Presa, la laba lu' Pacuraru

Io as fi dat-o ca pe o exclusivitate, zau daca nu. Ceva de genu' otevist: "S-a descoperit barbatu' care o ia la laba". Tare s-a mai invartosat presa zilele astea - tabloide, quality-uri si agentii - ca, vezi Doamne, oameni lipsiti de coloana vertebrala (dar cu madulare generoase in dotare) ne conduc si ne dau lectii de moralitate.
Acu' nu laud expunerea lu' Pacuraru in fata webcamului, da' nici nu mi se pare in regula sa-l arat cu degetu' atat timp cat omu' isi desfasura activitatea in fata PC-ului proprietate personala, din casa proprietate personala. E treaba fiecaruia ce face in intimitate. Pacuraru nu si-a frecat-o in mijlocu' strazii, sau in emisiuni de televiziune, sau in Parlament, sau in sedinte de partid. N-a patentat el frecangeala in fata webcamului. Nici macar faptu' ca a agatat pe mess o "pipita" nu e de condamnat.
Si, in definitiv, exista vreo lege nescrisa (scrisa nu exista, cu siguranta, ca nu erau demnitarii atat de tampiti sa voteze o lege a abstinentei) care le interzice politicienilor sa aiba activitate sexuala? Acu' e fix treaba fiecaruia daca activitatea asta e unilaterala, bilaterala sau multilaterala.
A ajuns presa la mana (sau mai corect, la laba) cititorilor/telespectatorilor devoratori de cancan? Se pare ca da, din moment ce ziarele si televiziunile au numere de telefon si adrese de email speciale pt cei care au de furnizat ponturi. Doar asa mai exista exclusivitati. Ponturile si inscenarile sa traiasca!
Vin si io cu o idee. Acu', ca subiectu' e deja fumat, ce-ar fi daca jurnalistii ar merge si pe varianta expusa de politician, aceea cu santajul? Poate e reala si studenta respectiva chiar a facut filmuletul ca sa-l santajeze. Sigur, subiectu' n-ar mai suscita atat interes, da' macar, acolo, o stire de 500 de semne pe coloana poate tot o iesi.

Pica softu', bre?

Ori pica softu' ala genial de corecteaza singur orice fel de greseala, ori nu fu inca implementat. Altfel nu-mi explic cum de aparura atatea "balarii" intr-un singur numar al "Adevarului de Seara" (nr. 205, joi, 14 mai). Ma rog, "nu-mi explic" e un fel de-a spune.

Hilar mi se pare faptul ca tampeniile se gasesc fix la textele scrise cu corp de litera distinct: caseta, explicatie foto, subtitlu, intertitlu, in timp ce textele principale ale articolelor sunt curate ca lacrima, si din punctul de vedere al exprimarii, si din punctul de vedere al integritatii cuvintelor. Asa ca postarea asta vrea doar sa evidentieze faptul ca am renuntat la umbrela, desi la meteo se anuntase ca sunt conditii de ploaie. (Si, da, asta vine din partea unui corector frustrat).

Procesul de responsabilizare a redactorilor suna bine, dar bag de seama ca se face, vorba manechinului PNL-ist, "incet, pe loc si deloc". Responsabilitatea redactorului este, in primul rand, continutul. Mi se pare nitel pueril sa crezi ca unu care scrie la cotidian, adica in fiecare zi, 7 zile din 7 (scuzata sa-mi fie redundanta), care sta cu telefonul la ureche cat e ziua de lunga ca sa-si updateze materialu', se mai poate concentra si asupra formei. Si nu vorbesc de aia care chiar n-au nicio treaba cu lb romana si scriu despre "repercuRsiuni" si "ucrainIeni". Vorbesc despre aia care stiu ca formele corecte ale cuvintelor astora sunt "reperCUSiuni", respectiv "ucraiNENI", dar care au "scapari" cauzate nu de necunoasterea lb romane, ci de presiunea deadline-ului.

