21 octombrie 2009

De meserie, român

De ceva timp, îmi pute totul. Iniţial, am dat vina pe criza economică. Mă cuprindea panica ori de câte ori îmi trecea pe lângă ureche cuvântul "restructurare".
După aia, m-am gândit că mă uit prea mult la televizor şi că dătătorii cu părerea, gen Mircea Badea, mă intoxică cu jde mii de imagini ale unei ţări care nu mai are scăpare. Am fost tentată să fac o cură de detoxifiere şi să-mi setez pe telecomandă doar Hallmark, AXN, MGM şi Cartoon Network. Însă mi-am dat seama că bieţii Mirci nu-mi bagă nicio prostie în cap, că asta e realitatea pe care o trăiesc şi că, aplicând tactica struţului, nu schimb lucrurile. O să-mi scot capul din nisip la un moment dat şi o să găsesc aceeaşi mizerie veche de 20 de ani.
În final, m-am uitat la mine şi la câte am realizat eu în 28 de ani. Şi m-a pufnit râsul. Şi apoi plânsul isteric. Păi, ce-am realizat? După nişte mulţi ani de cursuri universitare şi postuniversitare (cei mai frumoşi ani, pe care regret că i-am pierdut în felul ăsta), am ajuns... profesor. O experienţă mult prea amară.
Şi apoi mi-am schimbat domeniul de activitate. Şi oraşul. Nu şi norocul. Şi am avut destule full-time-uri şi part-time-uri. Şi am întâlnit... fenomene, că altfel nu le pot spune. Şi multă incompetenţă. Şi a dracu' de multă prostie. Şi multă aroganţă. Şi multă superioritate gratuită. Şi mult pupincurism. Şi multă desconsideraţie faţă de plebe. Şi veşnicul salariu mediu pe economie. Şi veşnica neputinţă de a avansa în lipsă de PCR (!!!). Şi frustrări. Şi cică abia după alegeri o să se arate dracu' în toată splendoarea lui neagră. Şi cred cu tărie că aşa va fi.
În atari condiţii, cum naiba să nu îmi pun întrebarea: cine mă mai angajează pe mine în caz de... necaz? Păi, dacă mă uit la sutele de CV-uri depuse pe "genialele" platforme e-jobs şi BestJobs, dacă socotesc că am fost chemată la interviuri doar de o zecime dintre angajatorii care defilau cu joburi pe site-urile sus-numite, dacă mă mai gândesc că circa un sfert dintre angajatorii pt ale căror posturi aplicasem nici măcar nu mi-au vizualizat CV-ul, aş zice că şansele de a mă angaja undeva tind spre zero (dacă nu chiar spre minus infinit:))).
Da, ştiu, pregătirea de filolog e de toată jena în zilele noastre. Dar atât m-a dus capul să fac şi nu mai pot schimba mare lucru acum.
Dar oare nu face parte din fişa postului de român să fii nemulţumit de multe, să aştepţi să se schimbe ceva în bine, să speri c-o să se schimbe ceva în bine, să te laşi amăgit de maeştrii demagogiei? Ba da, de-asta eşti român, ca să fii uşor de manipulat. La naiba cu speranţa!!! A mea e de mult moartă, formolizată, îngropată şi cu parastasele rânduite. Unde, bre, speranţă, în România?!? Speranţă că ce? Speranţă c-o să-ţi vină într-un târziu mintea la cap şi-o să te cari naibii din mocirlă.
Acu', sigur, nu mă refer la ăia ai căror părinţi sunt demnitari, sau înalţi funcţionari, sau mai ştiu io ce alţi mâncători degeaba de bani publici. Nici io n-aş pleca din România dacă tata ar fi ministru. Unde să mă duc? Să mă duc într-o ţară unde să mă bage ăia la bulău dacă omor pe cineva pe trecerea de pietoni, când pot să dau liniştit cu maşina peste cine vrea muşchiu' meu în Românica? Doar tata e demnitar şi pe mine poa' să mă doară fix la başcheţi de răposatu'. Ziceam aşa.
Dacă ar fi posibil ca relaţia mea cu viaţa de pământean să înceteze (sună cam emo, dar nu e ce pare a fi) cu acordul părţilor, mi-aş dori să fiu extraterestru. Ei, n-am de unde să ştiu cât de bine o duc extratereştrii, dar cel puţin ei n-au un TBA la conducere şi o EBA - reprezentantă a tinerei generaţii - în PE.
Şi pt că nu pot să opresc planeta şi să cobor pur şi simplu, m-am gândit să-mi reziliez contractul cu eterna şi fascinanta Românie. Acu' aştept un mail. Îl aştept de 10 zile. Un mail cu formulare prin care îmi dau acordul să fac ceva cu viaţa mea. Să plec dracului din cocină. E grea rău aşteptarea asta. Pe tasta de refresh odată scria F5. Acum nu mai scrie nimic. Scrie, în schimb, pe degetul meu. Dar nu e niciun bai dacă nu-l primesc. Până în primăvară am tot timpul. Şi nu cred să mă răzgândesc. Eu, una, am obosit să mai am toleranţă faţă de nulităţile ridicate la rang de valori.

12 comentarii:

  1. ti-am zis sa treci pe la mine...

