Iertaţi-mi cinismul, dar nu pot să las ziua să treacă fără să întreb: azi chiar nu mai moare nimeni/nimic? Un om, un ziar, o speranţă... ceva. Păi, şi ce-o să facă OTV-ul diseară? Misterul cărei morţi îl va mai elucida? Va continua oare cu subiectul început aseară: "Misterul morţii actorului care i-a imitat pe Năstase şi Vadim"? Pt că e un mister, clar. Nimic altceva decât o blasfemie care nu a rămas nepedepsită. Cel puţin, eu asta am dedus în cele 10 secunde în care am zăbovit pe OTV, suficient cât să-mi dau seama care e subiectul senzaţional al serii. Forţa ocultă AH1N1 s-a abătut asupra defăimătorului de tribuni.
Dacă-i aşa, am şi eu un pont: clasa politică din România anului 2010. O imitaţie ieftină a clasei politice de altădată, cea consemnată în istorie. Nu, nu mă aştept şi nici nu vreau să dea porcina în ei, oricât de mult i-aş urî. Din partea mea, să se bucure şi pe mai departe de beneficiile forţei oculte a flamurii violet. De fapt, n-am nicio îndoială că virusul ăsta porcin suferă de boala numită "solidaritate". Păi, cum ar putea să dea iama în porci? Nici vorbă. Dă iama doar în oameni. Păcat că unii-s mult, mult prea tineri.
Îmi plăcea Toni Tecuceanu. Era talentat. Mă amuza teribil. Dar nu a spus nimeni că viaţa e dreaptă. Altfel cum ar fi putut răpune un virus un munte de om în doar câteva zile?
Moartea lui a survenit la câteva ore după cea a cântăreţei Lhasa de Sela (37 ani) şi la câteva zile după cea a actriţei Brittany Murphy (32 de ani). Cauzele au fost diferite: cancer, atac de cord. Spre ruşinea mea, nu am auzit de niciuna din ele. M-a şocat însă graba cu care şi-au încheiat socotelile cu viaţa. Fie-le ţărâna uşoară!
Şi pt că numai noi, românii, puteam începe anul în modul ăsta, rămânem tot în sfera sucombării subite. A ziarelor. Ei, impropriu spus "subit"; la cât de lungă le-a fost agonia, numai subită nu li se poate numi dispariţia. Plus că prohodul li se cântă de când a început criza să dea cu România de toţi pereţii. Dar, nu-i aşa, "Ziua" şi "Gardianul" nu sunt decât nişte nume printre alte defuncte care-au fost ("Cotidianul", "Business Standard", "Compact" - ca să mă opresc doar asupra titlurilor centrale) şi care vor mai urma.
Cât despre oamenii rămaşi fără locuri de muncă, ce să zic? Dumnezeu cu mila. Măcar de s-ar simţi mai bine piaţa forţei de muncă din afară, să ne susţină şi pe noi ăştia care, vorba cântecului, "nu ne-am născut în locul potrivit". Bine, eu oricum sunt de părere că nici coordonata temporală nu ne-a fost prea favorabilă. Personal, tind să cred că m-aş fi simţit mai bine dacă m-aş fi născut nu în anii '80, ci undeva pe la 1800, 1900. În niciun caz în viitor.
Revenind la dispariţii, apariţii şi alte fenomene fireşti într-o ţară care-o ţine tot într-o criză, am convingerea că cei mai buni vor supravieţui. Uitaţi-vă numai cum înfloresc "Click", "Libertatea" şi "Cancan". Şi nici măcar n-au nevoie de inserturi.
Nu-mi place să constat asta, dar anul 2010 pare să-şi râdă de noi. Şi e abia la început.
PS: La mulţi ani! Ar fi trebuit s-o spun la început, dar nu mi s-a părut c-ar da prea bine imediat după titlul referitor la "lumea făr' de durere, întristare şi suspin".
Se afișează postările cu eticheta Gardianul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Gardianul. Afișați toate postările
06 ianuarie 2010
20 aprilie 2009
Patimile de vineri ale deontologilor
HRISTOS A INVIAT!
