Presa, la laba lu' Pacuraru

Io as fi dat-o ca pe o exclusivitate, zau daca nu. Ceva de genu' otevist: "S-a descoperit barbatu' care o ia la laba". Tare s-a mai invartosat presa zilele astea - tabloide, quality-uri si agentii - ca, vezi Doamne, oameni lipsiti de coloana vertebrala (dar cu madulare generoase in dotare) ne conduc si ne dau lectii de moralitate.
Acu' nu laud expunerea lu' Pacuraru in fata webcamului, da' nici nu mi se pare in regula sa-l arat cu degetu' atat timp cat omu' isi desfasura activitatea in fata PC-ului proprietate personala, din casa proprietate personala. E treaba fiecaruia ce face in intimitate. Pacuraru nu si-a frecat-o in mijlocu' strazii, sau in emisiuni de televiziune, sau in Parlament, sau in sedinte de partid. N-a patentat el frecangeala in fata webcamului. Nici macar faptu' ca a agatat pe mess o "pipita" nu e de condamnat.
Si, in definitiv, exista vreo lege nescrisa (scrisa nu exista, cu siguranta, ca nu erau demnitarii atat de tampiti sa voteze o lege a abstinentei) care le interzice politicienilor sa aiba activitate sexuala? Acu' e fix treaba fiecaruia daca activitatea asta e unilaterala, bilaterala sau multilaterala.
A ajuns presa la mana (sau mai corect, la laba) cititorilor/telespectatorilor devoratori de cancan? Se pare ca da, din moment ce ziarele si televiziunile au numere de telefon si adrese de email speciale pt cei care au de furnizat ponturi. Doar asa mai exista exclusivitati. Ponturile si inscenarile sa traiasca!
Vin si io cu o idee. Acu', ca subiectu' e deja fumat, ce-ar fi daca jurnalistii ar merge si pe varianta expusa de politician, aceea cu santajul? Poate e reala si studenta respectiva chiar a facut filmuletul ca sa-l santajeze. Sigur, subiectu' n-ar mai suscita atat interes, da' macar, acolo, o stire de 500 de semne pe coloana poate tot o iesi.

Pica softu', bre?

Ori pica softu' ala genial de corecteaza singur orice fel de greseala, ori nu fu inca implementat. Altfel nu-mi explic cum de aparura atatea "balarii" intr-un singur numar al "Adevarului de Seara" (nr. 205, joi, 14 mai). Ma rog, "nu-mi explic" e un fel de-a spune.

Hilar mi se pare faptul ca tampeniile se gasesc fix la textele scrise cu corp de litera distinct: caseta, explicatie foto, subtitlu, intertitlu, in timp ce textele principale ale articolelor sunt curate ca lacrima, si din punctul de vedere al exprimarii, si din punctul de vedere al integritatii cuvintelor. Asa ca postarea asta vrea doar sa evidentieze faptul ca am renuntat la umbrela, desi la meteo se anuntase ca sunt conditii de ploaie. (Si, da, asta vine din partea unui corector frustrat).

Procesul de responsabilizare a redactorilor suna bine, dar bag de seama ca se face, vorba manechinului PNL-ist, "incet, pe loc si deloc". Responsabilitatea redactorului este, in primul rand, continutul. Mi se pare nitel pueril sa crezi ca unu care scrie la cotidian, adica in fiecare zi, 7 zile din 7 (scuzata sa-mi fie redundanta), care sta cu telefonul la ureche cat e ziua de lunga ca sa-si updateze materialu', se mai poate concentra si asupra formei. Si nu vorbesc de aia care chiar n-au nicio treaba cu lb romana si scriu despre "repercuRsiuni" si "ucrainIeni". Vorbesc despre aia care stiu ca formele corecte ale cuvintelor astora sunt "reperCUSiuni", respectiv "ucraiNENI", dar care au "scapari" cauzate nu de necunoasterea lb romane, ci de presiunea deadline-ului.

N-am sa fac acum elogiul corecturii, pt ca l-a facut Mihnea Maruta (http://mihneamaruta.ro/2009/03/20/elogiu-corecturii-si-o-chemare-la-lupta/) acu' ceva timp, mult mai bine decat as putea s-o fac eu. Spun doar ca si corectura are rolul ei la orice publicatie. Si, ca sa folosesc expresia preferata a unui personaj care comenta pe diferite bloguri, "n-am inventat noi roata" (nu va chinuiti sa descoperiti despre cine-i vorba; daca va intereseaza, dati-mi de stire si va spun, desi nu stiu ce relevanta ar avea).

Despre redactori, numai de bine. "Numai cine nu munceste nu greseste". Si daca nici la "Adevarul" nu se munceste... Ba, am sa ma dau chiar pe mine ca exemplu si am sa va arat cum am comis-o pe vremea cand ma produceam ca redactor pe la alte quality-uri http://www.gandul.info/casa/reorganizeaza-ti-garderoba.html?3889;2434520. Pt cine nu s-a prins despre ce este vorba, ca or mai fi si dintr-astia, tampenia se afla chiar pe primul rand: "pentru a stii" vrea sa spuna, de fapt, "pentru a sti". A se nota ca, inainte de a fi redactor, am fost corector. Evident ca, in conditiile astea, nu-mi era straina conjugarea verbului "a sti", dar mi-a scapat. E firesc si omenesc. Dar turcii n-au cum sa-nteleaga.

Asa cum e greu de priceput ca incarcarea redactorilor cu responsabilitati care tin de corectura nu se poate realiza decat defectuos. Si asta pt ca "obisnuinta e a doua natura". Adica daca esti obisnuit sa te concentrezi pe continut, si nu pe forma, nu zic ca n-o sa-ti iasa si cu forma, dar si rateurile or sa fie la ele acasa.