N-am sa fac acum elogiul corecturii, pt ca l-a facut Mihnea Maruta (http://mihneamaruta.ro/2009/03/20/elogiu-corecturii-si-o-chemare-la-lupta/) acu' ceva timp, mult mai bine decat as putea s-o fac eu. Spun doar ca si corectura are rolul ei la orice publicatie. Si, ca sa folosesc expresia preferata a unui personaj care comenta pe diferite bloguri, "n-am inventat noi roata" (nu va chinuiti sa descoperiti despre cine-i vorba; daca va intereseaza, dati-mi de stire si va spun, desi nu stiu ce relevanta ar avea).

Despre redactori, numai de bine. "Numai cine nu munceste nu greseste". Si daca nici la "Adevarul" nu se munceste... Ba, am sa ma dau chiar pe mine ca exemplu si am sa va arat cum am comis-o pe vremea cand ma produceam ca redactor pe la alte quality-uri http://www.gandul.info/casa/reorganizeaza-ti-garderoba.html?3889;2434520. Pt cine nu s-a prins despre ce este vorba, ca or mai fi si dintr-astia, tampenia se afla chiar pe primul rand: "pentru a stii" vrea sa spuna, de fapt, "pentru a sti". A se nota ca, inainte de a fi redactor, am fost corector. Evident ca, in conditiile astea, nu-mi era straina conjugarea verbului "a sti", dar mi-a scapat. E firesc si omenesc. Dar turcii n-au cum sa-nteleaga.

Asa cum e greu de priceput ca incarcarea redactorilor cu responsabilitati care tin de corectura nu se poate realiza decat defectuos. Si asta pt ca "obisnuinta e a doua natura". Adica daca esti obisnuit sa te concentrezi pe continut, si nu pe forma, nu zic ca n-o sa-ti iasa si cu forma, dar si rateurile or sa fie la ele acasa.

ADS, nr. 211, miercuri, 20 mai

Maria Radulescu sau Maria Radescu? Cica, totusi, ar fi Maria Radescu. Cand avea si femeia posibilitatea sa devina persoana publica, da-i cu botezu' drept in titlu. Chiar si in pagina 1, la trimitere.

Am auzit ca majoritatea publicatiilor dau paginile la corectura inainte sa plece publicatia in tipografie, si nu dupa ce iese gata tiparita. O fi adevarat?

P.S. Multumim pt coborarea in subteran. In felul asta, gasesc ziaru' si la ora 22.00 cand ma intorc de la serviciu.

Mats Melbin, managerul meu sonat

Ati auzit de filmul "Martianul meu sonat"? Probabil ca l-ati si vazut. A fost suficient sa citesc asta ca sa-mi vina in minte instantaneu titlul filmului. Curios, dar Mats Melbin nu este personaj de film, este un manager suedez - inginer la origini - cat se poate de real. Si care s-a luat in piept cu criza intr-o maniera pe cat de originala, pe atat de nefireasca. A renuntat la un salariu de manager de 200.000 de euroi fiindca a preferat sa demisioneze el decat sa-si concedieze subalternii, vreo 35 la numar.
Acu', stau si io ca prostu' si incerc sa-mi dau seama ce-a fost in mintea lui. Ar fi neste posibilitati:
1. Omu' a strans suficienti bani (la asa salariu, oricat de cheltuitor ai fi, tot reusesti sa agonisesti) cat sa-i ajunga pana la sfarsitu' vietii si s-o fi gandit ca un asa gest ar da bine la imagine si nici nu l-ar ruina;
2. O fi un om cu frica lu' Dumnezeu (ca numa' astia de Romanica nu prea stiu ce-i aia frica de Dumnezeu) si s-o fi gandit sa-si faca pomana cu unii mai nacajiti ca el, recte ai 35 de angajati;
3. O fi nebun;
4. O fi corect (desi, in cazu' asta, cine dracu' o fi facut imprudenta sa-l unga manager?);
5. O fi avut vreun moment de ratacire si acum regreta.
Cert este ca a intrat in anale. Ar mai exista si varianta ca o fi vreun taran parvenit care a nemerit intamplator in fonctia de manager si nu stie ce sa faca cu ea. In acest din urma caz, ii recomand sa dea o fuga pan' la Romanica si-or sa-i arate ai nostri cum se face.
Zau asa, mai Mats, parca esti de pe alta planeta. Iti faci de rusine tagma. Cine-a mai auzit manager care sa se sacrifice pt angajati? Esti sonat? Uite cum facem. Pana iti aterizeaza tie obectu' zburator mai mult sau mai putin identificat pe Otopeni sau pe Baniasa, ia si citeste bibliografia pe care ti-o indic io. Un singur autor - Frustratus Geneticus, un singur text -Pseudomanagerii.

