Ghici cine vine la Casa Presei

După ce a poposit prin staţiile de autobuz, acu' Iisus cică vine şi la Casa Presei (or fi mai neduşi la biserică oamenii din presă?). Aşa zice comunicatul remis presarilor care-şi desfăşoară activitatea la Casa Presei. Un comunicat extrem de concis, afişat într-un loc unde beneficiază de maximă vizibilitate - soclul maestrului Lenin. Sigur, comunicatul e scris fie de un neortodox, fie de un agramat, fie de un ignorant, pt că, dacă n-ar face parte din categoriile enumerate aici, ar şti că la ortodocşi Iisus e Iisus, şi nu Isus. Jalnic.

N-am să înţeleg prea curând de ce nu şi-or vedea oamenii ăştia de treaba lor. Care o fi scopul lor până la urmă? Bun, au scris pe soclul din faţa Casei Presei "Isus vine". Aşa, şi? Io ce-ar trebui să fac? Că n-am nicio idee. Nu, nu mă pocăiesc. Sunt în continuare credincioasă în felul meu, nu în felul altora.

ATAC online la limba română, în trei paşi

De azi am început să:

1. susţin făţiş limba română, cu banner, slogan şi toate cele;

2. scriu cu diacritice :))

Din ciclul "Nu faceţi ca ei", vă supun atenţiei trei moduri de a face praf limba română:

1. arhicunoscuta virgulă dintre subiect şi predicat (eventual în titlu, pentru o cât mai bună vizibilitate);

(ştiu că nu se încadrează la secţiunea "virgulă între subiect şi predicat", totuşi nu pot să trec peste "preşedenţie" - poate doar când "preşedente" va fi ales Marean)

2. confuzia;

2.1. adică atunci când nu+mai=love, rezultă adverbul "numai" având sensul de "doar", niciodată folosit înaintea unui verb; însă atunci când nu+mai=hate (adică "nu" este negaţie, iar "mai" - adverb cu sensul de "acum", "în continuare", "încă"), nu mai rezultă nimic, adică rămân aşa cum sunt, nelipite, necombinate, nesudate, neunificate, independente şi de capu' lor; folosite întotdeauna înaintea unui verb;

2.2. confuzia dintre starea de fapt şi persoană: "absenţa" este o stare de fapt, un eveniment, în timp ce "absenta" este o persoană; dacă Monica Columbeanu este o persoană - şi n-avem motive să ne îndoim de asta, nu-i aşa? - rezultă că Monica Columbeanu este o absentă, şi nu o absenţă. Sigur, à la rigueur, în dulcele stil jurnalistico-metaforic se pot debita multe inepţii lingvistice, doar că autorul cu sex incert, C.O., nu cred că ar trebui să jongleze prea mult cu limba română. Cel puţin până învaţă ce e un subiect şi ce e un predicat şi că între ele nu se pune niciodată virgulă.

3. "prafo-topica" (un concept by me, adicătelea, cum ar veni, topica făcută praf :)))

"Cea pentru care de la etaj s-a aruncat elevul său..." îmi sună a început de psalm, cântare bisericească, orice altceva în afară de titlu de articol. Nu mai zic de apoziţie care "se cere" musai între virgule. Cât despre "nu cred că vrea cineva...", nici eu nu cred că pe cititor îl interesează ce crede C.O., care nu scrie un reportaj, ci o simplă ştire de 500-600 de semne, în care relatarea se face la persoana a treia.

Cat costa un pret in .ro?

Omg, omg, omg, omg! Sa-nteleg ca Tolo este intr-atat de prins in ultimul timp in meandrele concretului si-n sinergia faptelor comise de Ridzi incat nu mai are timp sa dea un BT pe-un articol? Ca altfel nu-mi explic tampenia din ditamai titlul. Nu stiu cat o costa un pret in .ro, dar sper din tot sufletul sa nu-i coste la imagine pe cei de la gsp. Nu de alta, da' mie trustu' Intact imi e simpatic rau. Pe bune.

Adica, din afara imi place ce vad: o gasca de jurnalisti foarte buni. Din interior... ma abtin, ca nu stiu prea multe, da' stim ce se intampla prin ograda altora si ne imaginam ca tre' sa fie cam la fel. Deh, ce ti-e si cu criza asta.

Teroarea portocalie

Nu, nu este o postare cu implicatii politice. N-as vrea sa mai scriu texte despre politica si politicieni pana la prezidentiale - cand o sa-i mai iau pe distinsii domni la o tura de invective -, dar nu se stie niciodata ce mai apare pe parcurs.
Este o postare cu implicatii cat se poate de celulare, si de mobile, si de orange. Ati observat, cu siguranta, daca sunteti abonati Orange, ca de ceva vreme incoace abunda SMS-urile cu tot soiul de oferte promotionale. Primesc cel putin 3-4 SMS-uri pe zi (iar in zilele "bune", unul singur) in care mi se aduce la cunostinta ca pot beneficia de nush ce bonusuri daca imi incarc cartela cu X, Y, Z euro sau ca, daca activez nush ce optiune, care activare ma costa si aia de ma rupe, pot sa sun cu tarif preferential in colturi ale lumii unde nici cu gandul nu gandesti. Am prins ideea din prima. Problema e ca in fiecare zi sunt aceleasi mesaje, ca de unde sa aiba ei atatea oferte promotionale cate zile are un an? Nu, sunt aceleasi si aceleasi.
In primele zile in care tot primeam si primeam astfel de SMS-uri, ma plictiseam teribil. Dupa care am trecut prin faza de enervare grozava care culmineaza, de obicei, cu scosul fumului pe urechi. Imaginati-va cum e sa primesti aceleasi mesaje pe doua telefoane, ambele pe Orange!!! Adica imi sunau telefoanele a mesaj de 6-7 ori pe zi degeaba, de am ajuns sa fiu terorizata. Intr-un final, am renuntat sa mai tin doua telefoane deschise.
Acum, stau si ma intreb, astia ne iau de prosti? Io inteleg cum e cu criza si ca "e foame de bani/e foame de bani baetzi", da' nu ma terorizaaaaaaa!!!!!!! Daca mi se termina creditul si am nevoie sa vorbesc, imi cumpar singura cartela de reincarcare. Si cu bonus, si fara bonus. Hello!!! Am dreptul sa-mi satisfac o nevoie a mea, nu a ta, companie portocalie!!! Daca vreau sa vorbesc in Congo Brazaville, pot si singura sa ma interesez cat e tariful. Si cu bonus, si fara bonus. Daca am nevoie de orice alta informatie portocalie, pot si singura sa ma informez la un telefon sau la o reprezentanta. Si promit ca o sa nimeresc unde trebuie, adica la Orange, nu la Vodafone si nici la Cosmote. Si cu bonus, si fara bonus, desigur. Numai nu ma terorizaaaaaaati!!!!!!!! Si cu bonus pe deasupra.
Deci, ca idee, ma descurc in aproape orice situatie, is fata mare de-acum, POT SI SINGURAAAAAAA!!!!!!!