Vinerea Patimilor: zi mare pt crestinii de rand, zi si mai mare pt crestinul Gigi Becali. Patronul stelist a fost eliberat. Sa fim bine intelesi: nu am cultul lui Becali, ca persoana publica imi este indiferent. Ma rog, aproape indiferent. Singura reactie pe care mi-o provoaca atunci cand apare la televizor este amuzamentul fata de stereotipiile atat de bine cunoscute. Cu toate astea, recunosc ca m-am bucurat sincer cand am aflat ca a fost eliberat. Nu stiu cat de reale sunt magariile de care a fost acuzat, dar nici nu cred ca era cazul ca justitia sa inceapa cu el sa-si faca datoria. Pana la el sunt o gramada de alti infractori pe care nu-i mai considera nici dracu' pericol public. Partea proasta e ca multi dintre ei ne conduc.
Dupa eliberarea lui Jiji de vineri seara, m-a lovit o mare curiozitate, izvorata din nu stiu ce, de a vedea cam cum a fost reflectat evenimentul in presa. Evenimentului i s-a dat o amploare deosebita. Becali e un personaj controversat, deci merita toata atentia presei. Motiv pt care nu consider ca eliberarea lui ar fi trebuit trecuta cu vederea sau consemnata ca fapt divers. Dar mi se pare exagerat sa i se aloce atata spatiu tocmai in Vinerea Mare. La ce bun? Toate articolele s-au bazat pe aceleasi citate din Gigi Becali. Nimic nou, nimic spectaculos. Televiziunile macar au mai adus diversi comentatori in platouri sa-si dea cu parerea.
Fara sa am veleitati de analist politic sau de alta factura, am constatat urmatoarele: cei mai multi au ales sa deschida prima pagina cu articole despre eliberarea lui Becali. Altii au optat pt o varianta mult mai adecvata momentului - semnificatia Pastelui - si l-au exilat pe latifundiar intr-o stire plasata in baza paginii. Din ultima categorie fac parte cei care nu au consemnat in niciun fel evenimentul in editia print, dar nu l-au ratat in online, chiar daca au avut doar preluari de pe agentiile de presa.
Ziua si Gardianul, spre exemplu, si-au trimis redactorii sa participe la slujba Prohodului. Altfel nu-mi explic cum de editiile print de sambata ale celor doua cotidiene anunta ca Gigi ramane in arest. Pt acest motiv, Ziua hotaraste ca latifundiarul nu are dreptul decat la un ou rosu (titlul de prima pagina: "Oul lui Becali"), iar Gardianul - ca Becali a mai pierdut un meci in fata Parchetului (titlul de prima pagina: "Meciul Parchet - Becali 4 - 0. Patronul Stelei ramane in arest preventiv"; pt cei de la Gardianul, mentinerea lui Becali in arest este atat de fireasca, incat nu merita sa-i aloce o deschidere, insa merita sa acorde articolasului un keyword otevist: "Dezvaluiri"). Noroc cu online-ul, unde stirile de ultima ora si update-urile stau la loc de cinste cand e cazul. Via internet, Ziua ne anunta: "Gigi Becali free: "Mai multe lucruri nu va pot spune, ca nu am ce"", iar Gardianul opereaza o preluare de pe Mediafax: "Gigi Becali, eliberat sub control judiciar".
Romania Libera trece in plan secund stirea despre eliberarea lui Becali ("Gigi Becali paraseste arestul") si deschide cu un articol dedicat Invierii. Genul asta de abordare chiar mi-a placut.
Jurnalul National si Cotidianul nu au pe site pdf-ul primei pagini, motiv pt care nu mi-am putut da seama care este articolul central (doar nu credeti ca am iesit sambata sa-mi cumpar ziarele, doar ca sa fac analiza primelor pagini; ntz). Titlurile dedicate eliberarii lui Becali sunt: "Gigi Becali: "Sunt doar războinicul familiei mele"" (JN) si "Becali: Nu mai sunt Războinicul Luminii!" (Cotidianul).
Gandul aloca evenimentului un spatiu destul de amplu "exclusiv online", intrucat Gandul nu mai are de ceva timp editie print sambata - "Patimile lui Gigi Becali s-au încheiat în Vinerea Mare. Patronul Stelei este din nou un om liber".
