29 aprilie 2009

Topul alor mai secsi, aflati sub efectul "ooooo"



"Academia Catavencu" a avut initiativa intocmirii unui top al alor mai secsi 50 de jurnalisti romani. Cand am auzit, am luat-o de buna. Cand am vazut, am luat-o de misto. Adicatelea, cat de true poa sa fie topul care-l baga pe TRU in categoria alor mai secsi? 50 e totusi un numar mare. De un' sa scoata ei 50 de frumosi si talentati in ale datului din gura si din condei? Da' de ce nu s-or fi oprit la 30? Sau la 20? Sau la 15?
Mi s-a confirmat faptul ca topu' e facut la misto cand am vazut sponsoru'. Durex (stiti care, ala cu "mai mult ooooo")?!? Pe bune? Ma indoiesc ca Durexu' ar putea sa-i sustina pe toti. Pe ai mai tineri, poate. Dar cu cei trecuti de prima tinerete ce-or fi avut "academicienii" de i-au varat in top si le-au dat cu Durexu' pe la nas? Bine ar fi fost sa existe si un al doilea sponsor, vreo companie producatoare de medicamente "push-up" sau ceva. Sa simta si cei care aveau 30 de ani in urma cu 30 de ani (sau chiar 40) nitica sustinere, indiferent de natura ei.
Vazand pozele tuturor candidatilor, am fost tentata sa cred ca unul din criteriile de eligibilitate a fost notorietatea. Sa fim seriosi. Sunt cativa care n-au ce cauta acolo, si asta nu din cauza varstei. Sex-appealul este innascut si este al tau indiferent de varsta. Sunt totusi nume sonore. Cand am vazut clasamentul final, mi-am dat seama ca m-am inselat rau de tot la faza cu notorietatea. Altfel, ocupantul locului 1 nu cred ca ar fi indraznit sa viseze nici macar la top ten.
Asa ca, pana in clipa de fata, criteriile de selectie mi-au ramas la fel de straine ca la inceput.
Caricaturile lui B. Petry mi s-au parut exceptionale. Mi-a placut enorm ca a reusit nu doar sa redea fidel trasaturile fizice ale celor 50, ci sa faca si o extraordinara asociere cu cate o caracteristica definitorie a fiecaruia in parte: am in minte acum tomberonul diaconescian, osemintele de le falfaie Lazarus pe deasupra capului si ramurica cu Turturica.
Mai am doua probleme: 1. Mircea Badea de ce n-a fost bagat in top? 2. Pe cand un top al alor mai nashpetzi oameni de presa? Tare as fi curioasa daca nu cumva intr-un top d-ala nu s-or regasi si cativa dintre astia de au fost bagati la categoria secsi.

PS: Sper ca nu se gaseste careva sa ma traga de urechi ca nu stiu sa scriu corect cuvantul "sexy"; stiu, da' nu vreau.
PPS: Am votat si io, de doua ori chiar (fireste ca degeaba), si am constatat ca-mi place sa votez. Poate ma duc si la alegerile din toamna, ca n-am mai fost la vot de cand cu revizuirea Constitutiei. Si la ce mana proasta am, poate ii votez pe toti care or sa fie pe buletin, asa macar am garantia ca n-o sa iasa niciunu'.

28 aprilie 2009

Aceeasi. Sau alta?!? Si totusi, aceeasi

Zilele trecute, un coleg de serviciu mi s-a adresat cu urmatoarea remarca: "Tu esti cea mai linistita de acolo." Scoasa din context, afirmatia asta nu spune mare lucru. Baiatul se referea la faptul ca sunt o fire echilibrata, care nu-si pierde calmul in nicio situatie. "Acolo" este biroul unde o gashca de oameni se baga in seama cu d-ale muncii: secretari de redactie, fotoreporteri, editori foto, detepisti, corectori, operatori.
Observatia lui n-ar fi avut mare insemnatate nici macar pt mine, daca nu m-ar fi dus cu gandul spre trecut.
Cu trei luni in urma: alt loc de munca, alti oameni, alta afirmatie care ma privea direct: "Stii care e problema ta? Esti prea impulsiva, te aprinzi prea repede."
Am stat si m-am intrebat cum se impaca "Tu esti cea mai linistita de acolo" cu "Esti prea impulsiva, te aprinzi prea repede". Pana la urma, e vorba despre una si aceeasi persoana: despre mine. Si uite asa am inceput sa reflectez. Deci - eu, deci - doua fetze ale mele, deci - de ce, deci - relatiile mele cu colegii. In relatiile cu colegii am aplicat intotdeauna principiile psihopedagogice pe care le-am invatat in facultate. Sigur, facultatea m-a pregatit sa fiu profesor si sa relationez intr-un anumit fel cu elevii. Doar ca elevii nu-s prea receptivi la modul de consolidare a relatiei profesor-elev, asa ca m-am gandit sa incerc sa relationez cu colegii asa cum as fi facut-o cu elevii. Aproape ca pot sa jur ca nu sunt multi colegi sau fosti colegi care sa-mi reproseze ceva. Or fi, nu zic nu, ca nu poti fi pe placul tuturor, dar de majoritatea am reusit sa ma apropii. Cum? Simplu: muncind si pt altii (nu recomand), vorbind frumos, dand lamuriri in cel mai amabil mod cu putinta, avand rabdare. Mare lucru rabdarea asta. E cunoscut faptul ca berbecii nu au cunostinta de starea asociata cuvantului "rabdare" (stiti bancul ala? un nativ din berbec se roaga lui Dumnezeu: Doamne, iti multumesc pt toate calitatile cu care m-ai inzestrat; un singur lucru imi lipseste insa, Doamne: rabdarea; Doamne, fii bun si da-mi si mie rabdare; si daca se poate, ACUM). Si barfind cu fetele, of course, ma recunosc guilty. In fine.
Am invatat la psihologie educationala ca asupra personalitatii actioneaza trei factori: ereditatea, mediul si educatia. Nu vorbesc despre bagajul genetic - nu e nimic in neregula cu el, nici macar despre educatie, care este suficienta si ea, zic io, vorbesc despre mediu. Pe mine m-a influentat al naibii de mult. L-am respectat si am vorbit frumos cu cel care a manifestat un minim respect fata de mine, atat in atitudine, cat si in limbaj. Cum as putea raspunde necuviincios unui om care stie sa se poarte? Mi-ar fi rusine de mine. Dar cum as putea sa ascult fara sa ripostez niste insulte venite din partea unor dubiosi? Si analfabeti pe deasupra. Nu agreez principiul "toti suntem egali in fata lui Dumnezeu, dar pe pamant unii sunt mai egali decat altii". Din care motiv ma pliez si eu pe caracterul aluia care imi sta in fata. Vorbesc cu fiecare pe limba lui. Asta este explicatia faptului ca pot fi si echilibrata, si impulsiva. Dupa cum o cere situatia.