ADS, nr. 211, miercuri, 20 mai

Maria Radulescu sau Maria Radescu? Cica, totusi, ar fi Maria Radescu. Cand avea si femeia posibilitatea sa devina persoana publica, da-i cu botezu' drept in titlu. Chiar si in pagina 1, la trimitere.

Am auzit ca majoritatea publicatiilor dau paginile la corectura inainte sa plece publicatia in tipografie, si nu dupa ce iese gata tiparita. O fi adevarat?

P.S. Multumim pt coborarea in subteran. In felul asta, gasesc ziaru' si la ora 22.00 cand ma intorc de la serviciu.

Mats Melbin, managerul meu sonat

Ati auzit de filmul "Martianul meu sonat"? Probabil ca l-ati si vazut. A fost suficient sa citesc asta ca sa-mi vina in minte instantaneu titlul filmului. Curios, dar Mats Melbin nu este personaj de film, este un manager suedez - inginer la origini - cat se poate de real. Si care s-a luat in piept cu criza intr-o maniera pe cat de originala, pe atat de nefireasca. A renuntat la un salariu de manager de 200.000 de euroi fiindca a preferat sa demisioneze el decat sa-si concedieze subalternii, vreo 35 la numar.
Acu', stau si io ca prostu' si incerc sa-mi dau seama ce-a fost in mintea lui. Ar fi neste posibilitati:
1. Omu' a strans suficienti bani (la asa salariu, oricat de cheltuitor ai fi, tot reusesti sa agonisesti) cat sa-i ajunga pana la sfarsitu' vietii si s-o fi gandit ca un asa gest ar da bine la imagine si nici nu l-ar ruina;
2. O fi un om cu frica lu' Dumnezeu (ca numa' astia de Romanica nu prea stiu ce-i aia frica de Dumnezeu) si s-o fi gandit sa-si faca pomana cu unii mai nacajiti ca el, recte ai 35 de angajati;
3. O fi nebun;
4. O fi corect (desi, in cazu' asta, cine dracu' o fi facut imprudenta sa-l unga manager?);
5. O fi avut vreun moment de ratacire si acum regreta.
Cert este ca a intrat in anale. Ar mai exista si varianta ca o fi vreun taran parvenit care a nemerit intamplator in fonctia de manager si nu stie ce sa faca cu ea. In acest din urma caz, ii recomand sa dea o fuga pan' la Romanica si-or sa-i arate ai nostri cum se face.
Zau asa, mai Mats, parca esti de pe alta planeta. Iti faci de rusine tagma. Cine-a mai auzit manager care sa se sacrifice pt angajati? Esti sonat? Uite cum facem. Pana iti aterizeaza tie obectu' zburator mai mult sau mai putin identificat pe Otopeni sau pe Baniasa, ia si citeste bibliografia pe care ti-o indic io. Un singur autor - Frustratus Geneticus, un singur text -Pseudomanagerii.

P.S. Aceasta postare este un pamflet. Cei care s-au prins s-o trateze ca atare. Cei care nu s-au prins sa treaca la blogu' urmator, care sper sa fie pe masura inteligentei lor.

Piedone rullez

Imi place Piedone. Sectoru' 4 infloreste sub Piedone. La propriu. Fiecare intersectie, ca-i mai mare sau mai mica, are parculetu' ei, gazonu' ei, pomisorii ei, ursuletu' ei, calescuta ei, palmierii ei, bancutele ei, pietricelele ei. E frumos, ce mai.
Ar mai fi cateva probleme de rezolvat de catre administratia de sector, ca de ex, Autovitu', care, duminica, imi mananca sanatatea din cauza masinilor parcate peste tot (pe trotuare, in statiile de autobuz, pe refugiu sau, mai nou, pe suprafata ocupata odinioara de multe sere, ocupata acum de mai putine sere, ca sa "aive" si masinile unde sa adasteze pan' se hotaraste cumparatoru', care cumparator, nush cum se face, da' numa' d-ala minoritar se nimereste sa fie), sau semaforu' din imagine care bine ar fi sa fie indreptat catre trecatoru' de strada, sa vaza si asta din urma ce culoare este si nu sa fie nevoit sa se dea 10 metri in lateral ca sa vaza daca poate traversa sau nu. In rest, e bine si frumos in sectoru' 4.

Balada Boculetzului si imnul recesiunii. Sau cum stie romanu' sa ia la misto necazu'

Daca sunteti acasa, dati mai tare sonoru' la boxe si distrati-va. Daca sunteti la munca, bagati-va castile adanc in urechi si ignorati pt vreo 5 minute sarcinile de serviciu. Numai nu ratati videoclipurile astea doua, ca nici nu stiti ce pierdeti.

Ce ti-ar face de te-ar prinde, domnu' Dan!!!