P.S. Aceasta postare este un pamflet. Cei care s-au prins s-o trateze ca atare. Cei care nu s-au prins sa treaca la blogu' urmator, care sper sa fie pe masura inteligentei lor.

Piedone rullez

Imi place Piedone. Sectoru' 4 infloreste sub Piedone. La propriu. Fiecare intersectie, ca-i mai mare sau mai mica, are parculetu' ei, gazonu' ei, pomisorii ei, ursuletu' ei, calescuta ei, palmierii ei, bancutele ei, pietricelele ei. E frumos, ce mai.
Ar mai fi cateva probleme de rezolvat de catre administratia de sector, ca de ex, Autovitu', care, duminica, imi mananca sanatatea din cauza masinilor parcate peste tot (pe trotuare, in statiile de autobuz, pe refugiu sau, mai nou, pe suprafata ocupata odinioara de multe sere, ocupata acum de mai putine sere, ca sa "aive" si masinile unde sa adasteze pan' se hotaraste cumparatoru', care cumparator, nush cum se face, da' numa' d-ala minoritar se nimereste sa fie), sau semaforu' din imagine care bine ar fi sa fie indreptat catre trecatoru' de strada, sa vaza si asta din urma ce culoare este si nu sa fie nevoit sa se dea 10 metri in lateral ca sa vaza daca poate traversa sau nu. In rest, e bine si frumos in sectoru' 4.

Balada Boculetzului si imnul recesiunii. Sau cum stie romanu' sa ia la misto necazu'

Daca sunteti acasa, dati mai tare sonoru' la boxe si distrati-va. Daca sunteti la munca, bagati-va castile adanc in urechi si ignorati pt vreo 5 minute sarcinile de serviciu. Numai nu ratati videoclipurile astea doua, ca nici nu stiti ce pierdeti.

Ce ti-ar face de te-ar prinde, domnu' Dan!!!

Am accesat pagina pe care-o vedeti in print screen si mi-a atras atentia "agramaticalitatea" (vorba amicului Costi) din titlu. Am google-uit ce-am google-uit ca sa-mi dau seama daca "Katanga" s-a iesprimat oral sau in scris, da' n-am aflat nimic in plus. Ca daca s-a iesprimat oral, atunci shame on you, redactorule, care nu stii ca "mancati-a-si" nu e altceva decat forma contorsionata a lu' "ti-as manca". "Ti-as manca" aka, daca o iei de la coada la cap, "manca-ti-as". Da' cum toate paginile de mi le oferi google-u' pe tava erau exclusiv preluari din ziaru' de unde comisei io print screenu', am ramas pana in clipa de fata cu nelamurirea daca asa grait-a "Katanga" sau asa scris-a "Katanga". M-am gandit insa ca neste iesplicatii de gramatica - moka, gratuite, cado - nu strica, motiv pt care iata-le. Cu "manca-ti-as"-u' ne-am lamurit.
Filosofia virgulei ne doboara, ca nu stim neam s-o... punem. Ar cam merge dupa orice fel de adresare directa. "Te iubesc" este o adresare directa. Ca si "buna ziua", "salut", "la revedere", "pa", "du-te-n... ". Adicatelea, dupa astea de le pusei io in ghilimele trebe musai virgula daca mai sunt urmate de ceva (de orice altceva sau de oricine altcineva): "Buna ziua, domnu' Dan", sau "Du-te-n... , domnu' Dan", sau "Te iubesc, mah", sau "Te iubesc, manca-ti-as".
Mai zic asa: nu e "a descredita", ci "a discredita", nu e "ar stii", ci "ar sti" si nu e nici "patronul acestui Dan Diaconescu", ci "patronul acestuia, Dan Diaconescu".
Am terminat. Raman insa cu o curiozitate: domnu' Dan nu s-o fi temand chiar deloc ca unu precum "Katanga" (sau una?!?), care are bucurii la el, poa sa-si piarza uzu' ratiunii si sa-l... agresioneze fizic? Sau poate ca o avea si domnu' Dan curiozitatile lui si o vrea si el sa experimenteze. Vorba cantecului cu cucu', de i-l dedica "Katanga": "Da-i la inima ce-ti cere/Astazi esti, maine nu esti/Nu-i pacat sa-ti treaca viata/Cu nimic sa nu te-alegi?"
Pana va lamuriti ce si cum cu "agramaticalitatile" de vi le insirai io acilea, luati cu cucu'