25 aprilie 2009

Reparatii ca-n Vitan


Ce mesteri priceputi sunt oamenii astia de prin Vitan. Repara ce vrei si ce nu vrei. Rugina de pe firme le cam da batai de cap. Bietii de ei nu stiu cand si cum s-o foloseasca. Ar fi putut si ei sa-i dea o mana de ajutor pardalnicei rugini si sa o convinga sa avanseze si spre "c"-ul de la "inc" (="incaltaminte"). Macar avea un sens textul de pe firma.

Pai, de ce n-ati spus asa de la inceput?


Indemnul din imagine l-am vazut scris pe mai multe ziduri de pe Lipscani. Fata din poza in mod sigur nu se grabea spre politie, ca sa o salveze, cred ca se grabea sa depaseasca zona de poduri, podulete si alte punti de legatura dintre cele doua parti ale Lipscaniului. De la ce-o fi trebuind salvata politia? De la inec, cred. Ca vad ca se scufunda din ce in ce mai mult. Remarc si grafica literei "o", simbolul persoanelor cu dizabilitati. De unde deduc ca politia este o institutie cu nu prea multe abilitati in a furniza cetateanului "siguranta si incredere".

24 aprilie 2009

Cum sa ne bagam picioarele in limba romana

Din nou despre "geniile condeiului" care-si zic ziaristi.
Incepem cu "sportivii" care arunca incotro nimeresc cu chestiile alea de se numesc "cuvinte" mai ceva decat ar face-o cu mingea. Avem urmatoarea fraza schingiuita, care se pare ca a fost rostita de Ion Craciunescu (am spus "se pare" pt ca am cautat pe mai multe site-uri de specialitate ca sa imi dau seama care a fost intocmai afirmatia lui Craciunescu, numai ca formularile variau de la un site la altul; dar indiferent de cum s-a exprimat Craciunescu, ziaristul are libertatea de editare si poate prelucra/reformula o fraza care nu suna bine): "Gigi Becali m-a sunat si si-a cerut scuze pentru afirmatiile pe care le-a adus la adresa fiului meu". Nimic mai incorect d.p.d.v. gramatical. Nu aduci "afirmatii la adresa cuiva", poti aduce "acuzatii la adresa cuiva" sau poti "face afirmatii la adresa cuiva". Da' noi suntem combinatori innascuti, nu-i asa? D-aia combinam cuvintele de nu se vad. Si mai ales in titlu ne place sa trantim niste combinatii... mama-mama. In text exprimarea e corecta.



Continuam cu celebra virgula dintre subiect si predicat, da' e in tabloid si nu se pune pt ca cititorii de tabloide nu e asa destepti si nu le are ei p-astea cu limba. Bine macar ca redactorii de la tabloide e inteligenti, da' mai are si ei mici scapari, gen virgula intre subiect si predicat. Si nu-s la prima abatere de felul asta.



Incheiem cu o impletire a textului cu imaginea cel putin amuzanta (in partea stanga: care dintre cele doua personaje o fi Locic si care or fi asociatii? Sau Locic e cel care le face poza asociatelor?) si cu o alta "scapare" de limba (in partea dreapta). Sau a limbii. Sau in limba. "Iubit-o nu mai plange"?!? Nu zau. O bagati numa' cand nu trebuie. Cratima. O fi si vreo legatura intre versurile din dreapta si imaginea din stanga?

20 aprilie 2009

Patimile de vineri ale deontologilor

HRISTOS A INVIAT!