Am accesat pagina pe care-o vedeti in print screen si mi-a atras atentia "agramaticalitatea" (vorba amicului Costi) din titlu. Am google-uit ce-am google-uit ca sa-mi dau seama daca "Katanga" s-a iesprimat oral sau in scris, da' n-am aflat nimic in plus. Ca daca s-a iesprimat oral, atunci shame on you, redactorule, care nu stii ca "mancati-a-si" nu e altceva decat forma contorsionata a lu' "ti-as manca". "Ti-as manca" aka, daca o iei de la coada la cap, "manca-ti-as". Da' cum toate paginile de mi le oferi google-u' pe tava erau exclusiv preluari din ziaru' de unde comisei io print screenu', am ramas pana in clipa de fata cu nelamurirea daca asa grait-a "Katanga" sau asa scris-a "Katanga". M-am gandit insa ca neste iesplicatii de gramatica - moka, gratuite, cado - nu strica, motiv pt care iata-le. Cu "manca-ti-as"-u' ne-am lamurit.
Filosofia virgulei ne doboara, ca nu stim neam s-o... punem. Ar cam merge dupa orice fel de adresare directa. "Te iubesc" este o adresare directa. Ca si "buna ziua", "salut", "la revedere", "pa", "du-te-n... ". Adicatelea, dupa astea de le pusei io in ghilimele trebe musai virgula daca mai sunt urmate de ceva (de orice altceva sau de oricine altcineva): "Buna ziua, domnu' Dan", sau "Du-te-n... , domnu' Dan", sau "Te iubesc, mah", sau "Te iubesc, manca-ti-as".
Mai zic asa: nu e "a descredita", ci "a discredita", nu e "ar stii", ci "ar sti" si nu e nici "patronul acestui Dan Diaconescu", ci "patronul acestuia, Dan Diaconescu".
Am terminat. Raman insa cu o curiozitate: domnu' Dan nu s-o fi temand chiar deloc ca unu precum "Katanga" (sau una?!?), care are bucurii la el, poa sa-si piarza uzu' ratiunii si sa-l... agresioneze fizic? Sau poate ca o avea si domnu' Dan curiozitatile lui si o vrea si el sa experimenteze. Vorba cantecului cu cucu', de i-l dedica "Katanga": "Da-i la inima ce-ti cere/Astazi esti, maine nu esti/Nu-i pacat sa-ti treaca viata/Cu nimic sa nu te-alegi?"
Pana va lamuriti ce si cum cu "agramaticalitatile" de vi le insirai io acilea, luati cu cucu'

Viitorul presei scrise... in viziunea SOCOILOGILOR

Nu, nu este vorba despre o noua categorie de specialisti, ci despre aceiasi vechi propovaduitori ai sociologiei - sociologii. Dar cand tastatura PC-ului nu vrea sa faca ce-i spui tu, te trezesti cu noi termeni la care nici cu gandul n-ai fi gandit. Si uite-asa, sociologii ajung socoilogi (ca in exemplul de fata), supermarketul ajunge spermarket, iar colaboratorii ajung colabaratori (ultimele doua exemple mi le-am amintit la repezeala, desi nu au aparut publicate pe nicaieri, intrucat, nu-i asa, d-aia iezista corectori - cat or mai iezista - ca sa nu vaza ochii cetitorului de quality tampenii).

Asupra celorlalte cuvinte cu litere lipsa nu merita sa ma opresc pt ca alea nu-s o dovada a faptului ca redactorul nu stie lb romana, ci poate doar a faptului ca sta mai prost la capitolul rabdare (sau e fumator inrait si abia asteapta sa termine de scris materialu', sa-i dea drumu' in retea si sa iasa la o pipa - sau "la pipait", cum ziceam odata?!?) si nu obisnuieste sa-si reciteasca materialul. As mai avea o mica-mica suspiciune la vb "a tiparii", care evident ca se scrie cu un singur "i", da', nu-i asa, sa-i acordam prezumtia de nevinovatie si sa presupunem ca a pierdut controlul asupra degetului si a zabovit mai mult decat ar fi fost nevoie asupra tastei cu litera "i".

Despre apozitii care "se cer" intre virgule nu mai vorbesc, ca oricum e prea greu de priceput.

Si nici despre cunostintele de lb engleza, care, de regula, sunt cam obligatorii la redactori. Motiv pt care n-ar trebui sa confunde "bakingu' " cu "backingu' ".

Dar, cum imi place mie sa spun, "multi vad, putini cunosc", iar dintre aia putini care cunosc, si mai putini comit greseala de a atrage atentia asupra tampeniilor de limba. Si uite-asa devii "frustrat".

Is demnitar, in pana mea

"Animal", "gaozar", "tiganca imputita", "cretin si mincinos" sunt cele mai populare apelative cu care demnitarii nostri i-au gratulat pe ziaristi. Nu zice nimeni ca institutia presei e manastire de maici, da' nici nu cred ca odata cu investirea intr-o demnitate publica i se acorda celui proaspat uns si dreptul de a profera jigniri la adresa jurnalistilor. Or fi si printre jurnalisti o gramada de tembeli, nu zic nu, da' mai corect mi s-ar parea sa ai tu, demnitarule, o atitudine verticala si sa-i dai o lectie animalului/gaozarului/ tigancii imputite/cretinului si mincinosului si sa-l bati cu propriile arme - argumentili, dovezili ca n-are dreptate. Asta-i tot. Adica ce te costa sa-i arati unde si de ce a gresit? Si daca vezi ca persista in prostia lui, da tu dovada de superioritate si lasa-l in plata Domnului, fara jigniri, ca d-aia te-am votat sa ajungi sus, pt ca, teoretic cel putin, imi esti superior dpdv intelectual. Da' tu, nu. Te pretezi la insulte de mahala si arunci cu jigniri cu usurinta cu care-o face orice bisnitar.
"Demnitar" nu vine de la "demn", nu-i asa? Nu-i asa ca functia nu are nicio treaba cu calitatea omului? Nu-i asa ca ati ajuns sus pt ca v-ati nascut sub o stea norocoasa, si nu pt ca ati fi capabili de ceva? Nu-i asa ca incompetenta se poate disimula sub masca arogantei si a sentimentului de "stie tot"?
http://www.gandul.info/politica/ministrul-culturii-face-un-ziarist-de-la-gandul-cretin-si-mincinos.html?3928;4283386

Ia virgula, neamule!!! Ca noi si-asa nu stim ce sa facem cu ea

Ziarul meu preferat, cu specific sportiv, o comite din nou. Ceea ce ma face sa cred ca oamenii de acolo sunt straini cu totul de lb. romana. Zau daca mi-a luat mai mult de 5 minute sa identific 5 virgule puse intre subiect si predicat.