Viitorul presei scrise... in viziunea SOCOILOGILOR

Nu, nu este vorba despre o noua categorie de specialisti, ci despre aceiasi vechi propovaduitori ai sociologiei - sociologii. Dar cand tastatura PC-ului nu vrea sa faca ce-i spui tu, te trezesti cu noi termeni la care nici cu gandul n-ai fi gandit. Si uite-asa, sociologii ajung socoilogi (ca in exemplul de fata), supermarketul ajunge spermarket, iar colaboratorii ajung colabaratori (ultimele doua exemple mi le-am amintit la repezeala, desi nu au aparut publicate pe nicaieri, intrucat, nu-i asa, d-aia iezista corectori - cat or mai iezista - ca sa nu vaza ochii cetitorului de quality tampenii).

Asupra celorlalte cuvinte cu litere lipsa nu merita sa ma opresc pt ca alea nu-s o dovada a faptului ca redactorul nu stie lb romana, ci poate doar a faptului ca sta mai prost la capitolul rabdare (sau e fumator inrait si abia asteapta sa termine de scris materialu', sa-i dea drumu' in retea si sa iasa la o pipa - sau "la pipait", cum ziceam odata?!?) si nu obisnuieste sa-si reciteasca materialul. As mai avea o mica-mica suspiciune la vb "a tiparii", care evident ca se scrie cu un singur "i", da', nu-i asa, sa-i acordam prezumtia de nevinovatie si sa presupunem ca a pierdut controlul asupra degetului si a zabovit mai mult decat ar fi fost nevoie asupra tastei cu litera "i".

Despre apozitii care "se cer" intre virgule nu mai vorbesc, ca oricum e prea greu de priceput.

Si nici despre cunostintele de lb engleza, care, de regula, sunt cam obligatorii la redactori. Motiv pt care n-ar trebui sa confunde "bakingu' " cu "backingu' ".

Dar, cum imi place mie sa spun, "multi vad, putini cunosc", iar dintre aia putini care cunosc, si mai putini comit greseala de a atrage atentia asupra tampeniilor de limba. Si uite-asa devii "frustrat".

Is demnitar, in pana mea

"Animal", "gaozar", "tiganca imputita", "cretin si mincinos" sunt cele mai populare apelative cu care demnitarii nostri i-au gratulat pe ziaristi. Nu zice nimeni ca institutia presei e manastire de maici, da' nici nu cred ca odata cu investirea intr-o demnitate publica i se acorda celui proaspat uns si dreptul de a profera jigniri la adresa jurnalistilor. Or fi si printre jurnalisti o gramada de tembeli, nu zic nu, da' mai corect mi s-ar parea sa ai tu, demnitarule, o atitudine verticala si sa-i dai o lectie animalului/gaozarului/ tigancii imputite/cretinului si mincinosului si sa-l bati cu propriile arme - argumentili, dovezili ca n-are dreptate. Asta-i tot. Adica ce te costa sa-i arati unde si de ce a gresit? Si daca vezi ca persista in prostia lui, da tu dovada de superioritate si lasa-l in plata Domnului, fara jigniri, ca d-aia te-am votat sa ajungi sus, pt ca, teoretic cel putin, imi esti superior dpdv intelectual. Da' tu, nu. Te pretezi la insulte de mahala si arunci cu jigniri cu usurinta cu care-o face orice bisnitar.
"Demnitar" nu vine de la "demn", nu-i asa? Nu-i asa ca functia nu are nicio treaba cu calitatea omului? Nu-i asa ca ati ajuns sus pt ca v-ati nascut sub o stea norocoasa, si nu pt ca ati fi capabili de ceva? Nu-i asa ca incompetenta se poate disimula sub masca arogantei si a sentimentului de "stie tot"?
http://www.gandul.info/politica/ministrul-culturii-face-un-ziarist-de-la-gandul-cretin-si-mincinos.html?3928;4283386