Depresia unui ceausist

Procesul de imbatranire e firesc, da' e cel putin frustrant sa te apuce pe la 28 de ani. Adica, pana mea, io am fost soim al patriei, pionier, am avut o tovarasa educatoare si o tovarasa invatatoare si am fluturat stegulete in asteptarea lu' tovarasu' Nicolae Ceausescu de Ziua Recoltei. Nici prin cap nu-mi trecea ca, peste 19-20 de ani, o sa am posibilitatea sa socializez prin intermediul hafaivului, netlogului, tuitarului, taggedului, feisbucului, maispeisului, tepeuului si altor asemenea retele. Sau ca o sa scriu pe blog. Pe haifaiv si pe netlog, cel putin, m-am dat si io. Si pe tagged, o foarte, foarte scurta perioada. Pana azi. Cand m-am suparat. Adica mi-am dat seama ca nu am prea multe in comun cu oamenii care se afiseaza pe acolo.

Ma repet, pana mea (is un pic nervoasa si-n pragul depresiei, de unde redundanta), pe mine m-ar fi tinut o mare jena sa-i adresez comunitatii o intrebare de genu' aleia pe care o vedeti in printscreen. Dintr-un singur motiv: pe multi dintre oamenii aia nu-i cunosc. De unde as avea siguranta ca sunt sinceri si ca nu fac misto de mine?

(Fie vorba intre noi, io nici n-as fi avut motive sa intreb cum sa fac sa-mi creasca penisu')

Si nici sa dau raspunsuri de genu' alora pe care le vedeti in astalalt printscreen n-as fi fost in stare.

Drept urmare, din acest moment ma declar impotriva retelelor de socializare. Mi-am dezactivat contul de haifaiv si incerc sa fac acelasi lucru si cu netlogu', da' nu gasesc nicio optiune de stergere a contului. Ziceti-mi si mie cum se face, pls, ca de la atata incordare neuronu' meu a facut febra; plus ca de la o varsta te lasa toate. Nici nu stiu ce sa fac: sa rad de tampeniile din printscreenuri sau sa plang ca nu ma mai regasesc printre tinerii romani.

Uite d-aia n-am putut io sa fiu profa mai mult de trei ani. Tind sa-i dau dreptate lui Base: scoala romaneasca scoate tampiti. Io as reformula nitel: "scoala romaneasca scoate si tampiti" (sa nu generalizam, ies si destule genii de pe bancile scolilor din Romania, doar ca fug incotro vad cu ochii). Oare ce s-o fi ales de fostul meu elev care ma intreba daca domnisoara profesoara B (care avea o venerabila varsta) este domnisoara pt ca e nemaritata sau pt ca e nef..... sau de fosta mea eleva de 13 ani care ma intreba daca eu cred ca domnului profesor de istorie (aflat si el in pragul pensionarii) i se mai scoala. Nu le mai tin minte numele specimenelor ascultatoare de Nicolas Guta, ca in mod sigur le-as regasi pe hi5, netlog si altele asemenea. Asta daca nu si-au luat nickuri de genu': shmekeru69 sau badgirl69. As putea incerca un search dupa statusu': "am talent si sexapil, fata, spate si profil", dar nu tin cu tot dinadinsul sa-i regasesc.

Cu gura plina pe banii contribuabilului

Din ciclul "Prietenu' meu, afepeu'" (pe care l-am inceput aici si l-am continuat aici), va relatez un alt episod (ep. 3) din contactul meu, mai mult sau mai putin protejat, cu institutiile statului. Si ma refer in special la AFP, unde functionarii au program de 8 ore si pauza de masa de 2 ore (!?!). Inclusa in programul de 8 ore, of course. Adica muncesc doar 6 ore/zi, ce s-o mai lungim.
Oamenii au o megapauza de pranz, intre orele 13.00 si 15.00. Evident ca am ajuns la 14.25 trecute fix (noroc ca n-am ajuns la 13.00), astfel incat, spre bucuria mea, n-a trebuit s-o frec decat vreo juma' de ora. Si al naibii peisaj la IMGB (ca la AFP IMGB avusei treaba), ca nici n-ai ce vedea, nici unde te plimba, asa incat am inconjurat de vreo doua ori masinile din parcare, am sprijinit gardul inca vreun sfert de ora si pe la 14.50 zic sa urc la birourile astora. Doar nu va-nchipuiti ca la ora 14.50 erau usile deschise. No way. Doar un gardian care ne spunea (ca eram mai multi pe-acolo) sa mai asteptam putin, ca nu se deschide chiar la secunda (a se intelege ca se deschide la cateva secunde dupa ora 15.00, nu inainte). Dar nu asta conteaza. Oricum, la mine a durat mai putin de 2 minute ca m-am dus cu toate completate ca la carte.
Revin. La ce le trebuie, fratie, pauza de masa de 2 ore? Ca banuiesc ca e vorba de pauza de masa, nu de pauza de odihna. Adica, nu vii la serviciu ca sa te odihnesti. Zic si io. Pai si la parastas termini de mancat in mai putin de 2 ore. Si presupunand ca mananca felul unu, felul doi si desert... 2 ore?!?!?! Adica, inteleg, poate de la 8 jumate, de cand incep programul, si pana la 13.00, e posibil sa dea foamea cu ei de toti peretii. Da' totusi... 2 ore?!?!?!
Iar la 16.30 oricum se termina programul. Adica dupa pauza de pranz, oamenii mai muncesc o ora jumate si o intind acasa. Unde mananca, eventual.
Ca sa nu mai zic ca oricum, cand am intrat in biroul in care aveam treaba, una din doamne inca devora constiincioasa o felie de pepene.
Io nu stiu decat cazul afepeului, da' or mai fi si alte institutii ale statului cu pauza de masa de 2 ore. Ca privatii nu-si permit decat cel mult una de o ora.
Si totusi, cat mama zmeilor poti sa mananci in 2 ore?