In schimb, traim cu impresia ca sunt prea multe virgule in caz de apozitie, motiv pt care pur si simplu ne multumim cu putine, anume cu una singura in loc de doua. "Juan Carlos Toja" e o apozitie (bine, inainte de a fi apozitie, e fotbalist), o explicatie, cum ar veni explica cine e mijlocasul Stelei, si trebuie pusa intre virgule. Ntz, ntz, ntz. Da' e bine asa, ca de-ar fi altfel n-as mai avea io ce scrie pe blog.

Postare neinteresanta. 1 Mai la mine-acasa

In timp ce altii sarbatoreau 1-ul Mai pe la mare, pe la munte sau chiar prin parcurile bucurestene neretrocedate si libere de orice litigiu inca, io aveam un alt motiv de sarbatoare. Am implinit exact un an de cand m-am mutat in casa noua. Si cum sunt lipsita total de imaginatie cand e vorba de celebrarea vreunei zile, oricare ar fi ea, m-am gandit ca n-ar fi rau sa mai fac niscai lucrari prin casa. Nu io, fireste. Muncitorii. Adusi de la Braila (si gazduiti pt doua nopti in garsoniera proprietate personala), ca astia de la Bucuresti is mai scumpi si nici nu-i cunosc. Plus ca era si mama in vizita la mine si avea cin' sa supravegheze lucrarile. Si uite-asa, in 3 zile balconu' meu a fost inchis cu termopan, izolat, vopsit si parchetuit, ultimele trei operatiuni fiind executate fix de 1 Mai.
Motiv pt care am facut trei drumuri la Praktiker, numarul lor fiind dat de descoperirea pe parcurs a diferitelor materiale care lipseau din dotarea muncitorilor, si doua drumuri la Carrefour, numarul lor fiind dat de numarul mic de maini din dotarea mea, si anume decat doua. Iar sticlele de bere si apa minerala nu doar ca-s ale naibii de grele, da' si voluminoase rau. Plus ca nu poti tine oamenii pe acelasi meniu doua zile, dimineata, la pranz si seara. Noroc ca ies din bloc si intru in complexu' Vitantis detinator de Praktiker si Carrefour, ca altfel nush ce m-as fi facut.
Intre cele 5 vizite in Vitantis am executat si un somn de pranz de douaj' de minute, cu capu' pe masa din bucatarie, intrucat fiind fericita posesoare a unei garsoniere si muncitorii trebaluind pe balconul iesitor din livingu' meu, nu aveam prea multe alternative. Si eram rupta de oboseala fiindca ma trezisem pe la 6 jumate cand am auzit primele zgomote venite din balcon si provocate de rindele, spacluri, ciocane si alte scule straine mie. (Iar somnul pe saltea in bucatarie nu e cel mai odihnitor, dati-mi crezare). La 7 dimineata cand au inceput primele lovituri de ciocan, mi-a venit sa intru in pamant de rusinea vecinilor si sa nu mai ies pan' la urmatorul cutremur, in speranta ca nu o sa mi se acorde mie mai multa atentie decat prea-cinstitului cutremur.
Da' acu' gata. Am si balcon inchis, nu mai dorm nici pe saltea in bucatarie si zic sa scriu si io postarea asta de bucurie ca am terminat cu balamucu' asa repede.

Topul alor mai secsi, aflati sub efectul "ooooo"

"Academia Catavencu" a avut initiativa intocmirii unui top al alor mai secsi 50 de jurnalisti romani. Cand am auzit, am luat-o de buna. Cand am vazut, am luat-o de misto. Adicatelea, cat de true poa sa fie topul care-l baga pe TRU in categoria alor mai secsi? 50 e totusi un numar mare. De un' sa scoata ei 50 de frumosi si talentati in ale datului din gura si din condei? Da' de ce nu s-or fi oprit la 30? Sau la 20? Sau la 15?

Mi s-a confirmat faptul ca topu' e facut la misto cand am vazut sponsoru'. Durex (stiti care, ala cu "mai mult ooooo")?!? Pe bune? Ma indoiesc ca Durexu' ar putea sa-i sustina pe toti. Pe ai mai tineri, poate. Dar cu cei trecuti de prima tinerete ce-or fi avut "academicienii" de i-au varat in top si le-au dat cu Durexu' pe la nas? Bine ar fi fost sa existe si un al doilea sponsor, vreo companie producatoare de medicamente "push-up" sau ceva. Sa simta si cei care aveau 30 de ani in urma cu 30 de ani (sau chiar 40) nitica sustinere, indiferent de natura ei.

Vazand pozele tuturor candidatilor, am fost tentata sa cred ca unul din criteriile de eligibilitate a fost notorietatea. Sa fim seriosi. Sunt cativa care n-au ce cauta acolo, si asta nu din cauza varstei. Sex-appealul este innascut si este al tau indiferent de varsta. Sunt totusi nume sonore. Cand am vazut clasamentul final, mi-am dat seama ca m-am inselat rau de tot la faza cu notorietatea. Altfel, ocupantul locului 1 nu cred ca ar fi indraznit sa viseze nici macar la top ten.

Asa ca, pana in clipa de fata, criteriile de selectie mi-au ramas la fel de straine ca la inceput.

