Între noi, talentaţii

Tânăru' Alin Fărcaş, alias Pamflezistu', mă face "talentată" şi mă pocneşte cu "Blogu' de Oro". Acu', nush cât talent real zace în mine, da' uite că de data asta am chef să-l cred pe Alin, motiv pt care îi foarte mulţumesc pt distincţie şi mă repet, executând un copy-paste după comentu' pe care l-am lăsat la el: "aprecierea îmi merge drept la suflet şi cântăreşte cu atât mai greu cu cât vine de la cineva infinit mai talentat decât mine".
Acu' vine partea cea mai grea: se presupune că io ar trebui să-i fericesc cu un "Blog de Oro" pe blogeraşii pe care-i consider merituoşi. Ei bine, n-o să nominalizez pe nimeni din blogrollu' meu şi o să şi explic de ce (nu, nu pt că urlă egoismul în mine :))).
Fiind filolog prin formaţie, cu tot cu patalama la mână, am învăţat să apreciez textele bine scrise, atât din punctul de vedere al conţinutului, cât şi din cel al folosirii corecte a limbii române. În blogrollu' meu o să găsiţi, în majoritate, doar oameni care au ceva de spus, şi nu personaje obscure care pun traficul înaintea conţinutului şi care postează de enşpe ori pe zi având drept unic scop creşterea numărului de vizitatori. Din acest motiv, blogrollu' meu nu este unul interminabil, nu conţine mai mult de 20 de bloguri, bloguri pe care le accesez zilnic, deşi unii autori postează cu o frecvenţă mai redusă.
Filologului din mine îi place la nebunie să-i citească pe cei care spun lucrurilor pe nume sau care împărtăşesc din experienţa lor de viaţă şi care musai scriu corect, coerent, cu subiect şi predicat (eventual, fără virgulă între ele:)))
http://www.alinfarcas.ro/
http://alisbobe.blogspot.com/
http://nastasecatalin.blogspot.com/
Presarul din mine (adicătelea ăla de lucrează în presă, şi totuşi nu e ziarist) urmăreşte cu înfrigurare noutăţile, analizele, dar şi luptele care se dau în interiorul sistemului
http://www.reportervirtual.ro/
http://www.paginademedia.ro/
http://www.jurnalismonline.ro/
http://cristianbotez.wordpress.com/
http://busylancer333.wordpress.com/
http://catalink-mediablog.blogspot.com/
Cât despre omul Oana Anghel, ei bine, omul vrea mai multe:
- să afle bârfele din showbiz şi să fie mai aproape de vedete
http://divedecarton.blogspot.com/
http://www.yodablog.info/
http://www.mircea-badea.ro/blog/
http://mihaibendeac.ro/
http://www.serbanhuidu.ro/
- să ştie câte puţin din toate cele care se întâmplă prin a noastră land of choice (ştiu, am făcut o fixaţie pt sintagma asta începând încă de la postarea trecută, despre Sinaia)
http://contact.romania-inedit.ro/
- să afle cum gândeşte tânăra generaţie
http://kaloo.info/
http://incasha.blogspot.com/
- să vadă cum o duc alţii care au avut curajul să-şi ia viaţa în mâini şi să dea cu flit land of choice-ului de toate zilele
http://dielda.blogspot.com/
- să se minuneze de cât de populari se dau politicienii
http://danvoiculescu.net/blog/
Ocazional, citesc şi blogurile "persoanelor interesate" care nu se află deja în blogroll. Repet, dacă există cineva în blogroll, există pt că eu consider că am ce citi la el, şi nu pt că vreau să-mi aducă vizitatori. Nu m-am împrietenit până acum cu AdSense-ul, am blog doar pt că îmi place să scriu. Nu fac link exchange-uri în mod nejustificat. Nu obişnuiesc să anunţ persoanele atunci când decid să le bag în blogroll: se află acolo pt că îmi place să le citesc, nu pt că aştept să-mi întoarcă gestul.
În concluzie, eu nu ştiu cui să dau distincţia şi, evident, nu voi alege între ei. Poate, tuturor.

Depresia unui ceausist

Procesul de imbatranire e firesc, da' e cel putin frustrant sa te apuce pe la 28 de ani. Adica, pana mea, io am fost soim al patriei, pionier, am avut o tovarasa educatoare si o tovarasa invatatoare si am fluturat stegulete in asteptarea lu' tovarasu' Nicolae Ceausescu de Ziua Recoltei. Nici prin cap nu-mi trecea ca, peste 19-20 de ani, o sa am posibilitatea sa socializez prin intermediul hafaivului, netlogului, tuitarului, taggedului, feisbucului, maispeisului, tepeuului si altor asemenea retele. Sau ca o sa scriu pe blog. Pe haifaiv si pe netlog, cel putin, m-am dat si io. Si pe tagged, o foarte, foarte scurta perioada. Pana azi. Cand m-am suparat. Adica mi-am dat seama ca nu am prea multe in comun cu oamenii care se afiseaza pe acolo.

Ma repet, pana mea (is un pic nervoasa si-n pragul depresiei, de unde redundanta), pe mine m-ar fi tinut o mare jena sa-i adresez comunitatii o intrebare de genu' aleia pe care o vedeti in printscreen. Dintr-un singur motiv: pe multi dintre oamenii aia nu-i cunosc. De unde as avea siguranta ca sunt sinceri si ca nu fac misto de mine?

(Fie vorba intre noi, io nici n-as fi avut motive sa intreb cum sa fac sa-mi creasca penisu')

Si nici sa dau raspunsuri de genu' alora pe care le vedeti in astalalt printscreen n-as fi fost in stare.