Adevarul are pe prima pagina un titlu destul de tendentios daca ar fi sa-l raportam la continutul articolului. Pe cat de obiectiva este relatarea evenimentului, pe atat de insinuant este titlul de prima pagina: "Barabas al -II-lea". Chiar o fi Becali singurul Barabas din aceasta tara? Indraznesc sa zic ca nu.
Evenimentul Zilei; titlul de mare inspiratie "Vinerea mica a justitiei romane" probabil se vrea a fi spiritual, dar oare este? Aproape ca as fi fost tentata sa cred lucrul acesta, doar ca, spre deosebire de materialul din Adevarul, articolul din EVZ e la fel de tendentios ca si titlul. Oare domnii de la oficios or fi auzit de zicerea latineasca "sine ira et studio"? Probabil ca au auzit, ca prosti nu sunt, dar o aplica tot atat cat aplica si prevederile din codul deontologic al ziaristului. Vorbesc aici de un articol de presa, nu de un editorial sau de un blog unde iti exprimi propria opinie.
Si apropo de editoriale, ziaristii de la EVZ bag seama ca s-au mobilizat in Vinerea Mare, nu gluma. Drept care au pus de-un editorial pe aceeasi tema: "Cei doi B: Barabas si Becali".
Citez din editorialul lui Calin Hera, un material bine argumentat, de altfel, care chiar mi-ar fi placut daca nu ar fi fost scris cu ura:
- "Justiţia română (...) a pus semnul egal între Barabas şi Becali. Cei doi B care au bucurat prostimea.";
- "...n-a existat niciun semn că Justiţia ar putea triumfa vreodată în spaţiul carpato-danubiano-pontic. (...) La noi funcţionează perfect imunitatea borfaşilor.";
- "Patru rânduri de judecători au spus că el trebuie ţinut în arest pentru că un individ care îşi asmute gealaţii asupra adversarilor (...) reprezintă un pericol social. Al cincilea rând de judecători, despre care surse bine informate spun că a fost unul special (...), a fost de altă părere. A interpretat altfel decât celelalte patru aceleaşi date ale problemei."
- "Românii se întorc la jucăria Gigi."
Credeam ca ziaristii prezinta obiectiv faptele. Sau, cel mult, isi dau cu parerea in editoriale. Dar nu credeam ca ziaristii au dreptul sa se converteasca in instante de judecata. Nu zic ca justitia romana isi face datoria. O, nu, foarte departe de mine gandul asta. Dar acum nu la ce face sau nu face justitia romana ma refer, ci la ce face si n-ar trebui sa faca un formator de opinie care-si zice ziarist. Si nu, nu o sa incerc sa combat afirmatiile de mai sus. Nu de alta, dar recunosc ca nu am cultura politica necesara ca s-o fac. Atat vreau sa zic: nu sunt doar "doi B care bucura prostimea". B-ul suprem cui il lasam? Cel care a adunat multimile in Piata Universitatii in calitate de victima a 322-lor, oferindu-le paine si circ, dandu-le intalnire din trei in trei luni, in semn de multumire pt sustinerea pe care au aratat-o fata de el (apropo, cine n-o fi mai ajuns la intalnirile alea: multimile sau B-ul suprem?) si urandu-le sa traiasca bine.
Inteleg ca presa e politizata si ca ziaristii au ajuns portavocile icsilor si igrecilor din politica romaneasca. Daca ziaristii care scriu mizerii o fac cu constiinta curata, atunci presa din Romania chiar s-a dus dracului; daca le scriu pt ca asa zice politica editoriala, incerc sa-i inteleg, pt ca, nu-i asa, nu musti mana care te hraneste. Insa refuz sa-i inteleg pe cei care improasca in stanga si-n dreapta cu "adevaruri universal valabile" (parerea lor), dar nu sunt capabili sa vada la o distanta mai mare de o aruncatura de bat din cauza barnei din ochi. Pana la urma, toti avem cate o preocupare care nu ne face cinste: prostimea se bucura ca jucaria Gigi a fost eliberata (si eu am zis la inceputul postarii ca eliberarea lui m-a bucurat sincer, motiv pt care nu mai are rost sa-mi declin apartenenta la categoria sus-amintita), iar intelectualii pupa funduri sus-puse.