Caricaturile lui B. Petry mi s-au parut exceptionale. Mi-a placut enorm ca a reusit nu doar sa redea fidel trasaturile fizice ale celor 50, ci sa faca si o extraordinara asociere cu cate o caracteristica definitorie a fiecaruia in parte: am in minte acum tomberonul diaconescian, osemintele de le falfaie Lazarus pe deasupra capului si ramurica cu Turturica.

Mai am doua probleme: 1. Mircea Badea de ce n-a fost bagat in top? 2. Pe cand un top al alor mai nashpetzi oameni de presa? Tare as fi curioasa daca nu cumva intr-un top d-ala nu s-or regasi si cativa dintre astia de au fost bagati la categoria secsi.

PS: Sper ca nu se gaseste careva sa ma traga de urechi ca nu stiu sa scriu corect cuvantul "sexy"; stiu, da' nu vreau.

PPS: Am votat si io, de doua ori chiar (fireste ca degeaba), si am constatat ca-mi place sa votez. Poate ma duc si la alegerile din toamna, ca n-am mai fost la vot de cand cu revizuirea Constitutiei. Si la ce mana proasta am, poate ii votez pe toti care or sa fie pe buletin, asa macar am garantia ca n-o sa iasa niciunu'.

Aceeasi. Sau alta?!? Si totusi, aceeasi

Zilele trecute, un coleg de serviciu mi s-a adresat cu urmatoarea remarca: "Tu esti cea mai linistita de acolo." Scoasa din context, afirmatia asta nu spune mare lucru. Baiatul se referea la faptul ca sunt o fire echilibrata, care nu-si pierde calmul in nicio situatie. "Acolo" este biroul unde o gashca de oameni se baga in seama cu d-ale muncii: secretari de redactie, fotoreporteri, editori foto, detepisti, corectori, operatori.
Observatia lui n-ar fi avut mare insemnatate nici macar pt mine, daca nu m-ar fi dus cu gandul spre trecut.
Cu trei luni in urma: alt loc de munca, alti oameni, alta afirmatie care ma privea direct: "Stii care e problema ta? Esti prea impulsiva, te aprinzi prea repede."
Am stat si m-am intrebat cum se impaca "Tu esti cea mai linistita de acolo" cu "Esti prea impulsiva, te aprinzi prea repede". Pana la urma, e vorba despre una si aceeasi persoana: despre mine. Si uite asa am inceput sa reflectez. Deci - eu, deci - doua fetze ale mele, deci - de ce, deci - relatiile mele cu colegii. In relatiile cu colegii am aplicat intotdeauna principiile psihopedagogice pe care le-am invatat in facultate. Sigur, facultatea m-a pregatit sa fiu profesor si sa relationez intr-un anumit fel cu elevii. Doar ca elevii nu-s prea receptivi la modul de consolidare a relatiei profesor-elev, asa ca m-am gandit sa incerc sa relationez cu colegii asa cum as fi facut-o cu elevii. Aproape ca pot sa jur ca nu sunt multi colegi sau fosti colegi care sa-mi reproseze ceva. Or fi, nu zic nu, ca nu poti fi pe placul tuturor, dar de majoritatea am reusit sa ma apropii. Cum? Simplu: muncind si pt altii (nu recomand), vorbind frumos, dand lamuriri in cel mai amabil mod cu putinta, avand rabdare. Mare lucru rabdarea asta. E cunoscut faptul ca berbecii nu au cunostinta de starea asociata cuvantului "rabdare" (stiti bancul ala? un nativ din berbec se roaga lui Dumnezeu: Doamne, iti multumesc pt toate calitatile cu care m-ai inzestrat; un singur lucru imi lipseste insa, Doamne: rabdarea; Doamne, fii bun si da-mi si mie rabdare; si daca se poate, ACUM). Si barfind cu fetele, of course, ma recunosc guilty. In fine.
Am invatat la psihologie educationala ca asupra personalitatii actioneaza trei factori: ereditatea, mediul si educatia. Nu vorbesc despre bagajul genetic - nu e nimic in neregula cu el, nici macar despre educatie, care este suficienta si ea, zic io, vorbesc despre mediu. Pe mine m-a influentat al naibii de mult. L-am respectat si am vorbit frumos cu cel care a manifestat un minim respect fata de mine, atat in atitudine, cat si in limbaj. Cum as putea raspunde necuviincios unui om care stie sa se poarte? Mi-ar fi rusine de mine. Dar cum as putea sa ascult fara sa ripostez niste insulte venite din partea unor dubiosi? Si analfabeti pe deasupra. Nu agreez principiul "toti suntem egali in fata lui Dumnezeu, dar pe pamant unii sunt mai egali decat altii". Din care motiv ma pliez si eu pe caracterul aluia care imi sta in fata. Vorbesc cu fiecare pe limba lui. Asta este explicatia faptului ca pot fi si echilibrata, si impulsiva. Dupa cum o cere situatia.

Reparatii ca-n Vitan

Ce mesteri priceputi sunt oamenii astia de prin Vitan. Repara ce vrei si ce nu vrei. Rugina de pe firme le cam da batai de cap. Bietii de ei nu stiu cand si cum s-o foloseasca. Ar fi putut si ei sa-i dea o mana de ajutor pardalnicei rugini si sa o convinga sa avanseze si spre "c"-ul de la "inc" (="incaltaminte"). Macar avea un sens textul de pe firma.

Pai, de ce n-ati spus asa de la inceput?