Vinerea Patimilor: zi mare pt crestinii de rand, zi si mai mare pt crestinul Gigi Becali. Patronul stelist a fost eliberat. Sa fim bine intelesi: nu am cultul lui Becali, ca persoana publica imi este indiferent. Ma rog, aproape indiferent. Singura reactie pe care mi-o provoaca atunci cand apare la televizor este amuzamentul fata de stereotipiile atat de bine cunoscute. Cu toate astea, recunosc ca m-am bucurat sincer cand am aflat ca a fost eliberat. Nu stiu cat de reale sunt magariile de care a fost acuzat, dar nici nu cred ca era cazul ca justitia sa inceapa cu el sa-si faca datoria. Pana la el sunt o gramada de alti infractori pe care nu-i mai considera nici dracu' pericol public. Partea proasta e ca multi dintre ei ne conduc.
Dupa eliberarea lui Jiji de vineri seara, m-a lovit o mare curiozitate, izvorata din nu stiu ce, de a vedea cam cum a fost reflectat evenimentul in presa. Evenimentului i s-a dat o amploare deosebita. Becali e un personaj controversat, deci merita toata atentia presei. Motiv pt care nu consider ca eliberarea lui ar fi trebuit trecuta cu vederea sau consemnata ca fapt divers. Dar mi se pare exagerat sa i se aloce atata spatiu tocmai in Vinerea Mare. La ce bun? Toate articolele s-au bazat pe aceleasi citate din Gigi Becali. Nimic nou, nimic spectaculos. Televiziunile macar au mai adus diversi comentatori in platouri sa-si dea cu parerea.
Fara sa am veleitati de analist politic sau de alta factura, am constatat urmatoarele: cei mai multi au ales sa deschida prima pagina cu articole despre eliberarea lui Becali. Altii au optat pt o varianta mult mai adecvata momentului - semnificatia Pastelui - si l-au exilat pe latifundiar intr-o stire plasata in baza paginii. Din ultima categorie fac parte cei care nu au consemnat in niciun fel evenimentul in editia print, dar nu l-au ratat in online, chiar daca au avut doar preluari de pe agentiile de presa.
Ziua si Gardianul, spre exemplu, si-au trimis redactorii sa participe la slujba Prohodului. Altfel nu-mi explic cum de editiile print de sambata ale celor doua cotidiene anunta ca Gigi ramane in arest. Pt acest motiv, Ziua hotaraste ca latifundiarul nu are dreptul decat la un ou rosu (titlul de prima pagina: "Oul lui Becali"), iar Gardianul - ca Becali a mai pierdut un meci in fata Parchetului (titlul de prima pagina: "Meciul Parchet - Becali 4 - 0. Patronul Stelei ramane in arest preventiv"; pt cei de la Gardianul, mentinerea lui Becali in arest este atat de fireasca, incat nu merita sa-i aloce o deschidere, insa merita sa acorde articolasului un keyword otevist: "Dezvaluiri"). Noroc cu online-ul, unde stirile de ultima ora si update-urile stau la loc de cinste cand e cazul. Via internet, Ziua ne anunta: "Gigi Becali free: "Mai multe lucruri nu va pot spune, ca nu am ce"", iar Gardianul opereaza o preluare de pe Mediafax: "Gigi Becali, eliberat sub control judiciar".
Romania Libera trece in plan secund stirea despre eliberarea lui Becali ("Gigi Becali paraseste arestul") si deschide cu un articol dedicat Invierii. Genul asta de abordare chiar mi-a placut.
Jurnalul National si Cotidianul nu au pe site pdf-ul primei pagini, motiv pt care nu mi-am putut da seama care este articolul central (doar nu credeti ca am iesit sambata sa-mi cumpar ziarele, doar ca sa fac analiza primelor pagini; ntz). Titlurile dedicate eliberarii lui Becali sunt: "Gigi Becali: "Sunt doar războinicul familiei mele"" (JN) si "Becali: Nu mai sunt Războinicul Luminii!" (Cotidianul).
Gandul aloca evenimentului un spatiu destul de amplu "exclusiv online", intrucat Gandul nu mai are de ceva timp editie print sambata - "Patimile lui Gigi Becali s-au încheiat în Vinerea Mare. Patronul Stelei este din nou un om liber".
Adevarul are pe prima pagina un titlu destul de tendentios daca ar fi sa-l raportam la continutul articolului. Pe cat de obiectiva este relatarea evenimentului, pe atat de insinuant este titlul de prima pagina: "Barabas al -II-lea". Chiar o fi Becali singurul Barabas din aceasta tara? Indraznesc sa zic ca nu.
Evenimentul Zilei; titlul de mare inspiratie "Vinerea mica a justitiei romane" probabil se vrea a fi spiritual, dar oare este? Aproape ca as fi fost tentata sa cred lucrul acesta, doar ca, spre deosebire de materialul din Adevarul, articolul din EVZ e la fel de tendentios ca si titlul. Oare domnii de la oficios or fi auzit de zicerea latineasca "sine ira et studio"? Probabil ca au auzit, ca prosti nu sunt, dar o aplica tot atat cat aplica si prevederile din codul deontologic al ziaristului. Vorbesc aici de un articol de presa, nu de un editorial sau de un blog unde iti exprimi propria opinie.
Si apropo de editoriale, ziaristii de la EVZ bag seama ca s-au mobilizat in Vinerea Mare, nu gluma. Drept care au pus de-un editorial pe aceeasi tema: "Cei doi B: Barabas si Becali".
Citez din editorialul lui Calin Hera, un material bine argumentat, de altfel, care chiar mi-ar fi placut daca nu ar fi fost scris cu ura:
- "Justiţia română (...) a pus semnul egal între Barabas şi Becali. Cei doi B care au bucurat prostimea.";
- "...n-a existat niciun semn că Justiţia ar putea triumfa vreodată în spaţiul carpato-danubiano-pontic. (...) La noi funcţionează perfect imunitatea borfaşilor.";
- "Patru rânduri de judecători au spus că el trebuie ţinut în arest pentru că un individ care îşi asmute gealaţii asupra adversarilor (...) reprezintă un pericol social. Al cincilea rând de judecători, despre care surse bine informate spun că a fost unul special (...), a fost de altă părere. A interpretat altfel decât celelalte patru aceleaşi date ale problemei."
- "Românii se întorc la jucăria Gigi."
Credeam ca ziaristii prezinta obiectiv faptele. Sau, cel mult, isi dau cu parerea in editoriale. Dar nu credeam ca ziaristii au dreptul sa se converteasca in instante de judecata. Nu zic ca justitia romana isi face datoria. O, nu, foarte departe de mine gandul asta. Dar acum nu la ce face sau nu face justitia romana ma refer, ci la ce face si n-ar trebui sa faca un formator de opinie care-si zice ziarist. Si nu, nu o sa incerc sa combat afirmatiile de mai sus. Nu de alta, dar recunosc ca nu am cultura politica necesara ca s-o fac. Atat vreau sa zic: nu sunt doar "doi B care bucura prostimea". B-ul suprem cui il lasam? Cel care a adunat multimile in Piata Universitatii in calitate de victima a 322-lor, oferindu-le paine si circ, dandu-le intalnire din trei in trei luni, in semn de multumire pt sustinerea pe care au aratat-o fata de el (apropo, cine n-o fi mai ajuns la intalnirile alea: multimile sau B-ul suprem?) si urandu-le sa traiasca bine.
Inteleg ca presa e politizata si ca ziaristii au ajuns portavocile icsilor si igrecilor din politica romaneasca. Daca ziaristii care scriu mizerii o fac cu constiinta curata, atunci presa din Romania chiar s-a dus dracului; daca le scriu pt ca asa zice politica editoriala, incerc sa-i inteleg, pt ca, nu-i asa, nu musti mana care te hraneste. Insa refuz sa-i inteleg pe cei care improasca in stanga si-n dreapta cu "adevaruri universal valabile" (parerea lor), dar nu sunt capabili sa vada la o distanta mai mare de o aruncatura de bat din cauza barnei din ochi. Pana la urma, toti avem cate o preocupare care nu ne face cinste: prostimea se bucura ca jucaria Gigi a fost eliberata (si eu am zis la inceputul postarii ca eliberarea lui m-a bucurat sincer, motiv pt care nu mai are rost sa-mi declin apartenenta la categoria sus-amintita), iar intelectualii pupa funduri sus-puse.