    RăspundețiȘtergere
  2. trec, fata, trec. da' sa-mi fac timp ca stau prost cu el.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dupa ce citii articolul asta nu pot sa scriu decat ca " traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul " !

    RăspundețiȘtergere
  4. si mai sunt o gramada de alte efecte secundare ale statutului de cetatean roman, pe langa faptul ca ne mananca timpul. in ce ma priveste, cel mai naspa efect secundar pe care il resimt e mancatul de nervi pana la aducerea in pragul depresiei.

    RăspundețiȘtergere
  5. viata e frumoasa,cand te gandesti si la alte laturi ...familie ,copii ,barbat.implinirea vine si din alta parte ...

    RăspundețiȘtergere
  6. @Inka
    profesor de germana vreun an si de franceza inca vreo doi. da' nu mi-a placut deloc, deloc. bleah!!!

    @anonim
    sunt absolut convinsa ca implinirea vine si din alta parte. tocmai de-asta m-am gandit sa-mi iau si familia cu mine dupa ce reusesc sa-mi fac eu un rost in afara. n-am de gand s-o las in romania.
    cat despre "viata e frumoasa"..., e frumoasa, e drept, dar nu in romania. oriunde altundeva. romania ca tara e frumoasa, intr-adevar, dar de ce se petrece in interiorul ei mi-e scarba tare.

    RăspundețiȘtergere
  7. Fata!!! Ce-ai? Pai cu frustrati scoatem tara asta din prapastie - daca o scoatem vreodata. Daca pleaca toti frustratii si raman doar implinitii si saracii cu duhul, s-a dus ... de suflet tot. Drepti deci!!! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. As zice si eu ca inaintasul...DREPTI! emailul ala o sa vina. daca nu, o sa vina altul si mai bun...
    Just some spleen in the air...autumn time...
    Deci curaj Oana! nu chiar toate vin la timpul lor!

    RăspundețiȘtergere
  9. @pamflezistul
    ehei, asa credeam si eu pana nu demult, da' zau daca nu m-a cuprins asa o scarba, ca-mi vine sa umblu doar cu capu' in pamant si cu dopuri in urechi, sa nu mai vad, sa nu mai aud nimic.
    stii care e problema? multi dau din gura, si mai multi sunt nemultumiti, asta e evident. dar cati dintre astia nemultumiti si frustrati ar fi in stare sa iasa in strada si s-o mai puna de-o revolutie? sunt din ce in ce mai convinsa ca asta ar fi singura solutie. parca si tu ai pomenit de chestia asta la un moment dat, daca imi amintesc bine. tare m-as bucura sa fie mai multi care sa-si asume mai multe fapte si mai putine vorbe, dar...

    @nadia
    emailul inca n-a venit si nici n-o sa vina, dar, cum spuneam, pana la anul mai am timp sa... mai astept. sau sa mai caut. m-as bucura sa fie doar spleenu', da' am senzatia ca e mai grav. e suprasaturatie si asta nu trece asa usor.

    Multam frumos amandurora pt incurajari.

    RăspundețiȘtergere
  10. Schimbarea nu se face asa, de pe o zi pe alta. Stiu, au trecut 20 de ani. Revolutia da... ca si concept. Sa stii ca si cuvantul poate fi revolutionar. Eu particip la revolutie, in fiecare zi. Si pe tine te vad implicata. Sunt multi revolutionari in Romania, chiar daca nu-i vezi stransi in piata. In ultima vreme ma bate gandul sa intru si in politica (nu in aia murdara), deci ar fi un pas inainte. Mai am cunostinte care vor sa faca asta. Si desigur ca mai sunt o gramada de oameni integrii, pe care nu-i cunosc si care poate ca au aceleasi ganduri. Alti pasi...

    Pas cu pas... ;)

    RăspundețiȘtergere
  11. ei, uite, recunosc ca la asta nu m-am gandit pana acum, nu de alta, dar pt mine politicienii nu sunt nimic mai mult decat niste omuleti care isi vad exclusiv de interesul propriu si manifesta un adanc dispret fata de clasa muncitoare, iar eu nu m-as regasi in crezul lor.
    un partid politic al astora integri poate ca n-ar fi o idee asa rea. desi am senzatia ca politica romaneasca egal mafie, iar in mafie n-ai ce cauta daca ai ganduri curate.
    da', cine stie, daca punem mana de la mana si ne unim fortele... poate revolutionam sistemul.
    deci astept sa iei initiativa infiintarii unui partid, ca banuiesc ca nu intra in discutie astea deja existente :))

    RăspundețiȘtergere

Postarea comentariilor presupune implicit acceptarea acestor termeni şi condiţii:
» Este interzis furtul nickname-urilor şi semnăturilor altor utilizatori.
» Sunt interzise comentariile care incită la acţiuni ilegale, precum şi cele care conţin ameninţări sau violează viaţa privată.
» Nu sunt permise mesajele cu tentă antisocială, cu caracter xenofob sau rasist, mesajele obscene şi injuriile.
» Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor şi îşi asumă consecinţele în cazul unor acţiuni legale.
» Autorul acestui blog îşi rezervă dreptul de a şterge comentariile care nu respectă regulile de mai sus.