Profilul candidatului ideal...

...în viziunea angajatorului incult



"Persoană energetică", cum ar veni care să producă energie? Io aş fi vrut să ştiu dacă au nevoie de un om care să producă energie electrică, sau de unul care să producă din aia eoliană, sau solară.
La aia electrică mă pricep binişor. Io curentez când sunt foarte stresată şi supărată, adică atunci când îs încărcată cu energie negativă, cum se zice :). Pe bune, fără mişto. Deci aş corespunde întrucâtva profilului candidatului ideal, schiţat de nenii ăştia de la compania lu' fish.
Băi frate, deci angajatorii ăştia sunt de-o rigurozitate ceva de speriat. Mă gândesc cu groază la momentul în care le-o veni ideea să angajeze femei bionice sau ceva de genu'.

La aniversară

NOTA 1: Am impresia că din postarea asta n-or să înţeleagă mare lucru decât foştii mei colegi.
NOTA 2: Am impresia că n-o să mă pot abţine de la a spune lucrurilor, organelor şi funcţiilor asociate respectivelor organe pe nume. Fără false pudori.

Nu, nu e ziua mea încă şi oricum nu am de gând să-mi dedic postări cu ocazia asta. E irelevant că fac nush câţi ani, că blogul meu a împlinit un an sau că am ajuns la a o suta postare. Nici măcar pt mine nu mai contează chestiunile astea, pt alţii cu atât mai puţin.
Doar că mi-am adus aminte subit că fix acum un an mi-am schimbat locul de muncă. Mai celebrează vreun tâmpiţel aşa ceva sau sunt singura tâmpiţică? Nu aştept răspuns.
De fapt, cred că am folosit cam impropriu noţiunile "aniversare" şi "celebrare". Deşi ţin minte fără efort datele când mă angajez sau când plec de la vreun loc de muncă, nu fac din asta un eveniment.
Nush cum mi-am adus aminte de data asta. Cred că datorită faptului că am citit zilele astea pe un blog de profil cum o altă colegă de la fostul loc de muncă şi-a luat un şut în cur de la angajator, aşa cum şi-au mai luat încă vreo 6 oameni în decursul anului trecut, pe motiv de restructurare, reorganizare sau, evident, neperformanţă :)). Btw, prieteni, io nu pricep neam asta cu neperformanţa. Cum puii mei să-i reproşezi unuia că e neperformant, când i-ai dat să semneze un contract în care avea prevăzută o perioadă de probă, care variază de la o lună la trei luni? Adică în perioada aia nu eşti în stare tu, angajator, să-ţi dai seama că omu' ala e pafarist, e antitalent, e paralel cu meseria? Îl ţii pe post cu anii şi dintr-odată ai revelaţia neperformanţei lui? Atunci cine are o problemă??????????
În fine, nu despre asta vreau să vorbesc, că am tot vorbit şi inventariat şi, în consecinţă, m-am plictisit foarte, foarte, foarte rău. Vreau să vorbesc strict despre motivele pt care am scris postul ăsta.
Recunosc, am regrete legate de fostul loc de muncă. Regret fisele de cafea. Ei, nu, nu aveam timp de stat la cafea, dar aveam timp de câte o gură de cafea între două ţipete şi două invocări ale organelor reproducătoare masculine şi funcţiilor acestora, venite din partea colegilor de pe la alte departamente pe motiv că nu ne mişcam cu viteza luminii, care tot timpul erau în întârziere paginile, care tipografia, care tirajul, care ediţiile, care oricum ce bip, bip, bip, bip, bip fac alea? Dorm?
Al doilea regret: ţipetele şi înjurăturile sus-amintite. Păi fără ţipete şi înjurături, viaţa e pustiu şi monoton. Cum să trăieşti aşa, fără să auzi tu un reproş asezonat cu octave înalte şi cu un ton strident? Te tâmpeşti, ţi se atrofiază simţurile, ai impresia că eşti al nimănui.
Al treilea regret: aveam ocazia să fiu vedetă, să fiu spio... asta... cum îi zice... protejată, să mă văd pe camere. Acum, de unde camere, de unde vedetă, de unde spio... ăăă... protecţie? So sad :(
Al patrulea regret: trăiam basmul meu, eu fiind Făt-Frumoasa, căci precum Făt-Frumos creştea într-un an cât alţii în şapte, tot aşa şi eu îmbătrâ... ăăă... mă maturizam:)) într-o lună cât alţii într-un an. Aşa încât n-am putut mai mult de zece luni. E mult, e foarte mult zece luni dacă încerci să-ţi imaginezi că ai putea simţi pe piele, sau în piele, sau în creier, sau în celelalte organe interne cum se scurge fiecare secundă din cele 60 ale unui minut, din cele 60 de minute ale unei ore, din cele 24 de ore ale unei zile, din cele 7 zile ale unei săptămâni, din cele 4 săptămâni ale unei luni. Iar când în jurul tău toţi sunt stresaţi, supăraţi pe viaţă, nemulţumiţi, nesuferiţi şi alte ne-uri, când oale se sparg în capul tău pt că nu eşti în stare să te resetezi şi să devii robot, e atât de uşor să simţi presiunea fiecărei secunde care trece.