Ia virgula, neamule!!! Ca noi si-asa nu stim ce sa facem cu ea

Ziarul meu preferat, cu specific sportiv, o comite din nou. Ceea ce ma face sa cred ca oamenii de acolo sunt straini cu totul de lb. romana. Zau daca mi-a luat mai mult de 5 minute sa identific 5 virgule puse intre subiect si predicat.

In schimb, traim cu impresia ca sunt prea multe virgule in caz de apozitie, motiv pt care pur si simplu ne multumim cu putine, anume cu una singura in loc de doua. "Juan Carlos Toja" e o apozitie (bine, inainte de a fi apozitie, e fotbalist), o explicatie, cum ar veni explica cine e mijlocasul Stelei, si trebuie pusa intre virgule. Ntz, ntz, ntz. Da' e bine asa, ca de-ar fi altfel n-as mai avea io ce scrie pe blog.

Postare neinteresanta. 1 Mai la mine-acasa

In timp ce altii sarbatoreau 1-ul Mai pe la mare, pe la munte sau chiar prin parcurile bucurestene neretrocedate si libere de orice litigiu inca, io aveam un alt motiv de sarbatoare. Am implinit exact un an de cand m-am mutat in casa noua. Si cum sunt lipsita total de imaginatie cand e vorba de celebrarea vreunei zile, oricare ar fi ea, m-am gandit ca n-ar fi rau sa mai fac niscai lucrari prin casa. Nu io, fireste. Muncitorii. Adusi de la Braila (si gazduiti pt doua nopti in garsoniera proprietate personala), ca astia de la Bucuresti is mai scumpi si nici nu-i cunosc. Plus ca era si mama in vizita la mine si avea cin' sa supravegheze lucrarile. Si uite-asa, in 3 zile balconu' meu a fost inchis cu termopan, izolat, vopsit si parchetuit, ultimele trei operatiuni fiind executate fix de 1 Mai.
Motiv pt care am facut trei drumuri la Praktiker, numarul lor fiind dat de descoperirea pe parcurs a diferitelor materiale care lipseau din dotarea muncitorilor, si doua drumuri la Carrefour, numarul lor fiind dat de numarul mic de maini din dotarea mea, si anume decat doua. Iar sticlele de bere si apa minerala nu doar ca-s ale naibii de grele, da' si voluminoase rau. Plus ca nu poti tine oamenii pe acelasi meniu doua zile, dimineata, la pranz si seara. Noroc ca ies din bloc si intru in complexu' Vitantis detinator de Praktiker si Carrefour, ca altfel nush ce m-as fi facut.
Intre cele 5 vizite in Vitantis am executat si un somn de pranz de douaj' de minute, cu capu' pe masa din bucatarie, intrucat fiind fericita posesoare a unei garsoniere si muncitorii trebaluind pe balconul iesitor din livingu' meu, nu aveam prea multe alternative. Si eram rupta de oboseala fiindca ma trezisem pe la 6 jumate cand am auzit primele zgomote venite din balcon si provocate de rindele, spacluri, ciocane si alte scule straine mie. (Iar somnul pe saltea in bucatarie nu e cel mai odihnitor, dati-mi crezare). La 7 dimineata cand au inceput primele lovituri de ciocan, mi-a venit sa intru in pamant de rusinea vecinilor si sa nu mai ies pan' la urmatorul cutremur, in speranta ca nu o sa mi se acorde mie mai multa atentie decat prea-cinstitului cutremur.
Da' acu' gata. Am si balcon inchis, nu mai dorm nici pe saltea in bucatarie si zic sa scriu si io postarea asta de bucurie ca am terminat cu balamucu' asa repede.