Indemnul din imagine l-am vazut scris pe mai multe ziduri de pe Lipscani. Fata din poza in mod sigur nu se grabea spre politie, ca sa o salveze, cred ca se grabea sa depaseasca zona de poduri, podulete si alte punti de legatura dintre cele doua parti ale Lipscaniului. De la ce-o fi trebuind salvata politia? De la inec, cred. Ca vad ca se scufunda din ce in ce mai mult. Remarc si grafica literei "o", simbolul persoanelor cu dizabilitati. De unde deduc ca politia este o institutie cu nu prea multe abilitati in a furniza cetateanului "siguranta si incredere".

Cum sa ne bagam picioarele in limba romana

Din nou despre "geniile condeiului" care-si zic ziaristi.

Incepem cu "sportivii" care arunca incotro nimeresc cu chestiile alea de se numesc "cuvinte" mai ceva decat ar face-o cu mingea. Avem urmatoarea fraza schingiuita, care se pare ca a fost rostita de Ion Craciunescu (am spus "se pare" pt ca am cautat pe mai multe site-uri de specialitate ca sa imi dau seama care a fost intocmai afirmatia lui Craciunescu, numai ca formularile variau de la un site la altul; dar indiferent de cum s-a exprimat Craciunescu, ziaristul are libertatea de editare si poate prelucra/reformula o fraza care nu suna bine): "Gigi Becali m-a sunat si si-a cerut scuze pentru afirmatiile pe care le-a adus la adresa fiului meu". Nimic mai incorect d.p.d.v. gramatical. Nu aduci "afirmatii la adresa cuiva", poti aduce "acuzatii la adresa cuiva" sau poti "face afirmatii la adresa cuiva". Da' noi suntem combinatori innascuti, nu-i asa? D-aia combinam cuvintele de nu se vad. Si mai ales in titlu ne place sa trantim niste combinatii... mama-mama. In text exprimarea e corecta.

Continuam cu celebra virgula dintre subiect si predicat, da' e in tabloid si nu se pune pt ca cititorii de tabloide nu e asa destepti si nu le are ei p-astea cu limba. Bine macar ca redactorii de la tabloide e inteligenti, da' mai are si ei mici scapari, gen virgula intre subiect si predicat. Si nu-s la prima abatere de felul asta.

Incheiem cu o impletire a textului cu imaginea cel putin amuzanta (in partea stanga: care dintre cele doua personaje o fi Locic si care or fi asociatii? Sau Locic e cel care le face poza asociatelor?) si cu o alta "scapare" de limba (in partea dreapta). Sau a limbii. Sau in limba. "Iubit-o nu mai plange"?!? Nu zau. O bagati numa' cand nu trebuie. Cratima. O fi si vreo legatura intre versurile din dreapta si imaginea din stanga?

Patimile de vineri ale deontologilor

HRISTOS A INVIAT!