P.S. A se observa că nu m-am plâns de munca în sine. Nu fug de muncă, îmi place munca (altfel nu mi-ar fi trecut nicio secundă prin cap că aş putea să mă duc să culeg trufandale sau să spăl podele şi veceuri în UE - btw, am făcut primii paşi în întocmirea dosarului de candidat pt muncă în afară), da' fără garnitură de futere la icre că nu mai dau randament. Nu mai vorbesc de situaţia în care garnitura îmi e servită pe post de fel principal zi de zi.

Muza sta pe mess

Din ciclul "Ce-i mai inspira pe scriitori?", va recomand cartea "De ce munca e de kkt", autori C. Ressler si J. Thompson. Recunosc ca nu stiu care este titlul in limba engleza al cartii si nici cine este traducatorul, da' a facut o alegere inspirata in ceea ce priveste titlul. Inspirata, pt ca iti atrage atentia si te face curios. N-am cumparat-o intrucat era inchis si nici nu aveam 35 lei sa dau pe ea, dar am cautat o descriere a cartii pe net si mi-am dat seama ca este dedicata angajatorilor, si nu angajatilor. Dau un copy/paste descrierii de pe site-ul http://www.librarieonline.net/: "Autorii au dezvoltat sistemul mediului de lucru bazat numai pe rezultate: atingerea obiectivelor propuse de fiecare angajat, si nu timpul alocat de fiecare dintre ei pentru a le indeplini. Ei au demonstrat ca oamenii implicati in ceea ce fac obtin mai multe satisfactii, rezultate mai bune si devin inovatori. In prezent, tendinta companiilor de succes este aceea de a tine cont de personalul lor tot mai mult. Prosperitatea afacerilor se datoreaza si conditiilor de munca asigurate, dar mai ales climatului cu adevarat uman creat, bazat pe increderea ca angajatii isi vor face treaba bine si eficient."

Doar ca pana or ajunge tendintele din America la noi... or sa ne imbatraneasca si stranepotii.

Dar nu de asta m-am oprit asupra cartii, ci din cauza acronimului din titlu. La asta chiar nu ma asteptam, sa vad limbajul de pe mess folosit la ditai studiul. Pe mine m-a amuzat. Sunt convinsa ca sunt in lucru urmatoarele titluri: "Asl, pls", "Cf la noapte?", "Da-mi un buzz cand vei pleca", "Dc nu esti aici akum?", "N-am fakut nik cu viata mea", "Ms de flori", "Da-mi un PM sa-mi spui ca ma iubesti", "Te poop apasat", "Vino rpd k mor", "Nush dak e bine ce-am facut", "Omg, ce plina-i luna" si multe altele.