17 aprilie 2009

Un Paste fericit si linistit, lipsit de frustrari!

Fiindca suntem in Vinerea Mare si nu am de gand sa mai postez pana dupa Pasti, m-am gandit sa le fac si eu o urare cat se poate de sincera celor care ma citesc, ma lauda, ma critica, celor pe care eu ii critic sau ii laud, celor pe care ii incomodez sau ii amuz cu postarile mele. Sunt dispusa sa uit pt cateva zile toate necazurile pe care mi le-au provocat unii sau altii, sa uit de frustrari si sa ma bucur alaturi de voi de sarbatoarea Pastelui. Acestea fiind zise, nu pot decat sa va urez sa aveti parte de:
- cele mai frumos colorate si incondeiate
- cei mai rumeni si mai pufosi
- cea mai crescuta si mai gustoasa
- cele mai delicioase mancaruri pregatite din carne de
- cea mai sfanta si mai pura
- cele mai frumoase aduse de




PASTE FERICIT!!!




16 aprilie 2009

Mesaj providential in statia lu' 102


Nu vreau sa blasfemiez, cu atat mai mult cu cat suntem in Saptamana Patimilor, da' nu pot sa nu-i deplang pe pocaiti. Detest din tot sufletul maniera lor de a-ti arata calea cea dreapta. Daca vreau s-o gasesc, pot s-o caut singura, nu tre sa-mi tina predici x si y, pt ca predicile astea, cel putin in cazul meu, au exact efectul contrar. Adica ma fac sa ma indepartez si mai mult de cele sfinte si sa-i compatimesc pe cei a caror singura placere e sa propovaduiasca niste lucruri. Daca am chef sa fiu mai aproape de cele sfinte, ma duc la biserica; daca nu, nu. Da' in niciun caz, faptul ca ma intoxici vizual si auditiv cu fel de fel de "indreptari" n-o sa ma determine sa ma schimb d.p.d.v. spiritual.
Cat de bolnav cu nervii capului poti sa fii sa pui in statia de autobuz un asemenea anunt? Credinta o ai in suflet, nu faci parada de ea. Daca a crede in Dumnezeu inseamna sa desenezi un autobuz pe care sa scrii "Iisus te iubeste", atunci declar ca din secunda asta trec la ateism.
PS: Nu sunt fortata sa-i ascult pe cei care ma asalteaza pe strada cu diferite chestii ce tin de morala crestina, stiu. Daca o fac, o fac doar din politete, pt ca nu-mi place sa intorc spatele oamenilor. Nu sunt fortata sa citesc afisele din statiile de autobuz sau cele din scara blocului in care sunt anuntata ca Iisus va cobori in curand printre oameni. O fac doar pt ca imi starnesc curiozitatea. Si, cateodata, si rasul. Si compasiunea. Dar atat.

15 aprilie 2009

Optimism de mica publicitate


Rubricile de mica publicitate de prin ziare abunda in ineptii. Insa, nu-i asa, clientu' nostru, stapanu' nostru. Ce daca scrie tampenii? Omu baga banu', tu ii publici anuntu' si nu-ti pui intrebari cu privire la corectitudinea datelor furnizate in anunt si nici macar la corectitudinea exprimarii. Si nu, corectorii nu intervin in anunturile de mica publicitate din simplul motiv ca anuntul este platit la cuvant. N-ai cum sa prelucrezi sau sa reformulezi un anunt pt ca exista posibilitatea sa nu iti mai iasa numaru' de cuvinte platite de client. Asa ca, daca regina magiei albe/negre/colorate se iesprima intr-un anunt zicand ca "vindeca de potenta"!!! (formulare intalnita de mine), tu o iei de buna pt ca stie ea mai bine decat tine ce zice acolo. Sau daca omu' zice ca achizitioneaza masinile de cusut de azi in 20 de ani (?!?), tu n-ai cum sa-l ajuti nici macar cu o virgula, pt ca sensu' oricum nu s-ar schimba si iesprimarea ar ramane la fel de imbecila.

