Pseudomanagerii

Sunt extraordinar de bine platiti si duc companiile pe culmile succesului. Dar cu ce pret? Pretul il platesc mai intotdeauna angajatii din subordine si, de regula, acesta este munca foarte multa si bani foarte putini. Sunt ei, pseudomanagerii, cei care vin cu idei care de care mai inovatoare si mai profitabile. Cei mai multi au succes si se mandresc cu asta. Dar daca intrebi un simplu angajat daca este mandru ca lucreaza in compania x sau y, este foarte probabil ca raspunsul sa nu fie tocmai pozitiv. Si asta pentru ca mandria nu tine de foame si nici loc de medic curant. De ce tace si inghite angajatul roman? Simplu, stie cu cine se pune. Si nu, nu este vorba despre pseudomanager, ci despre sistemul romanesc. Tu, ca simplu cetatean, fara bani si fara relatii, nu te poti pune cu sistemul daca vrei sa-ti fie bine. Asta este marea problema, romanul simplu se teme sa nu ramana pe drumuri. Si atunci, desi poate in cele mai multe cazuri are dreptate, n-ai sa-l vezi pe angajatul roman fluturandu-i pseudomanagerului prin fata legislatia muncii. Daca tine la el si la familia lui, nu ii va cere socoteala pseudomanagerului. Pt ca pseudomanagerul va fi intotdeauna atoatestiutor si nu-i va placea niciodata sa fie tras la raspundere. Asa ca, angajatule, ori faci ciocu' mic si inghiti, ori te imprietenesti cu platformele de joburi (care si alea, fie vorba intre noi, te aburesc de nu te vezi), ori... devii emo (Tokyo Hotel, tru, alea, alea).

Pentru cine n-a inteles pana acum ce e ala "pseudomanager", o sa incerc o definitie cat mai ampla, pornind de la definitia cuvantului de baza - "manager" - asa cum apare ea in DEX:
- manager = persoană care are cunoştinţele şi talentul necesar pentru a valorifica profitabil resursele umane, financiare şi materiale ale unei societăţi comerciale, organizaţii etc; in momentul in care nu stii sau, din rea-vointa, refuzi sa "valorifici profitabil" una din cele trei componente, devii "pseudomanager".
Atributiile managerului in viziunea pseudomanagerului:
- stabilesc bugetul pe anul in curs;
- semnez niste demisii;
- caut potentiali parteneri de afaceri, cu renume pe piata;
- semnez niste demisii;
- inchei contracte cu partenerii pe care tocmai i-am prostit sa se lege la cap cu mine, reciproc avantajoase, evident;
- mai semnez niste demisii;
- dotez sediul companiei cu plasme si camere de supraveghere; dotez birourile celor din board cu calculatoare de ultima generatie si cu scaune superconfortabile ca sa nu faca hemoroizi;
- mai semnez cateva demisii;
- semnez fisa postului pentru alti o suta de sefi si sefuleti, care sunt in subordinea mea directa, neuitand sa specific acolo ca vor fi trasi la raspundere daca nu vor fi in stare sa le bage pumnul in gura celor pe care ii au in subordine si sa le taie elanul revolutionar;
- alte demisii, desigur;
- pun odorizante la veceuri;
- si parca mai era ceva..., imi scapa acum..., aa... cred ca era vorba de chestiile alea cu doua maini si doua picioare..., na, ca imi sta pe limba..., cum dracu le zice..., zi sa-i zic..., hai, ma, ce dracu'... ca-s cu sutele la mine in companie..., cum dracu' le zice..., asa, da, roboti..., asta era..., ba, parca..., pfui, ce lapsus am, parca totusi nu le zice "roboti"..., cum le zice, cum le zice,... aa gata, stiu, mi-am amintit... "oameni" le zice; aa, da, ma, sigur, is chestiile alea care conteaza cel mai putin in companie; da, ce era cu ei? de ce oare am vrut sa-mi amintesc cum se numesc chestiile alea? nu stiu, nu conteaza, nu-mi mai bat capu' acum ca is superepuizat; mai bine sa mai semnez niste demisii, ca sa ma relaxez.