Drept urmare, din acest moment ma declar impotriva retelelor de socializare. Mi-am dezactivat contul de haifaiv si incerc sa fac acelasi lucru si cu netlogu', da' nu gasesc nicio optiune de stergere a contului. Ziceti-mi si mie cum se face, pls, ca de la atata incordare neuronu' meu a facut febra; plus ca de la o varsta te lasa toate. Nici nu stiu ce sa fac: sa rad de tampeniile din printscreenuri sau sa plang ca nu ma mai regasesc printre tinerii romani.

Uite d-aia n-am putut io sa fiu profa mai mult de trei ani. Tind sa-i dau dreptate lui Base: scoala romaneasca scoate tampiti. Io as reformula nitel: "scoala romaneasca scoate si tampiti" (sa nu generalizam, ies si destule genii de pe bancile scolilor din Romania, doar ca fug incotro vad cu ochii). Oare ce s-o fi ales de fostul meu elev care ma intreba daca domnisoara profesoara B (care avea o venerabila varsta) este domnisoara pt ca e nemaritata sau pt ca e nef..... sau de fosta mea eleva de 13 ani care ma intreba daca eu cred ca domnului profesor de istorie (aflat si el in pragul pensionarii) i se mai scoala. Nu le mai tin minte numele specimenelor ascultatoare de Nicolas Guta, ca in mod sigur le-as regasi pe hi5, netlog si altele asemenea. Asta daca nu si-au luat nickuri de genu': shmekeru69 sau badgirl69. As putea incerca un search dupa statusu': "am talent si sexapil, fata, spate si profil", dar nu tin cu tot dinadinsul sa-i regasesc.

Si totusi am fost printre primii bloggeri ai tarii

Am regasit de curand pe site-ul postului Prima TV un text pe care l-am scris cu vreo 3 ani in urma si care se voia a fi un raspuns la o intrebare de concurs, pusa in cadrul emisiunii "Saptamana nebuna". Concursul nu l-am castigat, fireste, pt ca, asa cum am fost anuntata de organizatori, "raspunsul" meu era prea lung si nu putea fi citit in emisiune. Pai da, abilitatea de a vorbi/scrie mult si a spune nu tot atat de mult am avut-o dintotdeauna. Insa aceiasi organizatori mi-au zis ca "am potential" si mi-au facut favorul de a-mi publica textul pe care am avut placuta surpriza sa-l redescopar dupa atatia ani, la aceeasi sectiune "Blog" a site-ului Prima TV.

http://www.primatv.ro/blog/?p=7

P.S. Intrebarea concursului era: "Cum ati orienta politica Romaniei daca ati fi chelnerul de la masa presedintelui?

P.P.S. Prefer sa va semnalez eu stangaciile gramaticale: "defel" (care se scrie in doua cuvinte), conjunctiile pe care, din graba, am omis sa le mai pun, literele lipsa. Deh, pe vremea aia nu aspiram la statutul onorabil de corector de ziar national.

Pseudostiri. Sau ce face media cand ii mor laudatorii

Nu pretind ca stiu cu ce se mananca presa. Doi ani jumate in domeniu si un curs de trei luni la Centrul pt Jurnalism Independent nu m-au transformat in expert. Insa din alea trei luni in care am invatat cum sa redactez corect o stire, am ramas cu niste lucruri esentiale. Primul si cel mai important este acela ca stirea tre sa transmita ceva, sa contina o informatie care sa il intereseze pe cititor/telespectator/vizitator. Acu' stau si ma intreb: de ce ar fi el, cititoru'/telespectatoru'/vizitatoru', interesat de audiente? Adica, io ma uit la Mircea Badea pt ca imi place emisiunea "In gura presei", nu pt ca il bate pe Turcescu la audiente. La fel, citesc Click! pt ca mi se pare ca da barfe mai tari decat Cancan, nu pt ca ar fi pe locul 1 inaintea altor tabloide. Si exemplele pot continua cu ziare quality sau cu bloguri. A, ok, nu spun ca aceste date nu-s importante, or fi, da' nu pt cititoru' de rand, ci pt moguli, manageri, editorialisti si alte specii din boardul editorial. Mie, cititor, astfel de stiri nu-mi transmit decat o informatie care nu ma intereseaza. Si atunci de ce or fi puse astfel de informatii pe primele pagini ale ziarelor, de ce or fi incepand emisiunile cu prezentarea audientelor, de ce or fi dedicand bloggerii posturi intregi unor grafice care ii plaseaza in topul 3/5/10/20/30/40/50 etc al blogurilor?
Unii ascund astfel de pseudostiri sub masca politetii si a recunostintei fata de cititor/telespectator/vizitator: "Datorita dvs am ajuns sus, lucru pt care va multumim", "Multumim cititorilor/telespectatorilor/vizitatorilor nostri care au facut posibila aceasta ascensiune", "Un obiectiv atins cu ajutorul dvs, cititorii/telespectatorii/vizitatorii nostri fideli" si alte variatiuni pe aceeasi tema. Plus asigurarile aferente: "Va promitem ca vom fi si pe mai departe in slujba dvs", "Va promitem ca va vom furniza si pe viitor cele mai proaspete stiri". Sau poate ca oamenii de presa din ziua de azi au auzit de zicerea lui Rebreanu: "Modestia este calitatea celor care nu au calitati". Cat despre calitati... unde te uiti, numa' "quality" vezi in fata ochilor. O fi avand dreptate scriitorul, da' si noua ce ne mai place sa fim laudati... Iar daca n-o fac altii, s-o facem noi, ce mama ma-sii?