Ridzipoanca din guvernul bocalarului

S-o dau... Sa n-o dau... Si nu ma refer la dilema fetei mari, ci la cea a uneia mai mici. Mica in cuget si-n simtiri. Pe fata o cheama Monica. Pe dilema o cheama Demisia.
Ea zice ca pardalnica de manifestare ocazionata de Ziua Tineretului sa tot fi costat vreo 600.000 de euroi. Tolo intra la banuieli si se apuca de investigatii. Moni se-ncurca in justificari, explicatii si aberatii si nu e in stare decat sa adopte cea mai infantila atitudine cu putinta: pe principiul "De ce va luati numai de mine, pe ailaltii nu-i vedeti?", Moni nu poate emite decat: "Alte ministere alocă de zece ori mai mulţi bani decât noi pentru serbări şi nu mai zice nimeni nimic!"
Se intrunira comisii, comitete si comitii, se incepura anchetele, se intocmira petitii, i se dedicara imnuri, toate avand un singur scop: scoaterea Ridzicai din peisaj. Da' ea nu si nu. Ce daca poporul n-o mai vrea in fruntea MTS? E suficient sa se vrea ea. Da' cica totusi daca i s-ar demonstra vinovatia si s-ar cere urmarirea penala, parca si-ar da-o nitel. Demisia.
Da' sa nu-l scoatem din schema pe dl. Cock... pardon, Boc, care o da pe articole din Constitutie: "Orice ministru în legătură cu care se va cere urmărirea penală va fi demis în acea zi. În rest, autorităţile să-şi facă datoria. Nimeni nu e mai presus de lege". (Acu', daca as vrea sa comit un rautacism, v-as ruga sa va aduceti aminte de tricourile alea inscriptionate cu "Nobody is perfect. I'm nobody". Do you know what I mean?)
Hai ca iar o luai pe aratura. De fapt care fu scopul vizitei mele in zona de conflict zamislita de Ridzipoanca? Ca fura toti, asta nu mai e o stire, e o certitudine. Si-n guvernul actual, si-n guvernul Tariceanu, si-n Nastase (ups, in guvernul Nastase), si-n care or fi mai fost, s-a furat. Da' macar, din respect pt procentul ala de 25-30% de rumani care se mai sinchisesc sa se duca la vot, nu s-ar putea sa se faca si furtu' asta mai discret, mai cu finete? Dle prim-ministru (si aici ma adresez atat actualului, cat si viitorilor), organizati, dom'le, niste cursuri de initiere in arta furtului discret ca mai sunt unii care vor, da' nu stiu cum, si va faceti, dom'le, de cacao, ditai guvernu' respectabil care este el pe persoana fizica. Pai se poate asa?


P.S. Luati si va delectati cu cantaretu' Florin si cu pamflezistu' Alin

Leguma de mare

I'm back. Plina de regrete. N-as fi zis ca o sa-mi lipseasca asa de tare marea. Abia cand incepusem sa ma "bronzez" si io mai spre negru (ca dupa 6 zile de plaja, de regula, ma "bronzez" doar spre rosu), se suna de plecare.

Dulce a mai fost rutina sejurului astuia: trezire, plaja, masa, somn, plaja, sat de vacanta, culcare. Si tot asa in fiecare zi. Cu o mica abatere in ziua in care intre masa de pranz si somnul de pranz m-am "tras" cu telegondola.

Prea mult nu m-am deconectat eu de la realitatile de zi cu zi - doar de la numaratul caloriilor m-am deconectat, asa ca n-o sa ma supar daca o sa-mi ziceti pt o perioada Dick. Moby Dick, of course.

Cum spuneam, nedeconectata fiind de la ce se intampla prin patrie, din cauza tv-ului din camera de hotel, bagai de seama abundenta de evenimente din saptamana asta: cazu' Ridzi, hotararea definitiva intru plecarea lu' Jiji la Briusel, decesu' lu' regele pop, megaincendiu' de la toweru' din zona armeneasca, intronizarea lu' Vincentiu Ploiesteanu si cel mai de top eveniment al saptamanii, dupa umila mea parere, balacareala dintre Luis si Dan (cu tot cu cele trei ladies din dotare). Eh, sa nu fi fost io asa de oaierles, ce de subiecte de tocat as fi avut intr-o singura saptamana... Da' uite ca nu ma lasa conjunctura. Cu toate astea, cred ca in zilele urmatoare, daca reusesc sa-mi recuperez neuronu' care e inca in vacanta la mare, incurcat printre alge si jucandu-se cu scoicile, o sa-i onorez cu o bagare in seama pe duduia Monica si pe cei doi crai (unul otevist, alalalt kanaldist).

Pana atunci, cateva poze de pe litoralu' d-acilea de la noi. Si in ultima poza e de vazut care ar fi secretul unui sejur reusit in viziunea autoritatilor constantene.