Codul Muncii, in viziunea pseudomanagerului 2

Revin, dupa cum am zis, cu alte prevederi ale Codului Muncii, referitoare, de data asta, la drepturile si obligatiile angajatorului, asa cum imi imaginez eu ca ii place lui sa le inteleaga. Lui, adica angajatorului. Sau patronului. Sau pseudomanagerului. Sau... neah, tot un drac.

Art. 40. [principalele drepturi şi obligaţii ale angajatorului]

(1) Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:
a) să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii = dupa principii cat mai comuniste cu putinta, ca n-a facut rau raposatu' ca a tinut tara sub papuc; i-au stiut oamenii de frica? i-au stiut; pai, o companie respectabila tre' sa fie ca o tara comunista, ca, de, angajati multi, nu stii care poate deveni intr-o zi tradator; asa ca baga spaima in ei pana-i gasesc toti dracii, sa nu miste-n front ca sunt pe teritoriul tau;
b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii şi/sau în condiţiile contractului colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel naţional, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unităţi = corespunzatoare, necorespunzatoare, ai ales sa vii la mine, faci ce-ti spun io, nu ce-ti spun niste tembeli care n-au avut ce face si au creat Codu' Muncii; sarantocii, dupa ce ca lucreaza intr-o companie cu viziune si valori, mai si carcotesc;
c) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor = legalitate, pe dracu'; doar nu m-o trage pe mine mocofanu' la raspundere ca nu respect legea; is pe plantatia mea, legea sunt io; el tre' sa asculte si sa execute, ca d-aia il tin aici, in respectabila mea companie, cu c**u' pe scaune de sute de euro, de parca as avea io, ditai pseudomanageru', vreo datorie fata de el; jegosu' dreaq;
d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu = telecomanda, unde dracu' am pus telecomanda aia?; ei, uite ca n-am chef sa ma deplasez pana la milog si sa-i spun sa-mi linga pantofii, vreau doar sa apas pe buton; mortii ma-sii, m-a blestemat licheaua sa nu stiu unde pun telecomanda; halal companie respectabila, cu viziune si valori, sa nu gasesc io telecomanda aia afurisita; bine, aduceti-mi macar un robot din cei 1.000 angajati pe 2 lei sa faca sluj in fata mea; acum; un robot, am zis, acum;
e) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil şi regulamentului intern = ce lege? mi se rupe mie de lege; io-s mai presus de ea, ca altfel nu ajungeam io pseudomanagerul unei companii respectabile; si ce daca scrie in lege ca sanctiunile sunt DISCIPLINARE? io daca vreau sa te gasesc incompetent, te gasesc, ca asa vrea muschiu' meu, si te penalizez la salariu, ca doar nu-ti tai chitanta; esti prea prost, angajatule, ca sa te duca mintea sa-mi ceri chitanta sau macar sa iti pui intrebarea unde dracu' se duc banii pe care ii incasez io de la prosti cu titlu de penalizari salariale; ce daca "in conformitate cu dispoziţiile art. 164 alin. (2) din Codul Muncii, angajatorul nu poate efectua reţineri din salariu decât dacă datoria salariatului a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească...", altfel spus, n-am dreptu' sa iau niciun leu din salariul angajatului decat daca-mi da voie judecatorul? io iau cat vrea muschiu' meu din salariu' angajatului, ca asa spune ROI-u' meu, care n-are nicio treaba cu legea, ca legea intr-o companie respectabila, cu viziune si valori, ti-o faci singur, nu tre' sa stai la mana unor nespalati care-si zic juristi si se fac ca-mi dau mie ordine cum sa-mi conduc firma in mod legal; rupe-mi-s-ar mie de legalu' lor.