Vinerea Patimilor: zi mare pt crestinii de rand, zi si mai mare pt crestinul Gigi Becali. Patronul stelist a fost eliberat. Sa fim bine intelesi: nu am cultul lui Becali, ca persoana publica imi este indiferent. Ma rog, aproape indiferent. Singura reactie pe care mi-o provoaca atunci cand apare la televizor este amuzamentul fata de stereotipiile atat de bine cunoscute. Cu toate astea, recunosc ca m-am bucurat sincer cand am aflat ca a fost eliberat. Nu stiu cat de reale sunt magariile de care a fost acuzat, dar nici nu cred ca era cazul ca justitia sa inceapa cu el sa-si faca datoria. Pana la el sunt o gramada de alti infractori pe care nu-i mai considera nici dracu' pericol public. Partea proasta e ca multi dintre ei ne conduc.
Dupa eliberarea lui Jiji de vineri seara, m-a lovit o mare curiozitate, izvorata din nu stiu ce, de a vedea cam cum a fost reflectat evenimentul in presa. Evenimentului i s-a dat o amploare deosebita. Becali e un personaj controversat, deci merita toata atentia presei. Motiv pt care nu consider ca eliberarea lui ar fi trebuit trecuta cu vederea sau consemnata ca fapt divers. Dar mi se pare exagerat sa i se aloce atata spatiu tocmai in Vinerea Mare. La ce bun? Toate articolele s-au bazat pe aceleasi citate din Gigi Becali. Nimic nou, nimic spectaculos. Televiziunile macar au mai adus diversi comentatori in platouri sa-si dea cu parerea.
Fara sa am veleitati de analist politic sau de alta factura, am constatat urmatoarele: cei mai multi au ales sa deschida prima pagina cu articole despre eliberarea lui Becali. Altii au optat pt o varianta mult mai adecvata momentului - semnificatia Pastelui - si l-au exilat pe latifundiar intr-o stire plasata in baza paginii. Din ultima categorie fac parte cei care nu au consemnat in niciun fel evenimentul in editia print, dar nu l-au ratat in online, chiar daca au avut doar preluari de pe agentiile de presa.
Ziua si Gardianul, spre exemplu, si-au trimis redactorii sa participe la slujba Prohodului. Altfel nu-mi explic cum de editiile print de sambata ale celor doua cotidiene anunta ca Gigi ramane in arest. Pt acest motiv, Ziua hotaraste ca latifundiarul nu are dreptul decat la un ou rosu (titlul de prima pagina: "Oul lui Becali"), iar Gardianul - ca Becali a mai pierdut un meci in fata Parchetului (titlul de prima pagina: "Meciul Parchet - Becali 4 - 0. Patronul Stelei ramane in arest preventiv"; pt cei de la Gardianul, mentinerea lui Becali in arest este atat de fireasca, incat nu merita sa-i aloce o deschidere, insa merita sa acorde articolasului un keyword otevist: "Dezvaluiri"). Noroc cu online-ul, unde stirile de ultima ora si update-urile stau la loc de cinste cand e cazul. Via internet, Ziua ne anunta: "Gigi Becali free: "Mai multe lucruri nu va pot spune, ca nu am ce"", iar Gardianul opereaza o preluare de pe Mediafax: "Gigi Becali, eliberat sub control judiciar".
Romania Libera trece in plan secund stirea despre eliberarea lui Becali ("Gigi Becali paraseste arestul") si deschide cu un articol dedicat Invierii. Genul asta de abordare chiar mi-a placut.
Jurnalul National si Cotidianul nu au pe site pdf-ul primei pagini, motiv pt care nu mi-am putut da seama care este articolul central (doar nu credeti ca am iesit sambata sa-mi cumpar ziarele, doar ca sa fac analiza primelor pagini; ntz). Titlurile dedicate eliberarii lui Becali sunt: "Gigi Becali: "Sunt doar războinicul familiei mele"" (JN) si "Becali: Nu mai sunt Războinicul Luminii!" (Cotidianul).
Gandul aloca evenimentului un spatiu destul de amplu "exclusiv online", intrucat Gandul nu mai are de ceva timp editie print sambata - "Patimile lui Gigi Becali s-au încheiat în Vinerea Mare. Patronul Stelei este din nou un om liber".
Adevarul are pe prima pagina un titlu destul de tendentios daca ar fi sa-l raportam la continutul articolului. Pe cat de obiectiva este relatarea evenimentului, pe atat de insinuant este titlul de prima pagina: "Barabas al -II-lea". Chiar o fi Becali singurul Barabas din aceasta tara? Indraznesc sa zic ca nu.
Evenimentul Zilei; titlul de mare inspiratie "Vinerea mica a justitiei romane" probabil se vrea a fi spiritual, dar oare este? Aproape ca as fi fost tentata sa cred lucrul acesta, doar ca, spre deosebire de materialul din Adevarul, articolul din EVZ e la fel de tendentios ca si titlul. Oare domnii de la oficios or fi auzit de zicerea latineasca "sine ira et studio"? Probabil ca au auzit, ca prosti nu sunt, dar o aplica tot atat cat aplica si prevederile din codul deontologic al ziaristului. Vorbesc aici de un articol de presa, nu de un editorial sau de un blog unde iti exprimi propria opinie.
Si apropo de editoriale, ziaristii de la EVZ bag seama ca s-au mobilizat in Vinerea Mare, nu gluma. Drept care au pus de-un editorial pe aceeasi tema: "Cei doi B: Barabas si Becali".
Citez din editorialul lui Calin Hera, un material bine argumentat, de altfel, care chiar mi-ar fi placut daca nu ar fi fost scris cu ura:
- "Justiţia română (...) a pus semnul egal între Barabas şi Becali. Cei doi B care au bucurat prostimea.";
- "...n-a existat niciun semn că Justiţia ar putea triumfa vreodată în spaţiul carpato-danubiano-pontic. (...) La noi funcţionează perfect imunitatea borfaşilor.";
- "Patru rânduri de judecători au spus că el trebuie ţinut în arest pentru că un individ care îşi asmute gealaţii asupra adversarilor (...) reprezintă un pericol social. Al cincilea rând de judecători, despre care surse bine informate spun că a fost unul special (...), a fost de altă părere. A interpretat altfel decât celelalte patru aceleaşi date ale problemei."
- "Românii se întorc la jucăria Gigi."
Credeam ca ziaristii prezinta obiectiv faptele. Sau, cel mult, isi dau cu parerea in editoriale. Dar nu credeam ca ziaristii au dreptul sa se converteasca in instante de judecata. Nu zic ca justitia romana isi face datoria. O, nu, foarte departe de mine gandul asta. Dar acum nu la ce face sau nu face justitia romana ma refer, ci la ce face si n-ar trebui sa faca un formator de opinie care-si zice ziarist. Si nu, nu o sa incerc sa combat afirmatiile de mai sus. Nu de alta, dar recunosc ca nu am cultura politica necesara ca s-o fac. Atat vreau sa zic: nu sunt doar "doi B care bucura prostimea". B-ul suprem cui il lasam? Cel care a adunat multimile in Piata Universitatii in calitate de victima a 322-lor, oferindu-le paine si circ, dandu-le intalnire din trei in trei luni, in semn de multumire pt sustinerea pe care au aratat-o fata de el (apropo, cine n-o fi mai ajuns la intalnirile alea: multimile sau B-ul suprem?) si urandu-le sa traiasca bine.
Inteleg ca presa e politizata si ca ziaristii au ajuns portavocile icsilor si igrecilor din politica romaneasca. Daca ziaristii care scriu mizerii o fac cu constiinta curata, atunci presa din Romania chiar s-a dus dracului; daca le scriu pt ca asa zice politica editoriala, incerc sa-i inteleg, pt ca, nu-i asa, nu musti mana care te hraneste. Insa refuz sa-i inteleg pe cei care improasca in stanga si-n dreapta cu "adevaruri universal valabile" (parerea lor), dar nu sunt capabili sa vada la o distanta mai mare de o aruncatura de bat din cauza barnei din ochi. Pana la urma, toti avem cate o preocupare care nu ne face cinste: prostimea se bucura ca jucaria Gigi a fost eliberata (si eu am zis la inceputul postarii ca eliberarea lui m-a bucurat sincer, motiv pt care nu mai are rost sa-mi declin apartenenta la categoria sus-amintita), iar intelectualii pupa funduri sus-puse.

Un Paste fericit si linistit, lipsit de frustrari!