Vinerea Patimilor: zi mare pt crestinii de rand, zi si mai mare pt crestinul Gigi Becali. Patronul stelist a fost eliberat. Sa fim bine intelesi: nu am cultul lui Becali, ca persoana publica imi este indiferent. Ma rog, aproape indiferent. Singura reactie pe care mi-o provoaca atunci cand apare la televizor este amuzamentul fata de stereotipiile atat de bine cunoscute. Cu toate astea, recunosc ca m-am bucurat sincer cand am aflat ca a fost eliberat. Nu stiu cat de reale sunt magariile de care a fost acuzat, dar nici nu cred ca era cazul ca justitia sa inceapa cu el sa-si faca datoria. Pana la el sunt o gramada de alti infractori pe care nu-i mai considera nici dracu' pericol public. Partea proasta e ca multi dintre ei ne conduc.
Dupa eliberarea lui Jiji de vineri seara, m-a lovit o mare curiozitate, izvorata din nu stiu ce, de a vedea cam cum a fost reflectat evenimentul in presa. Evenimentului i s-a dat o amploare deosebita. Becali e un personaj controversat, deci merita toata atentia presei. Motiv pt care nu consider ca eliberarea lui ar fi trebuit trecuta cu vederea sau consemnata ca fapt divers. Dar mi se pare exagerat sa i se aloce atata spatiu tocmai in Vinerea Mare. La ce bun? Toate articolele s-au bazat pe aceleasi citate din Gigi Becali. Nimic nou, nimic spectaculos. Televiziunile macar au mai adus diversi comentatori in platouri sa-si dea cu parerea.
Fara sa am veleitati de analist politic sau de alta factura, am constatat urmatoarele: cei mai multi au ales sa deschida prima pagina cu articole despre eliberarea lui Becali. Altii au optat pt o varianta mult mai adecvata momentului - semnificatia Pastelui - si l-au exilat pe latifundiar intr-o stire plasata in baza paginii. Din ultima categorie fac parte cei care nu au consemnat in niciun fel evenimentul in editia print, dar nu l-au ratat in online, chiar daca au avut doar preluari de pe agentiile de presa.
Ziua si Gardianul, spre exemplu, si-au trimis redactorii sa participe la slujba Prohodului. Altfel nu-mi explic cum de editiile print de sambata ale celor doua cotidiene anunta ca Gigi ramane in arest. Pt acest motiv, Ziua hotaraste ca latifundiarul nu are dreptul decat la un ou rosu (titlul de prima pagina: "Oul lui Becali"), iar Gardianul - ca Becali a mai pierdut un meci in fata Parchetului (titlul de prima pagina: "Meciul Parchet - Becali 4 - 0. Patronul Stelei ramane in arest preventiv"; pt cei de la Gardianul, mentinerea lui Becali in arest este atat de fireasca, incat nu merita sa-i aloce o deschidere, insa merita sa acorde articolasului un keyword otevist: "Dezvaluiri"). Noroc cu online-ul, unde stirile de ultima ora si update-urile stau la loc de cinste cand e cazul. Via internet, Ziua ne anunta: "Gigi Becali free: "Mai multe lucruri nu va pot spune, ca nu am ce"", iar Gardianul opereaza o preluare de pe Mediafax: "Gigi Becali, eliberat sub control judiciar".
Romania Libera trece in plan secund stirea despre eliberarea lui Becali ("Gigi Becali paraseste arestul") si deschide cu un articol dedicat Invierii. Genul asta de abordare chiar mi-a placut.
Jurnalul National si Cotidianul nu au pe site pdf-ul primei pagini, motiv pt care nu mi-am putut da seama care este articolul central (doar nu credeti ca am iesit sambata sa-mi cumpar ziarele, doar ca sa fac analiza primelor pagini; ntz). Titlurile dedicate eliberarii lui Becali sunt: "Gigi Becali: "Sunt doar războinicul familiei mele"" (JN) si "Becali: Nu mai sunt Războinicul Luminii!" (Cotidianul).
Gandul aloca evenimentului un spatiu destul de amplu "exclusiv online", intrucat Gandul nu mai are de ceva timp editie print sambata - "Patimile lui Gigi Becali s-au încheiat în Vinerea Mare. Patronul Stelei este din nou un om liber".