Marea in valuri si-n spume

Se opri drept in balconul meu

Aquamagic, vazut din telegondola

Ce se mai vedea din telegondola; printre altele, si hotelul in care am stat

Telegondola vecina

Apus printre telegondole

O "distractie" din satul de vacanta, zis si Luna Parc - Calypso

A doua "distractie" din Luna Parc - Casa Fantomelor

Si... secretul unui sejur reusit pe malul marii...

...un vin bun si-un prezervativ "de 3 ori mai sigur"

Pan' la mare

Imi dau intalnire cu marea dupa exact 6 ani. De-atunci n-am mai vazut-o. Nu e neaparat destinatia mea favorita, da' e buna de petrecut concediu'. Care concediu, nici ala nu prea mai stiu de ceva ani cu ce se mananca. Escala la Dunare, in Braila City. Ei, n-o sa am io timp sa vad Dunarea, da' macar sa nu uit unde-mi e... prima casa (lol).
Kisses


Bambi - Am Sa Las Grijile Acasa
Vezi mai multe video din Muzica

Avem echipa. De ce ne trebuie valoare?

Cristiana Mitroi, Cristi Botez, Marius Coman, Gina Visan si, probabil, in curand, Catalin Cocos. Oile negre de la Adevarul Holding. E posibil sa nu fie singurii, dar sunt numele cele mai vehiculate in ultima vreme.
Cu toti am impartit aceeasi redactie. Din pacate, nu i-am cunoscut foarte bine. A fost pierderea mea, as fi avut de invatat cate ceva de la fiecare. De fapt, unul dintre putinele lucruri cu adevarat importante in viata: demnitatea.
Despre Cristiana stiu doar ca refuzul de a semna un articol cu numele Alinei Plugaru a costat-o locul de munca. Si o carte de munca retinuta ilegal de catre angajator.
Cristian a vrut sa beneficieze de concediu conform Codului Muncii, si nu conform unui ROI conceput dupa ureche. A platit acelasi pret pt "aroganta" de a imputa sefilor faptul ca nu are nevoie de concediu atunci cand sunt ei dispusi sa i-l acorde.
Pe Marius il stiam doar din vedere. Noroc cu intranetul, de unde am aflat ca este "recidivist", motiv pt care a parasit si el trustul. Tot de pe intranet cica i s-ar fi tras si lui, ca ar fi postat niste comentarii indecente legate de un concurs de fotografie.
Gina... cu Gina am impartit multe. Aproape totul, de fapt. De la fisele pt cafea pana la tipetele isterice, zilnice, ale alora care erau convinsi ca poseda mai multe "oo" decat le-a dat natura. Gina a indraznit sa nu se lase restructurata. A contestat evaluarea care cica i s-ar fi facut si in urma careia a fost aleasa sa paraseasca departamentul de corectura. Cu acordul partilor, of course, c-asa e frumos. Nu si legal. Si daca ea n-a vrut, au vrut altii care nu i-au mai permis accesul in redactie, ba chiar au dat cu ea de toti peretii, la propriu, pt ca a indraznit sa se strecoare inauntru in momentul in care sosise politia.
Catalin... realmente m-a surprins. Nu parea genul de om care sa se implice in conflicte. Insa demnitatea nu are, pana la urma, legatura cu conflictele. Cu Catalin am impartit si atmosfera de la Adevarul, dar si... statusurile de messenger. Citind postarea lui, "La comemorare", mi-am amintit ca primul status pe care si l-a afisat cand a venit la Adevarul a fost "Promit sa spun adevarul si numai adevarul". Se pare ca nu era nevoie. Ba, vazand de la ce i s-a tras, as putea spune ca nu era nici macar voie. Catalin nu a plecat inca de la Adevarul. Pt a doua oara, surprinzator. Vitejii se arata, de obicei, dupa razboi. Catalin e insa exceptia care confirma regula. As putea spune ca, dupa ce am plecat eu de la Adevarul, am ramas conectata la atmosfera din curtea holdingului gratie statusurilor lui Catalin. In ultima perioada, nu-mi miroseau a bine. Statusurile, desigur. Pana cand am avut si confirmarea.
Vina lui a fost ca nu a scris la comanda ("Am refuzat să mă bag în lăturile dintre Adevărul şi Intact şi am primit amendă!!!"; "Ei, din acel moment, a început circul"; "Periodic, primesc câte o amendă ilegală sau avertisment neîntemeiat").
Vina lor, a tuturor, a fost comuna. Nu s-au lasat manipulati. N-au permis sa li se calce in picioare demnitatea. Si nu i-a interesat pretul pe care urmau sa-l plateasca.
Reciteam aici (http://www.reportervirtual.ro/2009/03/concediere-prin-intranet-la-adevarul.html) un comentariu (al cuiva care spune "adevarul", fireste) si m-am oprit asupra urmatoarei afirmatii: "Voi, cei 4, nu faceti cinste niciunui pamant pe care calcati". Personal, sunt de acord cu prima parte a afirmatiei, doar ca as incheia cu "nu faceti cinste niciunei redactii prin care calcati" (si acum sunt 5, nu mai sunt 4). Ar putea fi adevarat, atata timp cat ii putem da notiunii de "cinste" conotatia care ne avantajeaza. Daca a fi cinstit inseamna sa semnezi cu alt nume un articol care iti apartine; sa scrii despre concurenta asa cum vor altii, desi tu nu le impartasesti parerea; sa semnezi ca esti de acord sa parasesti un loc de munca, desi tu nu pleci de bunavoie fiind, de fapt, restructurat; atunci, da, repet, nu aveti cum sa faceti cinste nimanui.
Dar ce mai conteaza 5 oameni cand "echipa" are peste 1.000? Cine mai are nevoie de serviciile voastre? Pe cine mai intereseaza ca aveti idei si condei, daca refuzati sa va pliati pe principiile companiei? Si, in plus, mai purtati si vina de a fi sindicalisti. Desi unii chiar nu sunteti, eticheta e aceeasi.
Sa aveti bafta la procese.
Pana la urma, adevaratilor jurnalisti le sta mai bine freelanceri.