Fiindca suntem in Vinerea Mare si nu am de gand sa mai postez pana dupa Pasti, m-am gandit sa le fac si eu o urare cat se poate de sincera celor care ma citesc, ma lauda, ma critica, celor pe care eu ii critic sau ii laud, celor pe care ii incomodez sau ii amuz cu postarile mele. Sunt dispusa sa uit pt cateva zile toate necazurile pe care mi le-au provocat unii sau altii, sa uit de frustrari si sa ma bucur alaturi de voi de sarbatoarea Pastelui. Acestea fiind zise, nu pot decat sa va urez sa aveti parte de:
- cele mai frumos colorate si incondeiate
- cei mai rumeni si mai pufosi
- cea mai crescuta si mai gustoasa
- cele mai delicioase mancaruri pregatite din carne de
- cea mai sfanta si mai pura
- cele mai frumoase aduse de

PASTE FERICIT!!!

Mesaj providential in statia lu' 102

Nu vreau sa blasfemiez, cu atat mai mult cu cat suntem in Saptamana Patimilor, da' nu pot sa nu-i deplang pe pocaiti. Detest din tot sufletul maniera lor de a-ti arata calea cea dreapta. Daca vreau s-o gasesc, pot s-o caut singura, nu tre sa-mi tina predici x si y, pt ca predicile astea, cel putin in cazul meu, au exact efectul contrar. Adica ma fac sa ma indepartez si mai mult de cele sfinte si sa-i compatimesc pe cei a caror singura placere e sa propovaduiasca niste lucruri. Daca am chef sa fiu mai aproape de cele sfinte, ma duc la biserica; daca nu, nu. Da' in niciun caz, faptul ca ma intoxici vizual si auditiv cu fel de fel de "indreptari" n-o sa ma determine sa ma schimb d.p.d.v. spiritual.
Cat de bolnav cu nervii capului poti sa fii sa pui in statia de autobuz un asemenea anunt? Credinta o ai in suflet, nu faci parada de ea. Daca a crede in Dumnezeu inseamna sa desenezi un autobuz pe care sa scrii "Iisus te iubeste", atunci declar ca din secunda asta trec la ateism.
PS: Nu sunt fortata sa-i ascult pe cei care ma asalteaza pe strada cu diferite chestii ce tin de morala crestina, stiu. Daca o fac, o fac doar din politete, pt ca nu-mi place sa intorc spatele oamenilor. Nu sunt fortata sa citesc afisele din statiile de autobuz sau cele din scara blocului in care sunt anuntata ca Iisus va cobori in curand printre oameni. O fac doar pt ca imi starnesc curiozitatea. Si, cateodata, si rasul. Si compasiunea. Dar atat.

Optimism de mica publicitate

Rubricile de mica publicitate de prin ziare abunda in ineptii. Insa, nu-i asa, clientu' nostru, stapanu' nostru. Ce daca scrie tampenii? Omu baga banu', tu ii publici anuntu' si nu-ti pui intrebari cu privire la corectitudinea datelor furnizate in anunt si nici macar la corectitudinea exprimarii. Si nu, corectorii nu intervin in anunturile de mica publicitate din simplul motiv ca anuntul este platit la cuvant. N-ai cum sa prelucrezi sau sa reformulezi un anunt pt ca exista posibilitatea sa nu iti mai iasa numaru' de cuvinte platite de client. Asa ca, daca regina magiei albe/negre/colorate se iesprima intr-un anunt zicand ca "vindeca de potenta"!!! (formulare intalnita de mine), tu o iei de buna pt ca stie ea mai bine decat tine ce zice acolo. Sau daca omu' zice ca achizitioneaza masinile de cusut de azi in 20 de ani (?!?), tu n-ai cum sa-l ajuti nici macar cu o virgula, pt ca sensu' oricum nu s-ar schimba si iesprimarea ar ramane la fel de imbecila.

Blogu' meu are potential. Pornografic

De cand am blogu', mi-am format obiceiu' de a-mi vizualiza traficu'. Nu ca sa vad cati ma viziteaza zilnic, ci mai ales pt ca ma intereseaza ce keyworduri duc catre blogu' meu. Deunazi gasii ca un resitean cauta si el in miez de noapte niscai pornografii si dadu peste blogu' d-acilea. Am avut o tresarire si m-am rusinat pret de cateva secunde, gandind ca cine stie ce tampenii oi fi scris si acu' nu-mi mai aduc aminte. Pai daca omu' a search-uit pe google "porno plus" si a nimerit fix pe blogu' meu, oi fi scris io ceva legat de. Cu mana tremuranda, am accesat linkul respectiv si m-am linistit. Ma referisem in postarea despre domnu' Mazare la piticu'/pitica porno ("Pai cu asa dimensiuni, individa nu s-ar mai putea numi nici macar Pitica Porno. Plus ca ma indoiesc ca Femeia-Socoteala ar putea fi pe gustul primarelui"), iar alaturarea "Porno. Plus" l-a facut pe amicu' google sa se gandeasca ca io m-as putea ocupa cu lucruri necurate. Ntz. Never. Io decat cu limba. Romana. Motiv de plictiseala, pt care unii nu poposesc mai mult de 0 (zero) secunde pe la mine. Ca in cazu' de fata.
Oricum, in felu' asta am invatat care este importanta cuvintelor-cheie. Asa ca nu-mi ramane decat sa bag mare: porno, porno plus, porno la maximum, filmulete porno, site-uri porno, free porn download, filme xxx. Continui cu: Florin Salam, Nicolae Guta, Adrian Minune, Vali Vijelie, Adi de la Valcea, Sorin Copilu' de Aur, Laura Vass, Denisa. Si inchei cu: cocalar, pitipoanca, smecheras, barosan, boss.
Va multumesc pt vizita si va mai astept pe blogu' meu.