Blogu' meu are potential. Pornografic


De cand am blogu', mi-am format obiceiu' de a-mi vizualiza traficu'. Nu ca sa vad cati ma viziteaza zilnic, ci mai ales pt ca ma intereseaza ce keyworduri duc catre blogu' meu. Deunazi gasii ca un resitean cauta si el in miez de noapte niscai pornografii si dadu peste blogu' d-acilea. Am avut o tresarire si m-am rusinat pret de cateva secunde, gandind ca cine stie ce tampenii oi fi scris si acu' nu-mi mai aduc aminte. Pai daca omu' a search-uit pe google "porno plus" si a nimerit fix pe blogu' meu, oi fi scris io ceva legat de. Cu mana tremuranda, am accesat linkul respectiv si m-am linistit. Ma referisem in postarea despre domnu' Mazare la piticu'/pitica porno ("Pai cu asa dimensiuni, individa nu s-ar mai putea numi nici macar Pitica Porno. Plus ca ma indoiesc ca Femeia-Socoteala ar putea fi pe gustul primarelui"), iar alaturarea "Porno. Plus" l-a facut pe amicu' google sa se gandeasca ca io m-as putea ocupa cu lucruri necurate. Ntz. Never. Io decat cu limba. Romana. Motiv de plictiseala, pt care unii nu poposesc mai mult de 0 (zero) secunde pe la mine. Ca in cazu' de fata.
Oricum, in felu' asta am invatat care este importanta cuvintelor-cheie. Asa ca nu-mi ramane decat sa bag mare: porno, porno plus, porno la maximum, filmulete porno, site-uri porno, free porn download, filme xxx. Continui cu: Florin Salam, Nicolae Guta, Adrian Minune, Vali Vijelie, Adi de la Valcea, Sorin Copilu' de Aur, Laura Vass, Denisa. Si inchei cu: cocalar, pitipoanca, smecheras, barosan, boss.
Va multumesc pt vizita si va mai astept pe blogu' meu.

13 aprilie 2009

NonEscu al Romaniei Duda


De Radu Duda imi placea pe vremea cand juca alaturi de Teodora Mares in "Vacanta de Craciun". Avea insa un rol secundar si chiar ma intrebam la vremea aceea de ce n-o fi fost preferat el ca protagonist. Dupa casatoria cu principesa, l-am suspectat de materialism, prilej cu care mi-a si trecut de el, ca sa zic asa. Acu' cica vrea presedinte. Are ceva vointa, omu', si ceva mai mult curaj intrucat, prin aceasta candidatura, nu face decat sa legitimeze o forma de guvernamant opusa monarhiei - republica, recunoscand astfel ca monarhia - structura al carui reprezentant este - e moarta si fara sanse de resuscitare. Da' sa nu ma bag in probleme care ma depasesc.
Sa ma introduc, zic, in probleme pe care le inteleg. Trec peste scaparea din titlu cu "regale Mihai" in loc de "regele Mihai" si ma opresc asupra titulaturii lu' principele. Inteleg ca "Radu Duda" nu i-a mai placut, pt ca era nume prea pamantean si nu facea nicio trimitere la sangele albastru de-i tasneste pe la operatie. Sange albastru, prin alianta, evident. Nici "Radu al Romaniei" n-a fost suficient, probabil pt ca "Radu" e un nume mult prea comun. Zic si io. Asa ca s-o fi gandit sa nu trateze cu dosul princiar niciunul din cele doua apelative si s-a oprit asupra unei a treia variante care suna de rasuna: Radu al Romaniei Duda. Cum Doamne iarta-ma sa-ti treaca prin cap sa intercalezi in asa hal numele? Si sa mai faci modificaciunea si in buletin? Pai si daca iese presedinte, cum o sa i se spuna? Presedintele Radu al Romaniei Duda?!? Presedintele Radu Duda al Romaniei?!? El cica vrea ca romanii sa-i zica simplu "domnule presedinte" sau "Radu al Romaniei". Asta cu "domnule presedinte" parca as intelege-o, nu inteleg insa de ce insista sa-si conserve apucaturile de monarhist prin mentinerea acelui "al Romaniei". Vin si io cu doua sugestii: presedintele Radu, Duda a Romaniei, respectiv presedintele Radu, a Romaniei Duda.
Desi nu cred io sa-l lase pe roman inima sa-l voteze pe unu pe care nu-l cheama -escu.

11 aprilie 2009

Cum dau pe sticla???







Nu, n-am ajuns sa prezint nici stiri, nici matinale, nici macar sa sterg monitoarele in vreo redactie tv, pur si simplu m-am "redescoperit". Stiti spatiile alea comerciale nefunctionale cu ziare in geamuri, ca sa nu se vada din strada? Is o gramada in Bucuresti. Unul dintre ele este pe Lizeanu, foarte aproape de intersectia cu Stefan cel Mare. De mai bine de-un an jumate, geamurile pravaliei respective sunt acoperite cu aceleasi ziare. Doar cerneala tipografica s-a mai decolorat. Si eu, la loc de cinste. De fapt, nu chiar eu, numele meu, in vremurile bune in care nu eram "gunoier", eram redactor. La "Gandul". Ce vremuri!!! Cred ca articolu' ala a fost scris in perioada in care faceam primii pasi in meserie.
Pt conformitate: http://www.gandul.info/tendinte/shopping.html?3894;1067736
UPDATE: Ma gandesc ca ar fi fost mai potrivit titlul "Cum dau pe termopan?"