(2) Angajatorului în revin, în principal, următoarele obligaţii:
a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă; = pai, ii anunt pe angajati, cum nu?; ii anunt la inceput, cand semneaza contractu', ca e posibil ca volumul de munca sa mai creasca, dar va fi platit corespunzator, si ii mai anunt o data dupa ce volumul de munca a crescut, ca nu vor fi platiti pt ca asa spun io, pt ca tre' sa facem economie, pt ca e criza si sa zica mersi ca ii tin in serviciu, ce mortii ma-sii? si cui nu-i convine poa' sa plece, ca nu-i tinut nimeni cu forta; milogii, stiu ei sa aprecieze lucru de valoare;
b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă; = ma lasi? ai plasme, ai camere de supraveghere sa fii protejat, ai veceuri curate si frumos mirositoare, ce conditii corespunzatoare mai vrei? mai conteaza amanuntul ca pc-ul iti merge ca rasnita? uite d-aia nu dai tu randament, ca nu-ti asigur io conditii; hai, mars;
c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă; = pardon, care lege? legea pe care mi-o fac io, nu alta lege, io nu recunosc alta lege; iar legile pe care le-am instituit io pe planta..., aa..., in firma mea am io grija sa fie respectate; inclusiv legea esteticii - nu-mi place de mutra ta, ai pus-o; n-o sa te dau afara, da' o sa te fac sa-ti doresti sa pleci singur;
d) să comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii, cu excepţia informaţiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natură să prejudicieze activitatea unităţii. Periodicitatea comunicărilor se stabileşte prin negociere în contractul colectiv de muncă aplicabil; = ei, as, numa' asta n-o faceam; sa dau io raportu' in fata mitocanului despre starea companiei; ma lasi, domn jurist? ia fa o plimbare scurta, poate-ti trece nebunia si ma scutesti cu legile tale aberante; ce negociere? io nu fac negociere nici cand trebuie (o data pe an), nici pt ce trebuie (recalcularea salariului); lasa ca romanu' nu tre sa se invete cheltuitor; cu cat are mai putin, cu atat cheltuieste mai putin; vezi ca tot io ma gandesc la binele salariatului?
e) să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinţa deciziilor susceptibile să afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora; = a, da, asta da, chiar imi place; imi place la nebunie sa ma consult cu reprezentantii salariatilor sau, mai degraba, cu sefii lor; imi place la nebunie cat de usor pot sa-i conving pe sefuleti sa-i mai prosteasca pe subalterni, sa-i duca cu vorba pt inca un an de zile; si nush cum dracu' fac de ma inconjor io numa' de oameni prosti, ca-mi reuseste; la sefuleti le inchid gura cu neste bani in plus la salariu, iar toparlanu' care crede orbeste in sefulet sta potolit si nu se mai revolta, in speranta ca peste un an o sa fie mai bine; o sa fie, o sa fie, cum sa nu? doar io, ditai pseudomanageru', n-am altceva de facut decat sa ma f**a grija de tine, subaltern nespalat ce esti;
f) să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii; = contributiile le platim cu varf si indesat si inca ceva pe deasupra ca, de, tre' sa ne avem bine cu statu' sa ne acopere cand facem manarii;
h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului; = da, eliberam, eliberam, nicio problema, da' nu pe loc, peste vreo 2 - 3 zile suntem capabili sa eliberam o adeverinta simpla din care sa rezulte ca x sau y este salariatul nostru; nu de alta, da' ne doare mana sa semnam in aceeasi zi; plus ca tre' sa facem verificari, sa vedem la ce-i trebuie salariatului adeverinta, ca noi n-avem incredere decat in noi si-n umbra noastra, nu in salariat; parca poti stii cu ce dusman dormi in pat; vorba aia, paza buna trece primejdia rea.

