13 iunie 2011

Roboata de Văcăreşti

Nu-i înţeleg neam p-ăştia de caută scandal cu orice preţ. Cam ce-ar putea să-i mâne-n lupta replicilor agresive, mă-ntreb.

Luni, 13 (nici măcar marţi, 13), dimineaţă, soare, frumos afară, un 634 semiaglomerat. Cele 4 scaune rezervate invalizilor/bătrânilor/mamelor cu copii (de mână sau în burtă) - ocupate. Urcă o mamaie şi cu încă o tanti cu veleităţi de avocat. Nu m-am prins dacă erau împreună, că n-au vorbit deloc preţ de-o staţie, cât am mai mers io cu autobuzu'. Mamaie se postează lângă cele 4 scaune ocupate, o tipă de pe scaun o întreabă dacă vrea să stea jos. Până s-apuce mamaie să dea vreun răspuns, răbufneşte tanti cu veleităţile: "Păi da, şi dacă din bun-simţ ea-ţi zice acum că nu vrea să stea jos, tu ce faci? Nu-i dai locu', nu? E bătrână, n-o vezi că abia merge? Normal că vrea să stea jos. La ce-o mai întrebi?" "Păi am întrebat, doamnă... vreau să-i dau locu'". "Dă-i-l şi n-o mai întreba. La ce mai întrebi? Vrei să-ţi spună nu şi să stai în continuare pe scaun şi ea să meargă-n picioare? Nu te uiţi la ea că-i în baston şi merge greu? Las-o să stea şi nu-i mai pune atâtea întrebări. Da, vrea să stea jos, îţi spun io că vrea să stea jos. Eşti mulţumită acum că ţi-am răspuns la întrebare?" "Nu vă crizaţi aşa, mă ridicam oricum." "Nu mă crizez deloc, da' voi n-aveţi niciun pic de educaţie... (straight face). Auzi, pune întrebări... Tu cam ce crezi de pui întrebări din astea? Speri să te refuze să stai în continuare pe scaun şi omu' bătrân în picioare lângă tine, nu?"

Am întors capu' cu gândul să ignor tentativa de dialog dintre cele două. Da' tanti cea locvace şi redundantă decât că aşa se convertise ea în războinica luminii reloaded, şi aşa multe cuvinte scotea pe fracţiune de secundă, şi aşa înalte şi zgârietoare de timpane octave arunca pe guriţă, încât singurul lucru bun pe care l-am putut face pt mine atunci a fost să mă refugiez în replica lu' Mona: "Ce, tu, adică io-s proastă, mă faci grasă, io umblu strâmb pe tocuri, io nu ştiu parca, io nu-s fotogenică, sau hau bau sau hau sau ce tot latri acolo, dragă?".

Şi pân' la urmă, de când nivelul de educaţie se măsoară într-o întrebare care precedă un gest politicos?

În rarele ocazii în care stau pe scaun în RATB şi se iveşte câte-un nene/o tanti posesori de ani mulţi, şi io obişnuiesc să întreb înainte de a mă ridica. Îndelungata experienţă de utilizator al transportului în comun m-a învăţat că sunt cel puţin trei motive pentru care o persoană în vârstă preferă să rămână în picioare: 1. coboară la prima; 2. suferă de afecţiuni ano-rectale (aham!!! lol); 3. întâmpină greutăţi la ridicarea de pe scaun şi atunci, pentru 3-4 staţii, nu se mai aşază.

Regret sincer că n-am fost io aia care să-i ofer locu' mamaii şi să-i pun întrebarea provocatoare de tunete şi fulgere, că aş fi ştiut să i-o retez cum trebuie lu' tanti cea locvace: "Păi întreb, doamnă, că poate are hemoroizi prolabaţi şi nu poate să stea în poziţie şezândă".