Moara lui Assan


Partea superioara a morii lui Assan (recognoscibila datorita turnuletelor si caramizii rosii din care este construita), vazuta peste gard


A fost odata un ansamblu de cladiri reunite sub numele generic de "Moara lui Assan"; in curand, gunoaiele vor inghiti tot ce-a mai ramas din acest ansamblu


Laterala cladirii principale, imortalizata prin gard


Cladirea distrusa in incendiu; in plan departat - cladirea principala, cu ale ei turnulete

De moara lui Assan nu am auzit pana anul trecut, cand a fost incendiata. Sa zicem ca as avea o scuza: nu mi-s bucuresteanca decat de vreo 2 anisori jumate. Anul trecut, cand cu incendiul, am aflat ca este situata in zona strazilor Lizeanu - Stefan cel Mare. Ironia sortii, exact in zona aia am locuit cam un an jumate. Si, cu toate astea, nu stiam ca exista o moara a lui Assan acolo. Azi, plimbandu-ma pe Stefan cel Mare in directia Lizeanu si aruncand o privire printre blocuri, mi-a atras atentia impozanta cladire din caramida rosie a morii. De fapt, n-am vazut decat varful, suficient cat sa-mi dau seama de valoarea arhitecturala a cladirii. M-am plimbat mai mult de juma' de ora in jurul gardului care imprejmuieste moara, sperand sa gasesc un unghi mai bun din care sa imortalizez monumentul. Nu am reusit mare lucru. E adevarat, era o spartura prin gard si as fi putut incalca proprietatea ca sa trag niste cadre. Ma tinea totusi o jena. Asta e tot ce-am reusit sa fac.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Moara_lui_Assan
P.S.: cautand pe net informatii despre acest monument, am aflat ca exista de fapt un ansamblu de mai multe cladiri reunite sub denumirea generica de Moara lui Assan si ca incendiul de anul trecut nu a afectat, din fericire, corpul central al morii, ci doar o cladire invecinata - tot monument istoric -, care face parte din fosta fabrica de panificatie. Pe mine m-a impresionat ce am vazut. Raman cu regretul ca nu m-am putut apropia mai mult.

Inventie lexicala


Ce as putea sa mai spun? Imaginea spune mult mai multe decat as fi eu in stare. De fapt, titlul din imagine. De fapt, un anumit cuvant din titlul din imagine. Oricum, felicitari inventatorilor de cuvinte. Asta nu mi-a iesit niciodata.

09 aprilie 2009

Instructiuni de folosit buda


Nu spun unde am vazut afisu' asta. Institutie importanta. Afisu' exista de foarte mult timp, da' io l-am ignorat total in ultima vreme. Azi mi-a iesit din nou in cale si nush ce mi-a venit sa-i acord un strop din atentia mea distributiva si sa-l recitesc. Dincolo de faptul ca sunt niste reguli de bun simt, care, din cate se pare, nu prea sunt respectate din moment ce a fost nevoie sa fie scrise si lipite pe usi, autorului bag seama ca nu i-a lipsit ingeniozitatea: "Nu va stergeti pe pereti"?!? Omg, oare ce-or fi vazut ochii omului aluia de a fost el in stare sa astearna pe hartie asemenea indemn? Ca sa nu mai zic de modul de adresare: "Doamnelor"?!? E cam dureros. Inteleg ca, in contextul asta, "doamna" e un cuvant golit de semnificatie. O doamna nu se comporta necorespunzator nicaieri, nici macar la buda. (Ei, nu suna intr-un mare fel ultima propozitie?) Din pacate, "doamnele" sunt o specie pe cale de disparitie. Partea trista e ca totul se reduce pana la urma la lipsa de civilizatie.

05 aprilie 2009

Muza sta pe mess


Din ciclul "Ce-i mai inspira pe scriitori?", va recomand cartea "De ce munca e de kkt", autori C. Ressler si J. Thompson. Recunosc ca nu stiu care este titlul in limba engleza al cartii si nici cine este traducatorul, da' a facut o alegere inspirata in ceea ce priveste titlul. Inspirata, pt ca iti atrage atentia si te face curios. N-am cumparat-o intrucat era inchis si nici nu aveam 35 lei sa dau pe ea, dar am cautat o descriere a cartii pe net si mi-am dat seama ca este dedicata angajatorilor, si nu angajatilor. Dau un copy/paste descrierii de pe site-ul http://www.librarieonline.net/: "Autorii au dezvoltat sistemul mediului de lucru bazat numai pe rezultate: atingerea obiectivelor propuse de fiecare angajat, si nu timpul alocat de fiecare dintre ei pentru a le indeplini. Ei au demonstrat ca oamenii implicati in ceea ce fac obtin mai multe satisfactii, rezultate mai bune si devin inovatori. In prezent, tendinta companiilor de succes este aceea de a tine cont de personalul lor tot mai mult. Prosperitatea afacerilor se datoreaza si conditiilor de munca asigurate, dar mai ales climatului cu adevarat uman creat, bazat pe increderea ca angajatii isi vor face treaba bine si eficient."
Doar ca pana or ajunge tendintele din America la noi... or sa ne imbatraneasca si stranepotii.
Dar nu de asta m-am oprit asupra cartii, ci din cauza acronimului din titlu. La asta chiar nu ma asteptam, sa vad limbajul de pe mess folosit la ditai studiul. Pe mine m-a amuzat. Sunt convinsa ca sunt in lucru urmatoarele titluri: "Asl, pls", "Cf la noapte?", "Da-mi un buzz cand vei pleca", "Dc nu esti aici akum?", "N-am fakut nik cu viata mea", "Ms de flori", "Da-mi un PM sa-mi spui ca ma iubesti", "Te poop apasat", "Vino rpd k mor", "Nush dak e bine ce-am facut", "Omg, ce plina-i luna" si multe altele.