Codul Muncii, in viziunea pseudomanagerului 1

Codul Muncii, in viziunea pseudomanagerului roman (am spicuit numai cateva dintre drepturile si obligatiile angajatului/angajatorului, ca sa nu ma plictisesc nici eu de scris si nici altul de citit):

Art. 39. [principalele drepturi şi obligaţii ale salariatului]

(1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusă = munceste tu, ca am io grija sa te platesc... dupa ce trece criza; si atat cat consider io ca meriti, ca sa nu crezi ca face pielea ta mai mult si nu vreau io sa-ti dau; doar suntem o companie respectabila; hahalero care esti tu hahalera;
b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal = daca te-as concedia, ai avea o gramada de repausuri, si zilnice, si saptamanale; zi mersi ca ai de munca intr-o companie respectabila; ten plm si pune osu' la treaba; japita ordinara;
d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament = ce zici, ma? da' ce, ma, am copilarit impreuna sau ne-am tocit coatele pe aceleasi banci ca sa fii tu egalu' meu sau al alorlalti care stiu sa ma pupe in c*r, cum se intampla in orice companie respectabila cum e a noastra? reati ai dreaq de nespalati; huooooooooooooo;
e) dreptul la demnitate în muncă = da' ce, ma, adica de ce te-as pune io sa prestezi o munca de care sa iti fie rusine? vezi-ti de treaba ta, ca nu ti-a cerut nimeni sa-l pupi in c*r; aaa, doar daca vrei sa avansezi, atunci da, asta este altceva; da' tu n-ai cum sa avansezi din simplul motiv ca nu-mi place de moaca ta; esti multumit acum? ce demnitate, care demnitate? lucrezi intr-o companie respectabila unde nu ezitam sa ne aratam dispretul.. aa, asta... respectul fata de munca prestata de angajat;
f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă = daca nu vrei sa fii atins nici cu o floare, stai in mortii ma-tii acasa, nu veni la serviciu sa te intretii cu prietenii tai, youtube si yahoo messenger, si dupa aia sa zici ca esti extenuat si ca te-ai imbolnavit; asta e o companie respectabila, unde vii sa dai tot ce ai mai bun in tine; zdreanto care esti tu zdreanta;
g) dreptul la acces la formarea profesională = daca n-ai fost in stare sa te formezi sigur, ce te face sa crezi ca as pompa io bani in c**u' tau ca sa te educ la varsta asta? o companie respectabila are nevoie de autodidacti, nu de milogi; hai ca poate ai treaba si io te retin;
h) dreptul la informare şi consultare = cu cine sa ma consult, ma? cu tine, ma? da' ce, ma, nu-s io destul de competent sa ma consult singur? doar d-aia am ajuns sa manageriez ditai compania respectabila, de competent ce sunt; si ce sa te informez? ce, io-s andreea esca, sa te tin la curent cu tot ce se intampla in companie? zdreanta ordinara ce esti. mars afara, ca deja a inceput sa puta a plebe;
i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă = las' ca doar nu sta baza in tine, sa ameliorezi tu conditiile de munca; conditiile de munca le asigur io, stiu io de ce ai tu nevoie chiar mai bine decat stii tu; hai, valea, ca-mi respiri aeru' inutil, iar o companie respectabila, cum este a noastra, are nevoie de un creier bine oxigenat;
k) dreptul la negociere colectivă şi individuală = negociere, zici? da' ce, te tin io cu forta? nu-ti convine cat iti dau, io nu te tin cu forta. iote, e coada la usa; la usa unei companii respectabile, desigur.