UPDATE, 2 iulie

Citesc si nu-mi vine sa cred http://www.reportervirtual.ro/2009/07/adevarul-continua-seria-de-mizerii.html
Luminita Bogdan, redactor - deja fost - la departamentul de externe, a parasit si ea ziarul cu fruntea sus. Se pare ca Luminitei nu i-au fost contestate calitatile de bun jurnalist: a fost trimisa in mijlocul protestelor de la Chisinau generate de alegerile din aprilie si a reusit, "cu vointa si ISCUSINTA", sa se descurce ca un adevarat profesionist.
Laurentiu Ciocazanu, director editorial "Adevarul" si unul dintre putinii sefi care, mie, personal, mi-a lasat impresia ca ar comunica destul de bine cu angajatii, scria intr-un post dedicat celor doi jurnalisti "Adevarul", prezenti la evenimentele de la Chisinau: "Printre cei bagati cu forta in avion si trimisi pachet acasa se afla si fotoreporterul “Adevarul”, Horia Calaceanu. Ieri, colega noastra de la International, Luminita Bogdan, care prin vointa si iscusinta a reusit sa stea o saptamana in coasta Anticristului Sovietic de la carma Moldovei, a fost si ea sfatuita subtil sa-si ia talpasita. Bine ati venit acasa, dragilor! Imi pare rau ca nu v-ati putut face meseria dincolo de Prut, dar chiar avem nevoie de voi aici."
http://adevarul.ro/blogs/laurentiu_ciocazanu/2009/04/10/ceausescu-din-chisinau-suparat-pe-jurnalistii-adevarul/

Concluzia mea: e nevoie de profesionisti, intr-adevar, pacat ca valoarea se masoara in gradul de aplecare a capului. Iar "de voi aici", cum spuneam si mai sus, chiar nu are nevoie nimeni daca va incapatanati sa va mentineti verticali.

Vand capra

Se plictiseste lumea teribil cand merge cu tramvaiu', bag seama. Motiv pt care incepe sa scrie pe pereti. Asta cica vinde capra. Acu' nush daca o avea succes cu biznisu' asta, nu de alta da' se gandi sa scrie anuntu' in tramvaiu' 41, care circula inspre si dinspre Ghencea. Si e posibil ca oile sa aiba mai multa cautare decat caprele in zona sus-numita.
Scuze pt poza neclara, da' a trebuit sa ma misc extrem de repede ca aveam o jena fata de calatorii din tramvai.
Ma intreb daca numaru' de telefon o fi al propitarului de capra sau al caprei insasi.

Hai sictir!

Am facut-o si pe asta. Eu, una, rasuflu tare usurata ca s-au terminat alegerile. In mod special, sunt bucuroasa pt ca simtul meu auditiv n-o sa mai fie agresat de promisiuni gratuite, iar cel vizual - de bannerele galbene, portocalii, rosii agatate pe unde te astepti mai putin si de figurile cretine, ranjind perfid la potentialul alegator.
Despre alesi, numai de bine. Duca-se invartindu-se. Drum bun si cale batuta, le urez. Eu si cei peste 70% de rumani care nu s-au dus sa voteze avem un mesaj pt politicienii nostri care ne vor reprezenta in PE, dar si pt cei care fac cacatu' praf in tara:
Hai sictir!

Ma semnez,
Un cetatean cu drept de vot, decis sa nu si-l mai exercite in vecii vecilor

Chapeau bas, Vali Vijelie!

Imi place cum gandeste omu' asta. Parca a vorbit cu gura mea, serios. Putina invidie pe sus-numitu' Vijelie simt, pt ca nu mi-au venit mie in minte comparatiile pe care le comite el. Mai ales aia cu gagica mi se pare dementiala.
Despre politicieni si comportamentul lor fata de electorat: "E ca şi când iei o gagică la vrăjeală, îi spui «tu eşti viaţa mea» şi după ce ţi-ai făcut treaba cu ea, îi spui «stai că mă sună soţia»".
Despre politica, in general: "Politica nu e ca râia, nu e ca păduchii, că de astea mai scapi. E ca SIDA, de care nu mai scapi niciodată".
Si sursa http://www.cotidianul.ro/de_ce_nu_mergem_la_vot-87035.html

P.S. Pt prima data ma simt "unita in cuget si-n simtiri" cu un manelist. O fi de rau? E Ba bine ca nu!