Fernando






Nume: Wayra
Prenume: Fernando Jose
Varsta: cica vreo 33 - 34 ani
Sex: de 7 ori pe saptamana. Just kidding. Masculin
Locul nasterii: Peru, Lima
Activitate: membru al formatiei Wayra, alaturi de Henry Rivera, canta muzica cu influente incase si orientale
Daca fisa de cadre nu va spune nimic, nu inseamna ca nu-i cunoasteti. In mod sigur i-ati vazut si auzit cantand in fata magazinului Unirea sau, mai nou, in Herastrau, la pavilionul H. Sunt cei doi "indieni", unul cu pene in cap - Henry -, celalalt cu pene la coada (asta cand apare cu coada) - Fernando. Fetele sunt moarte dupa Fernando. Si eu m-am oprit odata sa-i ascult in fata la Unirea, da' nu mi-a atras atentia niciunul din ei in mod deosebit. Acu' vreo cateva zile am gasit pe un blog niste dezbateri serioase referitoare la cei doi, mai cu seama la Fernando, dezbateri legate de probleme vitale cum ar fi: daca Fernando are sau nu prietena, cu cate fete din Romania s-a culcat, care este varsta lui reala, cum se protejeaza si, bineinteles, de ce BTS-uri sufera. Probabil ca, daca fetele care discutau pe blogul ala ar fi fost fata in fata, ar fi iesit cu scantei, cu ciufuleli si cu penele din coada lu' Fernando smulse.
Azi ma dusei sa ma plimb prin Herastrau. Nu ca sa-l vad pe Fernando, ci pt ca era tare frumos afara si nu ma lasa inima sa stau in casa pe asa o vreme. Asa ca, daca tot ajunsei prin zona, zic sa ma duc sa-i ascult si pe "indieni" si sa-l scanez mai bine pe Fernando. N-am sa-l descriu acum pe Don Juan de Peru, va las sa vedeti pozele si videoclipul de pe YouTube. Sa zicem ca e un tip ok. Muzica lor insa face toti banii.
Dar sa rezum ce-a fost acolo:
Ce am vazut: doi "indieni" care cantau frumos si se miscau adecvat (imi place cum danseaza Fernando, e de-acolo) si o gasca masiva de fane care dansau lasciv salsa pe muzica indiana.
Ce am auzit: o muzica buna, indiana si spaniola, o voce buna (a lui Fernando, ca Henry e mai mult cu tobele) si nelipsita voce din off, ce se vrea a fi spirituala, da' nu mai e de mult, care intreaba: "Da' Florin Salam cand canta?"
Ce am aflat: de la piti... fanele din vecinatatea mea am aflat ca Fernando nu pleaca de la nicio reprezentatie cu mana goala. Nu se indura fetele sa-l lase asa, de izbeliste. Asa ca primeste ori o pereche de chiloti de la vreo admiratoare cu ganduri curate, ori o ciocolata de la cate un pusti, ori un porumb fiert, asa, ca sa simta omu' ca a venit in tara de oameni ospitalieri.

04 aprilie 2009

Cum stam cu tirajul? Lectie gratuita de matematica


Despre aproximare.
Aproximarea este atunci cand avem o cifra careia vrem sa-i dam o valoare rotunjita si mai avem si doua limite intre care tre sa fixam cifra respectiva. Aproximarea se poate face catre limita superioara sau catre cea inferioara. Cuvintele care se folosesc in aceste situatii, in functie de limita spre care vrem sa ne ducem, sunt urmatoarele: prepozitia "peste", adverbele "circa", "aproximativ". Iata cum se folosesc ele: folosim "peste", daca preferam limita inferioara, folosim "circa" si "aproximativ" daca preferam limita superioara.
Ex: am 8 mere; limitele lui 8 sunt 5 (limita inferioara) si 10 (limita superioara); pot spune ca am "circa/aproximativ 10 mere" sau pot spune ca am "peste 5 mere". Da' cum ar suna "am peste 10 mere"? Ar suna ca dracu' din simplul motiv ca "peste 10 mere" inseamna cel putin 11 mere, iar eu am doar 8 si am stabilit ca limitele lui 8 sunt 5 si 10.
Alt exemplu: sa vedem care ar fi limitele numarului 459.700. Pai io as zice in felu' urmator: limita inferioara - 459.500 si cea superioara - 460.000. Daca mie nu-mi place numarul 459.700 si imi pun in gand sa-l rotunjesc, cum as putea face asta? As putea face asta cam asa: "peste 459.500" sau "aproximativ/circa 460.000". E drept ca e de preferat limita superioara, in acest caz, da' asta nu inseamna ca tre sa combin limita superioara cu prepozitia de la limita inferioara, nu de alta, da' ies din grafic.
Data viitoare: despre integrale. Sau integrare. O sa vad. Inca nu stiu.