(2) Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:
a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului = pan-aici ti-a fost; las' ca te gasesc dracii de-acum incolo; ai semnat fisa postului, zici, nu? aha, si ai vazut ce scrie acolo, nu? "si alte sarcini trasate de..."; ce crezi, ca ma "face" pe mine un neica-nimeni? asta-i o companie care se respecta, cu viziune si valori, aici dansezi dupa cum cant eu, nu dupa cum ti se scoala tie; m-ai inteles?
b) obligaţia de a respecta disciplina muncii = lucrezi intr-o companie cu viziune si valori; daca nu vrei sa iesi regulat de aici, ai grija la atitudine; ciocu' mic ca io te tolerez pe tine, nu tu pe mine;
c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă = ei, acum, fie vorba-ntre noi, ROI-u' ala ar trebui sa fie el facut in conformitate cu Codul Muncii, da' doar nu s-a-ntalnit hotu' cu prostu'; angajatu' e pe plantatia mea... aa, asta... in compania mea, respectabila, desigur; io-s ala care trebuie sa aiba drept de viata si de moarte asupra sclavului... aa, asta... asupra angajatului;
d) obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu; = pai, normal, ca aici nu-i casa fara stapan; e o companie care se respecta; ai semnat declaratia pe propria raspundere ca nu colaborezi cu concurenta? reati ai dreaq, ca nu va mai saturati;
f) obligaţia de a respecta secretul de serviciu = o companie cu viziune si valori are multi dusmani ("Dusmanii-mi poarta pica/Da' n-au valoarea mea"); sa te puna dreaq sa deschizi gura de fata cu concurenta, ca te fac sita.

Despre drepturile si obligatiile angajatorului (traducerea si adaptarea, by me), in postul urmator.

De bunavoie si nesilit de nimeni, te lasi exploatat de noi?

Cam asa s-ar traduce ofertele de angajare din ziua de azi. Sigur, semnezi un contract, unii te-ar sfatui sa iti iei si un avocat cand semnezi contractul colectiv de munca, doar ca, in practica, e ceva mai greu de realizat lucrul asta, pt ca, de regula, nu ti se lasa timp nici macar sa-l citesti ca lumea, daramite sa mai stai sa-i aprofundezi continutul. Plus ca e batut in cuie si nu multi angajatori (chiar ma intreb daca in Romania or exista angajatori din astia) sunt de acord sa adaugi nush ce clauze care, fireste, vor fi in favoarea ta si il vor dezavantaja pe el. Si uite asa, luandu-l pe "se poate si mai rau" in brate, semnezi. Da-mi voie sa-ti spun ca, in majoritatea cazurilor, ai pus-o. Cand ai un salariu bun, nu ti se pare o tragedie foarte mare faptul ca lucrezi zi-lumina si ca nu mai ai viata personala. Sigur, in timp, repercusiunile nu vor intarzia sa apara. Dar cand ai un salariu de kkt (a se citi invers proportional cu volumul de munca) si munCA CAT cuprinde, zau ca nu te mai incalzeste faptul ca lucrezi intr-o companie de prestigiu, recunoscuta la nivel national si poate international. Orgoliul personal nu tine de foame si nici nu-i doctor. Dupa doua-trei luni incepi sa-ti dai seama ca "actualul loc de munca e mai nashpa decat toate de pana acum", ca in realitate niciun angajator nu-i mai breaz ca altul. Prin urmare, nu te mai multumesti cu faptul ca lucrezi intr-un sediu utilat la standarde internationale, in timp ce mintea angajatorului se incapataneaza sa ramana "utilata" la standarde nationale, ba, mai mult decat atat, neaos comuniste. Si te mai si imbolnavesti pe deasupra. Si atunci, un binevoitor iti va aduce aminte ca "peste tot e la fel". Deci ce ti-ar mai ramane de facut? Ar fi ceva alternative: ori taci si inghiti (remember: "ciocul mic ca acum noi suntem la putere"), ori, daca esti un spirit mai intreprinzator, iti faci propria afacere si din abuzat (asta ca sa nu zic cuvantul ala care incepe cu "fu" si se termina cu "tut") devii abuzator, ori iti bagi cel mai de pret organ in ea de tara si te duci unde te-or purta picioarele, numa' sa te vezi dincolo de granita, ori prestezi bine in anumite pozitii si, cu putin noroc, devii un/o intretinut/a de toata stima si de tot respectul (asta daca nu esti prea pudibond/a si cu principii, lucru care, de altfel, dauneaza grav). In rest, toate bune. "Succesuri" fara numar si vant bun la pupa.