Nu stiu pentru cine, dar stiu de ce nu

Recunosc ca muz mi-a fost Robert Turcescu, caci al sau editorial "Nu stiu pentru cine, dar stiu de ce" http://www.cotidianul.ro/nu_stiu_pentru_cine_dar_stiu_de_ce-86695.html mi-a dat serioase motive de cugetare: oare de ce nu ma duc eu la vot? Motivele ar fi vreo mie, cel putin, dar la repezeala n-as putea enumera decat:
1. pt ca salariul meu, ca profesor, era invers proportional cu stresul la care eram supusa;
2. pt ca aveam parte de elevi tembeli sau dezinteresati, dar hiperconstienti de faptul ca profu' nu are nicio putere asupra lor;
3. pt ca, de cateva ori, am fost nevoita sa-mi desfasor orele cu gardianul langa mine;
4. pt ca nu aveam dreptul sa las repetenti, iar multe note le puneam la comanda;
5. pt ca aveam parte de inspectori dobitoci, numiti pe criterii politice, matusalemi ai ISJ-urilor, iar daca indrazneam sa nu le umflu burdihanu'/buzunaru', riscam sa obtin negru pe alb un calificativ conform caruia as fi fost cel mai prost cadru didactic (am fost destul de inconstienta incat sa-mi asum pana la capat acest risc, capatand astfel statutul de profesor "insuficient" pregatit);
6. pt ca am fost pe punctul de a ramane somera intrucat loaza unui inspector (cadru didactic, loaza) avea bucurii la postul meu (multumesc presei locale, care m-a ajutat atunci);
7. pt ca medicii din institutiile statului nu isi dau interesul sa ma trateze daca nu le bag nimic in buzunar, desi platesc CNAS-ul;
8. pt ca trebuie sa cheltuiesc prea multi bani ca sa ma tratez pe la particulari, intrucat n-am incredere sa ma las pe mana medicilor de la stat;
9. pt ca medicii vinovati de malpraxis nu patesc nimic;
10. pt ca sunt condamnati la inchisoare batrani care s-au luat la harta din cauza pamantului, iar evazionistii traiesc in huzur;
11. pt ca mi-e frica sa merg seara pe strada ca sa nu ma trezesc cu vreo ranga in cap;
12. pt ca trebuie sa-mi tin tot timpul geanta strans la piept ca sa nu fiu furata;
13. pt ca politistii sunt atat de penibili incat nu sunt in stare sa-l descopere nici pe cel mai gainar dintre infractori;
14. pt ca spaga a devenit un modus vivendi;
15. pt ca fiii tatilor sus-pusi nu patesc nimic daca te omoara pe trecerea de pietoni;
16. pt ca nu am loc sa merg pe trotuar din cauza masinilor parcate;
17. pt ca desteptii circula in mijloacele de transport fara abonament sau bilet, iar controlorii nu iau nicio masura;
18. pt ca abonamentul lunar pe RATB si Metrorex a ajuns sa coste tot atat cat intretinerea sau utilitatile;
19. pt ca nu te angajeaza nici dracu' daca nu ai experienta;
20. pt ca nu dobandesti experienta pt ca nu te angajeaza nici dracu';
21. pt ca toate canalele media promoveaza nonvalorile;
22. pt ca manelistii - cocalari si pitipoance - au succes oriunde, oricum, oricand;
23. pt ca indiferent cat de bine pregatit, sau talentat, sau muncitor ai fi, nu poti avea un job bun decat daca ai puternica sustinere a PCR-ului (pt necunoscatori: Pile, Cunostinte, Relatii);
24. pt ca a trebuit sa vand un apartament in provincie si sa fac inca trei credite mari de nevoi personale (pt care i-am ramas datoare statului multi ani de-aci inainte) ca sa-mi iau o garsoniera aproape de periferia Bucurestiului;
25. pt ca alerg intre trei joburi si mi-am transformat noptile in zile pt ca, atunci cand trag linie la sfarsitul lunii, sa rezulte un venit de 16-17 milioane;
26. pt ca ma imbrac din Miniprix;
27. pt ca nu am avut niciodata suficienti bani (poate ca nici timp) incat sa-mi permit sa vizitez o tara straina, oricare ar fi ea;
28. pt ca nici macar nu ma pot gandi la o familie atat timp cat sunt constienta ca n-am cum s-o intretin;
29. pt ca pe angajator il doare in cur de drepturile pe care le am ca angajat;
30. pt ca, daca indraznesti sa aduci vorba despre drepturi sau sa-ti pastrezi coloana vertebrala, esti restructurat cu prima ocazie, pe motiv de "incompetenta";
31. pt ca urasc birocratia si pe functionarii de la ghisee care se poarta cu contribuabilul de parca ar avea in fata ultimul boschetar;
32. pt ca platesc mult prea multe impozite la stat, iar destinatia banilor imi este necunoscuta; probabil ca neantul este puternic sustinut financiar;
33. pt ca nu vad cum ar putea cineva care nu stie cu cate neajunsuri ma confrunt sa-mi reprezinte interesele;
34. pt CA CAmpania electorala agresiva nu ma convinge CA CAndidatul e in stare sa faca pt mine, cetatean al acestei tari, ceva in plus fata de contracandidat;
35. pt ca nu o ducem mai bine decat anul trecut, sau decat acum doi ani, sau decat acum sapte ani nici eu, nici familia mea, nici prietenii mei, nici colegii mei, nici celelalte cunostinte ale mele;
36. pt ca parintii mei au pensii mici, dupa o viata de munca;
37. pt ca promisiunile nu ma mai pot convinge;
38. pt ca perceptia mea asupra notiunii de "intelectual" este total diferita de cea pe care EBA ne-a impartasit-o cu atata generozitate;
39. pt ca votul este un drept, si nu o obligatie;
40. pt ca viitorul tarii nu este al celor ca mine, ci al hotilor, al pupincuristilor, al perversilor, al oamenilor a caror singura valoare o reprezinta banul, al celor lipsiti de scrupule.
Atat macar pot face pt mine: sa nu ma duc la vot. Nu voi acorda increderea mea unor dobitoci care nu stiu sa vorbesc bine romaneste, dar au veleitati de intelectuali pe baza diplomelor obtinute Dumnezeu stie cum.
Nu ma duc la vot pt ca pt mine nu se va schimba nimic, indiferent de cine imi va fi presedinte sau de cine ma va reprezenta in PE.
Nu ma duc la vot pt ca nu ma intereseaza sa ii ajut pe politicieni sa le fie bine. Le este bine si cu votul meu, si fara votul meu, si daca ies, si daca nu ies. Oricum le este mult mai bine decat imi va fi mie vreodata.
Ar trebui, poate, sa ma rusinez ca nu am constiinta civica? N-o s-o fac intrucat, o data la nu stiu cati ani, am ocazia sa ma comport fata de clasa politica exact asa cum se comporta ea cu mine, cetatean al acestei tari, secunda de secunda: cu nesimtire, cu multa nesimtire, cu toata nesimtirea de care sunt eu capabila si pe care o merita cu varf si indesat.
A, era sa uit concluzia:
Mi se rupe de europarlamentare, mi se rupe de prezidentiale, mi se rupe de clasa politica, in general.
Voi ce motive aveti sa va duceti la vot?