03 aprilie 2009

Pseudostiri. Sau ce face media cand ii mor laudatorii

Nu pretind ca stiu cu ce se mananca presa. Doi ani jumate in domeniu si un curs de trei luni la Centrul pt Jurnalism Independent nu m-au transformat in expert. Insa din alea trei luni in care am invatat cum sa redactez corect o stire, am ramas cu niste lucruri esentiale. Primul si cel mai important este acela ca stirea tre sa transmita ceva, sa contina o informatie care sa il intereseze pe cititor/telespectator/vizitator. Acu' stau si ma intreb: de ce ar fi el, cititoru'/telespectatoru'/vizitatoru', interesat de audiente? Adica, io ma uit la Mircea Badea pt ca imi place emisiunea "In gura presei", nu pt ca il bate pe Turcescu la audiente. La fel, citesc Click! pt ca mi se pare ca da barfe mai tari decat Cancan, nu pt ca ar fi pe locul 1 inaintea altor tabloide. Si exemplele pot continua cu ziare quality sau cu bloguri. A, ok, nu spun ca aceste date nu-s importante, or fi, da' nu pt cititoru' de rand, ci pt moguli, manageri, editorialisti si alte specii din boardul editorial. Mie, cititor, astfel de stiri nu-mi transmit decat o informatie care nu ma intereseaza. Si atunci de ce or fi puse astfel de informatii pe primele pagini ale ziarelor, de ce or fi incepand emisiunile cu prezentarea audientelor, de ce or fi dedicand bloggerii posturi intregi unor grafice care ii plaseaza in topul 3/5/10/20/30/40/50 etc al blogurilor?
Unii ascund astfel de pseudostiri sub masca politetii si a recunostintei fata de cititor/telespectator/vizitator: "Datorita dvs am ajuns sus, lucru pt care va multumim", "Multumim cititorilor/telespectatorilor/vizitatorilor nostri care au facut posibila aceasta ascensiune", "Un obiectiv atins cu ajutorul dvs, cititorii/telespectatorii/vizitatorii nostri fideli" si alte variatiuni pe aceeasi tema. Plus asigurarile aferente: "Va promitem ca vom fi si pe mai departe in slujba dvs", "Va promitem ca va vom furniza si pe viitor cele mai proaspete stiri". Sau poate ca oamenii de presa din ziua de azi au auzit de zicerea lui Rebreanu: "Modestia este calitatea celor care nu au calitati". Cat despre calitati... unde te uiti, numa' "quality" vezi in fata ochilor. O fi avand dreptate scriitorul, da' si noua ce ne mai place sa fim laudati... Iar daca n-o fac altii, s-o facem noi, ce mama ma-sii?

02 aprilie 2009

Vad bun la Casa Presei


Fac zilnic drumul de la statia lu' 331 la Casa Presei, da' nu mi-am pus niciodata pana acum intrebari legate de masinile din fata institutiei, care au in geamuri anunturi de vanzare. Si am vazut destule. Astazi insa mi-a atras atentia o utilitara care gazduia ditai anuntu' matrimonial. Oare o fi pus la plesneala sau chiar e autentic? As putea sa sun la nr. de telefon din anunt si sa intreb. Ei, totusi are si curiozitatea mea limitele ei. Da' ma intreb la ce fel de criza s-o fi referind autoru', ca ma indoiesc sincer ca ar fi vorba de criza financiara. Pai nu te insori pe criza. Insuratoarea inseamna femeie, iar femeia inseamna consum si cheltuiala. Sau la asta s-o fi referit individu' cand a specificat "fara obigati"? Adica sa nu-l oblige ("obige", pardon) la costurile suplimentare, care de care mai nejustificate, care sunt mai intotdeauna apanajul domnitelor contemporane. Sau sa fie vorba de vreo criza hormonala?

Ce poa' sa-nsemne asta?


Ce semnificatie ar putea avea un sul de hartie igienica bagat pe manerul usii de la intrarea in apartament? Ar putea fi legat de faptul ca tocmai era in plina desfasurare meciul Nationalei cu Austria? Sau poate vreo legatura cu ziua de 1 aprilie? Sau poate nu inseamna nimic, e doar un gest facut asa, la oha. Habar n-am, da' la vederea usii respective accesorizate cum am zis mai sus, mi-am adus aminte de glumele din studentie cu pasta de dinti/crema de ghete pe manerul usii, oala plina cu apa pusa pe usa sau tipetele isterice si nejustificate "razie! razie!" care aveau ca unic scop introducerea inutila a persoanelor masculine in dulapuri sau pe sub paturi. In rest, multumesc lu' Dumnezeu ca nu mi-am luat-o de 1 aprilie.

01 aprilie 2009

"Socoteala" lui Mazare nu se potriveste cu cea a ziaristului


Din seria "ineptii debitate de jurnalistii romani", va retin atentia cu un articol senzational despre cugetarile domnului Radu Mazare. Primarele Constantei ar fi zis cum ca lui ii plac numa' acele exemplare feminine ale caror glezne sunt egale cu “socoteala” bărbatului, adicatelea de vreo 17 cm in lungime. Aha, ce-am inteles io d-aici? Redau schematic, cum am invatat la ora de mate: glezna = "socoteala" masculina = 17 cm. Acu' stati sa vedeti exprimare de jurnalist, ca-ti sta mintea-n loc, nu alta. Vrand sa redea ideea din titlu, domnu' jurnalist scoate din el urmatoarea ineptie: "El spune că femeia pe gustul lui trebuie să aibă circumferinţa gleznei calului arab şi lungimea cât „socoteala” bărbatului, adică 17 cm." Pai sa-mi fie cu iertare, da' io din exprimarea asta nu pricep neam ca glezna femeii tre sa fie lunga de 17 cm si groasa cat glezna calului arab. Io inteleg fix ca circumferinta femeii tre sa fie cat circumferinta gleznei calului, iar lungimea distinsei doamne - egala cu "socoteala", adica 17 cm. In atari conditiuni, schema de mai sus ar deveni tragicomica: daca lungimea femeii = lungimea gleznei, iar glezna = "socoteala" = 17 cm rezulta femeia = "socoteala" = 17 cm. Pai cu asa dimensiuni, individa nu s-ar mai putea numi nici macar Pitica Porno. Plus ca ma indoiesc ca Femeia-Socoteala ar putea fi pe gustul primarelui. Noi sa fim sanatosi!