24 decembrie 2010

Sărbători fericite!

Vă doresc să aveţi parte de un Crăciun frumos... că alb nu avem nicio şansă să fie, de o masă diversificată, dar nu foarte grea că... deh... românul se dedă repede la excese :) şi Moş Crăciun să fie şi el generos pe cât posibil.
Iar Noul An să vă fie poate mai bun decât 2010, iar dacă nu va să fie aşa, măcar cu ceva... tărie în plus să vină (vorba unui mare om).

Crăciun fericit şi la mulţi ani!!!

01 decembrie 2010

Cinism în pas de defilare

Cam cât de cinic poţi fi să-i urezi unui bolnav aflat în stadiul terminal al bolii "la mulţi ani"/"însănătoşire grabnică"? Cam tot atât de cinic pe cât poţi fi făcându-i unui spaţiu geografic (cu tot cu poporul din dotare), cotropit de celule canceroase şi aflat în agonie, urările mai sus-amintite.

Dincolo de semnificaţia istorică de necontestat a zilei de 1 decembrie, cel puţin la fel de adâncă precum cea a zilelor de 24 ianuarie, de 23 august sau de 22 decembrie, ziua naţională a fost redusă la statutul de zi în care se dansează în cluburi, se mănâncă gratis, se ţin discursuri politicianiste, se invocă noţiuni de "patriotism" şi "mândrie naţională", se fac urări, se exprimă dorinţe şi speranţe, iar bugetarii nu merg la serviciu.

Şi apropo de semnificaţia zilei de 1 decembrie, unul din personajele care petreceau cum se cuvine ziua naţională - adică în club - la întrebarea reporterului referitoare la semnificaţia acestei zile a răspuns: "Unirea din '69". Destul de evaziv şi de nesigur, aş zice. Pe mine m-ar fi interesat mai degrabă dacă se referea la 1869 sau la 1969 :). Deşi abia acum îmi dau seama că personajul în cauză n-a fost chiar departe de adevăr: până la urmă vorbim de... unire, ce contează când/cum se face sau cine o face?... Sau din ce poziţie...

Ştiţi ce-i paradoxal? Faptul că tocmai cei care fac cel mai mult rău ţării fără nicio mustrare de conştiinţă - reprezentanţii clasei politice - sunt cei care niciodată nu se vor dezice de apartenenţa la poporul român. Aţi auzit vreodată vreun politician declarând că ar fi altfel decât mândru că e român? Eu nu. De parcă declaraţia asta ar avea mai multă greutate decât declaraţiile fără acoperire, făcute pe bandă rulantă de-a lungul anului.

Cam cât valorează pentru mine ziua naţională (şi când zic "zi naţională" mă refer la ziua naţională, nu la ziua de 1 decembrie)? Cam cât o vizită în Afganistan fix de 1 decembrie. Şi apropo: afară plouă.