuare pe scaun şi omu' bătrân în picioare lângă tine, nu?"

Am întors capu' cu gândul să ignor tentativa de dialog dintre cele două. Da' tanti cea locvace şi redundantă decât că aşa se convertise ea în războinica luminii reloaded, şi aşa multe cuvinte scotea pe fracţiune de secundă, şi aşa înalte şi zgârietoare de timpane octave arunca pe guriţă, încât singurul lucru bun pe care l-am putut face pt mine atunci a fost să mă refugiez în replica lu' Mona: "Ce, tu, adică io-s proastă, mă faci grasă, io umblu strâmb pe tocuri, io nu ştiu parca, io nu-s fotogenică, sau hau bau sau hau sau ce tot latri acolo, dragă?".

Şi pân' la urmă, de când nivelul de educaţie se măsoară într-o întrebare care precedă un gest politicos?

În rarele ocazii în care stau pe scaun în RATB şi se iveşte câte-un nene/o tanti posesori de ani mulţi, şi io obişnuiesc să întreb înainte de a mă ridica. Îndelungata experienţă de utilizator al transportului în comun m-a învăţat că sunt cel puţin trei motive pentru care o persoană în vârstă preferă să rămână în picioare: 1. coboară la prima; 2. suferă de afecţiuni ano-rectale (aham!!! lol); 3. întâmpină greutăţi la ridicarea de pe scaun şi atunci, pentru 3-4 staţii, nu se mai aşază.

Regret sincer că n-am fost io aia care să-i ofer locu' mamaii şi să-i pun întrebarea provocatoare de tunete şi fulgere, că aş fi ştiut să i-o retez cum trebuie lu' tanti cea locvace: "Păi întreb, doamnă, că poate are hemoroizi prolabaţi şi nu poate să stea în poziţie şezândă".

Depresia unui ceausist

Procesul de imbatranire e firesc, da' e cel putin frustrant sa te apuce pe la 28 de ani. Adica, pana mea, io am fost soim al patriei, pionier, am avut o tovarasa educatoare si o tovarasa invatatoare si am fluturat stegulete in asteptarea lu' tovarasu' Nicolae Ceausescu de Ziua Recoltei. Nici prin cap nu-mi trecea ca, peste 19-20 de ani, o sa am posibilitatea sa socializez prin intermediul hafaivului, netlogului, tuitarului, taggedului, feisbucului, maispeisului, tepeuului si altor asemenea retele. Sau ca o sa scriu pe blog. Pe haifaiv si pe netlog, cel putin, m-am dat si io. Si pe tagged, o foarte, foarte scurta perioada. Pana azi. Cand m-am suparat. Adica mi-am dat seama ca nu am prea multe in comun cu oamenii care se afiseaza pe acolo.

Ma repet, pana mea (is un pic nervoasa si-n pragul depresiei, de unde redundanta), pe mine m-ar fi tinut o mare jena sa-i adresez comunitatii o intrebare de genu' aleia pe care o vedeti in printscreen. Dintr-un singur motiv: pe multi dintre oamenii aia nu-i cunosc. De unde as avea siguranta ca sunt sinceri si ca nu fac misto de mine?

(Fie vorba intre noi, io nici n-as fi avut motive sa intreb cum sa fac sa-mi creasca penisu')

Si nici sa dau raspunsuri de genu' alora pe care le vedeti in astalalt printscreen n-as fi fost in stare.

Drept urmare, din acest moment ma declar impotriva retelelor de socializare. Mi-am dezactivat contul de haifaiv si incerc sa fac acelasi lucru si cu netlogu', da' nu gasesc nicio optiune de stergere a contului. Ziceti-mi si mie cum se face, pls, ca de la atata incordare neuronu' meu a facut febra; plus ca de la o varsta te lasa toate. Nici nu stiu ce sa fac: sa rad de tampeniile din printscreenuri sau sa plang ca nu ma mai regasesc printre tinerii romani.

Uite d-aia n-am putut io sa fiu profa mai mult de trei ani. Tind sa-i dau dreptate lui Base: scoala romaneasca scoate tampiti. Io as reformula nitel: "scoala romaneasca scoate si tampiti" (sa nu generalizam, ies si destule genii de pe bancile scolilor din Romania, doar ca fug incotro vad cu ochii). Oare ce s-o fi ales de fostul meu elev care ma intreba daca domnisoara profesoara B (care avea o venerabila varsta) este domnisoara pt ca e nemaritata sau pt ca e nef..... sau de fosta mea eleva de 13 ani care ma intreba daca eu cred ca domnului profesor de istorie (aflat si el in pragul pensionarii) i se mai scoala. Nu le mai tin minte numele specimenelor ascultatoare de Nicolas Guta, ca in mod sigur le-as regasi pe hi5, netlog si altele asemenea. Asta daca nu si-au luat nickuri de genu': shmekeru69 sau badgirl69. As putea incerca un search dupa statusu': "am talent si sexapil, fata, spate si profil", dar nu tin cu tot dinadinsul sa-i regasesc.