Adevarul are pe prima pagina un titlu destul de tendentios daca ar fi sa-l raportam la continutul articolului. Pe cat de obiectiva este relatarea evenimentului, pe atat de insinuant este titlul de prima pagina: "Barabas al -II-lea". Chiar o fi Becali singurul Barabas din aceasta tara? Indraznesc sa zic ca nu.
Evenimentul Zilei; titlul de mare inspiratie "Vinerea mica a justitiei romane" probabil se vrea a fi spiritual, dar oare este? Aproape ca as fi fost tentata sa cred lucrul acesta, doar ca, spre deosebire de materialul din Adevarul, articolul din EVZ e la fel de tendentios ca si titlul. Oare domnii de la oficios or fi auzit de zicerea latineasca "sine ira et studio"? Probabil ca au auzit, ca prosti nu sunt, dar o aplica tot atat cat aplica si prevederile din codul deontologic al ziaristului. Vorbesc aici de un articol de presa, nu de un editorial sau de un blog unde iti exprimi propria opinie.
Si apropo de editoriale, ziaristii de la EVZ bag seama ca s-au mobilizat in Vinerea Mare, nu gluma. Drept care au pus de-un editorial pe aceeasi tema: "Cei doi B: Barabas si Becali".
Citez din editorialul lui Calin Hera, un material bine argumentat, de altfel, care chiar mi-ar fi placut daca nu ar fi fost scris cu ura:
- "Justiţia română (...) a pus semnul egal între Barabas şi Becali. Cei doi B care au bucurat prostimea.";
- "...n-a existat niciun semn că Justiţia ar putea triumfa vreodată în spaţiul carpato-danubiano-pontic. (...) La noi funcţionează perfect imunitatea borfaşilor.";
- "Patru rânduri de judecători au spus că el trebuie ţinut în arest pentru că un individ care îşi asmute gealaţii asupra adversarilor (...) reprezintă un pericol social. Al cincilea rând de judecători, despre care surse bine informate spun că a fost unul special (...), a fost de altă părere. A interpretat altfel decât celelalte patru aceleaşi date ale problemei."
- "Românii se întorc la jucăria Gigi."
Credeam ca ziaristii prezinta obiectiv faptele. Sau, cel mult, isi dau cu parerea in editoriale. Dar nu credeam ca ziaristii au dreptul sa se converteasca in instante de judecata. Nu zic ca justitia romana isi face datoria. O, nu, foarte departe de mine gandul asta. Dar acum nu la ce face sau nu face justitia romana ma refer, ci la ce face si n-ar trebui sa faca un formator de opinie care-si zice ziarist. Si nu, nu o sa incerc sa combat afirmatiile de mai sus. Nu de alta, dar recunosc ca nu am cultura politica necesara ca s-o fac. Atat vreau sa zic: nu sunt doar "doi B care bucura prostimea". B-ul suprem cui il lasam? Cel care a adunat multimile in Piata Universitatii in calitate de victima a 322-lor, oferindu-le paine si circ, dandu-le intalnire din trei in trei luni, in semn de multumire pt sustinerea pe care au aratat-o fata de el (apropo, cine n-o fi mai ajuns la intalnirile alea: multimile sau B-ul suprem?) si urandu-le sa traiasca bine.
Inteleg ca presa e politizata si ca ziaristii au ajuns portavocile icsilor si igrecilor din politica romaneasca. Daca ziaristii care scriu mizerii o fac cu constiinta curata, atunci presa din Romania chiar s-a dus dracului; daca le scriu pt ca asa zice politica editoriala, incerc sa-i inteleg, pt ca, nu-i asa, nu musti mana care te hraneste. Insa refuz sa-i inteleg pe cei care improasca in stanga si-n dreapta cu "adevaruri universal valabile" (parerea lor), dar nu sunt capabili sa vada la o distanta mai mare de o aruncatura de bat din cauza barnei din ochi. Pana la urma, toti avem cate o preocupare care nu ne face cinste: prostimea se bucura ca jucaria Gigi a fost eliberata (si eu am zis la inceputul postarii ca eliberarea lui m-a bucurat sincer, motiv pt care nu mai are rost sa-mi declin apartenenta la categoria sus-amintita), iar intelectualii pupa funduri sus-puse.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