P.S. Gata pauza de net pe ziua de azi. Back to work ca lucrez la norma!!!

Si totusi am fost printre primii bloggeri ai tarii

Am regasit de curand pe site-ul postului Prima TV un text pe care l-am scris cu vreo 3 ani in urma si care se voia a fi un raspuns la o intrebare de concurs, pusa in cadrul emisiunii "Saptamana nebuna". Concursul nu l-am castigat, fireste, pt ca, asa cum am fost anuntata de organizatori, "raspunsul" meu era prea lung si nu putea fi citit in emisiune. Pai da, abilitatea de a vorbi/scrie mult si a spune nu tot atat de mult am avut-o dintotdeauna. Insa aceiasi organizatori mi-au zis ca "am potential" si mi-au facut favorul de a-mi publica textul pe care am avut placuta surpriza sa-l redescopar dupa atatia ani, la aceeasi sectiune "Blog" a site-ului Prima TV.

http://www.primatv.ro/blog/?p=7

P.S. Intrebarea concursului era: "Cum ati orienta politica Romaniei daca ati fi chelnerul de la masa presedintelui?

P.P.S. Prefer sa va semnalez eu stangaciile gramaticale: "defel" (care se scrie in doua cuvinte), conjunctiile pe care, din graba, am omis sa le mai pun, literele lipsa. Deh, pe vremea aia nu aspiram la statutul onorabil de corector de ziar national.

Presa, la laba lu' Pacuraru

Io as fi dat-o ca pe o exclusivitate, zau daca nu. Ceva de genu' otevist: "S-a descoperit barbatu' care o ia la laba". Tare s-a mai invartosat presa zilele astea - tabloide, quality-uri si agentii - ca, vezi Doamne, oameni lipsiti de coloana vertebrala (dar cu madulare generoase in dotare) ne conduc si ne dau lectii de moralitate.
Acu' nu laud expunerea lu' Pacuraru in fata webcamului, da' nici nu mi se pare in regula sa-l arat cu degetu' atat timp cat omu' isi desfasura activitatea in fata PC-ului proprietate personala, din casa proprietate personala. E treaba fiecaruia ce face in intimitate. Pacuraru nu si-a frecat-o in mijlocu' strazii, sau in emisiuni de televiziune, sau in Parlament, sau in sedinte de partid. N-a patentat el frecangeala in fata webcamului. Nici macar faptu' ca a agatat pe mess o "pipita" nu e de condamnat.
Si, in definitiv, exista vreo lege nescrisa (scrisa nu exista, cu siguranta, ca nu erau demnitarii atat de tampiti sa voteze o lege a abstinentei) care le interzice politicienilor sa aiba activitate sexuala? Acu' e fix treaba fiecaruia daca activitatea asta e unilaterala, bilaterala sau multilaterala.
A ajuns presa la mana (sau mai corect, la laba) cititorilor/telespectatorilor devoratori de cancan? Se pare ca da, din moment ce ziarele si televiziunile au numere de telefon si adrese de email speciale pt cei care au de furnizat ponturi. Doar asa mai exista exclusivitati. Ponturile si inscenarile sa traiasca!
Vin si io cu o idee. Acu', ca subiectu' e deja fumat, ce-ar fi daca jurnalistii ar merge si pe varianta expusa de politician, aceea cu santajul? Poate e reala si studenta respectiva chiar a facut filmuletul ca sa-l santajeze. Sigur, subiectu' n-ar mai suscita atat interes, da' macar, acolo, o stire de 500 de semne pe coloana poate tot o iesi.

Pica softu', bre?

Ori pica softu' ala genial de corecteaza singur orice fel de greseala, ori nu fu inca implementat. Altfel nu-mi explic cum de aparura atatea "balarii" intr-un singur numar al "Adevarului de Seara" (nr. 205, joi, 14 mai). Ma rog, "nu-mi explic" e un fel de-a spune.

Hilar mi se pare faptul ca tampeniile se gasesc fix la textele scrise cu corp de litera distinct: caseta, explicatie foto, subtitlu, intertitlu, in timp ce textele principale ale articolelor sunt curate ca lacrima, si din punctul de vedere al exprimarii, si din punctul de vedere al integritatii cuvintelor. Asa ca postarea asta vrea doar sa evidentieze faptul ca am renuntat la umbrela, desi la meteo se anuntase ca sunt conditii de ploaie. (Si, da, asta vine din partea unui corector frustrat).

Procesul de responsabilizare a redactorilor suna bine, dar bag de seama ca se face, vorba manechinului PNL-ist, "incet, pe loc si deloc". Responsabilitatea redactorului este, in primul rand, continutul. Mi se pare nitel pueril sa crezi ca unu care scrie la cotidian, adica in fiecare zi, 7 zile din 7 (scuzata sa-mi fie redundanta), care sta cu telefonul la ureche cat e ziua de lunga ca sa-si updateze materialu', se mai poate concentra si asupra formei. Si nu vorbesc de aia care chiar n-au nicio treaba cu lb romana si scriu despre "repercuRsiuni" si "ucrainIeni". Vorbesc despre aia care stiu ca formele corecte ale cuvintelor astora sunt "reperCUSiuni", respectiv "ucraiNENI", dar care au "scapari" cauzate nu de necunoasterea lb romane, ci de presiunea deadline-ului.

N-am sa fac acum elogiul corecturii, pt ca l-a facut Mihnea Maruta (http://mihneamaruta.ro/2009/03/20/elogiu-corecturii-si-o-chemare-la-lupta/) acu' ceva timp, mult mai bine decat as putea s-o fac eu. Spun doar ca si corectura are rolul ei la orice publicatie. Si, ca sa folosesc expresia preferata a unui personaj care comenta pe diferite bloguri, "n-am inventat noi roata" (nu va chinuiti sa descoperiti despre cine-i vorba; daca va intereseaza, dati-mi de stire si va spun, desi nu stiu ce relevanta ar avea).

Despre redactori, numai de bine. "Numai cine nu munceste nu greseste". Si daca nici la "Adevarul" nu se munceste... Ba, am sa ma dau chiar pe mine ca exemplu si am sa va arat cum am comis-o pe vremea cand ma produceam ca redactor pe la alte quality-uri http://www.gandul.info/casa/reorganizeaza-ti-garderoba.html?3889;2434520. Pt cine nu s-a prins despre ce este vorba, ca or mai fi si dintr-astia, tampenia se afla chiar pe primul rand: "pentru a stii" vrea sa spuna, de fapt, "pentru a sti". A se nota ca, inainte de a fi redactor, am fost corector. Evident ca, in conditiile astea, nu-mi era straina conjugarea verbului "a sti", dar mi-a scapat. E firesc si omenesc. Dar turcii n-au cum sa-nteleaga.

Asa cum e greu de priceput ca incarcarea redactorilor cu responsabilitati care tin de corectura nu se poate realiza decat defectuos. Si asta pt ca "obisnuinta e a doua natura". Adica daca esti obisnuit sa te concentrezi pe continut, si nu pe forma, nu zic ca n-o sa-ti iasa si cu forma, dar si rateurile or sa fie la ele acasa.

ADS, nr. 211, miercuri, 20 mai

Maria Radulescu sau Maria Radescu? Cica, totusi, ar fi Maria Radescu. Cand avea si femeia posibilitatea sa devina persoana publica, da-i cu botezu' drept in titlu. Chiar si in pagina 1, la trimitere.

Am auzit ca majoritatea publicatiilor dau paginile la corectura inainte sa plece publicatia in tipografie, si nu dupa ce iese gata tiparita. O fi adevarat?

P.S. Multumim pt coborarea in subteran. In felul asta, gasesc ziaru' si la ora 22.00 cand ma intorc de la serviciu.

Mats Melbin, managerul meu sonat

Ati auzit de filmul "Martianul meu sonat"? Probabil ca l-ati si vazut. A fost suficient sa citesc asta ca sa-mi vina in minte instantaneu titlul filmului. Curios, dar Mats Melbin nu este personaj de film, este un manager suedez - inginer la origini - cat se poate de real. Si care s-a luat in piept cu criza intr-o maniera pe cat de originala, pe atat de nefireasca. A renuntat la un salariu de manager de 200.000 de euroi fiindca a preferat sa demisioneze el decat sa-si concedieze subalternii, vreo 35 la numar.
Acu', stau si io ca prostu' si incerc sa-mi dau seama ce-a fost in mintea lui. Ar fi neste posibilitati:
1. Omu' a strans suficienti bani (la asa salariu, oricat de cheltuitor ai fi, tot reusesti sa agonisesti) cat sa-i ajunga pana la sfarsitu' vietii si s-o fi gandit ca un asa gest ar da bine la imagine si nici nu l-ar ruina;
2. O fi un om cu frica lu' Dumnezeu (ca numa' astia de Romanica nu prea stiu ce-i aia frica de Dumnezeu) si s-o fi gandit sa-si faca pomana cu unii mai nacajiti ca el, recte ai 35 de angajati;
3. O fi nebun;
4. O fi corect (desi, in cazu' asta, cine dracu' o fi facut imprudenta sa-l unga manager?);
5. O fi avut vreun moment de ratacire si acum regreta.
Cert este ca a intrat in anale. Ar mai exista si varianta ca o fi vreun taran parvenit care a nemerit intamplator in fonctia de manager si nu stie ce sa faca cu ea. In acest din urma caz, ii recomand sa dea o fuga pan' la Romanica si-or sa-i arate ai nostri cum se face.
Zau asa, mai Mats, parca esti de pe alta planeta. Iti faci de rusine tagma. Cine-a mai auzit manager care sa se sacrifice pt angajati? Esti sonat? Uite cum facem. Pana iti aterizeaza tie obectu' zburator mai mult sau mai putin identificat pe Otopeni sau pe Baniasa, ia si citeste bibliografia pe care ti-o indic io. Un singur autor - Frustratus Geneticus, un singur text -Pseudomanagerii.

P.S. Aceasta postare este un pamflet. Cei care s-au prins s-o trateze ca atare. Cei care nu s-au prins sa treaca la blogu' urmator, care sper sa fie pe masura inteligentei lor.

Piedone rullez

Imi place Piedone. Sectoru' 4 infloreste sub Piedone. La propriu. Fiecare intersectie, ca-i mai mare sau mai mica, are parculetu' ei, gazonu' ei, pomisorii ei, ursuletu' ei, calescuta ei, palmierii ei, bancutele ei, pietricelele ei. E frumos, ce mai.
Ar mai fi cateva probleme de rezolvat de catre administratia de sector, ca de ex, Autovitu', care, duminica, imi mananca sanatatea din cauza masinilor parcate peste tot (pe trotuare, in statiile de autobuz, pe refugiu sau, mai nou, pe suprafata ocupata odinioara de multe sere, ocupata acum de mai putine sere, ca sa "aive" si masinile unde sa adasteze pan' se hotaraste cumparatoru', care cumparator, nush cum se face, da' numa' d-ala minoritar se nimereste sa fie), sau semaforu' din imagine care bine ar fi sa fie indreptat catre trecatoru' de strada, sa vaza si asta din urma ce culoare este si nu sa fie nevoit sa se dea 10 metri in lateral ca sa vaza daca poate traversa sau nu. In rest, e bine si frumos in sectoru' 4.

Balada Boculetzului si imnul recesiunii. Sau cum stie romanu' sa ia la misto necazu'

Daca sunteti acasa, dati mai tare sonoru' la boxe si distrati-va. Daca sunteti la munca, bagati-va castile adanc in urechi si ignorati pt vreo 5 minute sarcinile de serviciu. Numai nu ratati videoclipurile astea doua, ca nici nu stiti ce pierdeti.