"Siguranta si incredere" in eterna si fascinanta Romanie

Aproape ca nu este zi de la Dumnezeu sa nu se intample ceva "demn" de tara in care traim. De data asta ma refer la abuzul politistilor din Targoviste asupra cetateanului care a filmat o masina a politiei parcata neregulamentar in statia de autobuz.



E o dovada in plus a faptului ca astfel de abuzuri nu fac decat sa ascunda lipsa de competenta a organului. Sa inventariem momentele abuzului:
1. politistii nu se legitimeaza, asa cum prevede legea, in momentul retinerii targovisteanului; asta reiese din faptul ca, odata urcat in masina politiei, cetateanul insista sa afle numele celor doi (nu-l afla decat pe-al unuia, pana la urma);
2. politistii invoca faptul ca omul nu le-a cerut acceptul sa le filmeze masina; atat doar ca masina se afla parcata pe spatiul public, intr-o statie de autobuz, si nu pe domeniul privat;
3. este dus cu forta la politie pentru a da o declaratie in care sa explice de ce a filmat o masina aflata pe un spatiu public, in conditiile in care astfel de retineri se justifica doar daca fotografiezi/filmezi proprietati private sau persoane, fara acordul acestora.
La sectia de politie, unul dintre politisti dezvaluie scopul pt care cetateanul a fost luat pe sus: "ne predati acumulatorul, iar telefonul il tineti dumneavoastra". Sigur, iezista si o iesplicatie: nu se filmeaza in incinta. Dar de ce trebuia predat acumulatorul? Telefonul se putea inchide pur si simplu, fara sa-i fie scos acumulatorul. Ma intreb daca, in conditiile in care omul le-ar fi dat acumulatorul, l-ar fi mai vazut vreodata inapoi. Am mari dubii.
Toata stima pt targovistean. Dincolo de faptul ca ceva ganduri de razbunare au existat (el insusi declara ca i-a fost ridicata masina, cu cateva zile in urma, pt ca o parcase in apropierea statiei de autobuz), este clar ca politistii au vrut sa mearga la intimidare atunci cand l-au luat pe sus ca sa-l duca la sectie. Din fericire, omul nu si-a pierdut nicio clipa capul, a fost tot timpul constient ca nu a comis nicio ilegalitate, a fost de-o sinceritate dezarmanta (spunandu-le ca vrea sa trimita filmarea la presa) si le-a demonstrat politistilor in cele din urma ca au comis un abuz asupra lui si ca singurul lor obiectiv era de a pune mana pe filmul care ar fi aruncat o pata in plus asupra institutiei statului.

In ce ma priveste, raporturile mele cu politia au fost putine la numar, limitate in general la eliberari de diferite documente si la doua declaratii date in ultimii 5 ani (una data in urma unei razii efectuate in caminul studentesc, conform careia am fost martora "extragerii" - fie de sub pat, fie din vreun dulap - a partenerilor colegelor de camera; cealalta data la politia TF Suceava, in urma furtului din tren a bagajului proprietate personala). Putinele contacte cu politia au fost - unele dintre ele - destul de amuzante. Spre exemplu, in toamna anului trecut, m-am hotarat sa devin bucuresteanca cu acte in regula, fapt pentru care m-am prezentat cu documentatia necesara la politia de sector in scopul eliberarii cartii de identitate. Numai ca, fiind posesoare de ochi albastri, nu prea ma impacam cu blitzul aparatului de fotografiat, care, dupa cateva cadre repetate, se incapatana sa-mi afiseze aceiasi ochi rosii. Politistul mi-a explicat ca mi-ar putea prelucra culoarea ochilor, doar ca ar fi mult prea evident efectul de artificial al culorii, ceea ce nu e deloc indicat pt un act de identitate. Asa ca m-a poftit sa ies afara si sa stau la lumina vreo cateva minute, ca sa nu mai am pupilele dilatate, dupa care sa revin la poza. Dupa cateva secunde in care am incercat sa-mi dau seama daca face misto de mine sau vorbeste serios, am iesit afara ca sa stau cu ochii in soare. La fiecare minut scurs, ma uitam in oglinda de la pudriera sa vad daca mi s-au contractat pupilele. Cand am considerat eu ca s-au contractat indeajuns, am intrat. A fost suficient sa fac doar cativa pasi pe holul intunecat al sectiei, ca problema sa revina. Am ajuns iar la poza, iar blitzu', iar ochii rosii, iar blitzu', iar ochii rosii, pana cand domnu' politist a avut o revelatie: sa-mi faca poza fara blitz. Si shoc, a mers.
Cat despre declaratia data pt furtul bagajului din tren... ce sa zic. Noroc cu domnu' agent care m-a mai binedispus un pic, asta dupa ce mi-a zis ca n-am sanse sa-mi recuperez geanta si sa zic mersi ca n-am patit-o mai rau. Incerc sa redau aproximativ franturi din dialogul pe care l-am avut atunci cu agentul, in timp ce-mi dicta declaratia: "-Ce aveai in geanta? -Materiale didactice: teste, fise de lucru, materiale de la cursuri de perfectionare si de la cercuri pedagogice. -Testele erau corectate sau ii lasi pe aia cu mediile neincheiate? -Erau corectate. -Da' ce predai? -Limba franceza. -Si eu am avut acum cateva zile examen la franceza, la Academie, si n-am stiut nimic. Sa-mi lasi numaru' tau de telefon (rade), poate te trimit data viitoare in locu' meu." Am zambit. "Noi ne intalnim frecvent cu cazuri dintr-astea. Zi mersi ca nu ti-a dat cu spray paralizant, ca nu te mai trezeai pana la Bucuresti (ma aflam in trenul Vatra Dornei - Bucuresti si coboram la Focsani). Odata, un coleg de-al meu a adormit tot asa, singur in compartiment, iar hotu' i-a furat portofelu' in care avea legitimatia. Iti dai seama ce penibil pt un politai". Cand sa ies din birou, observ undeva, lipit pe perete, un afis: "Sexul NU dauneaza grav sanatatii". M-am abtinut sa nu ma pufneasca rasul. Am iesit din birou, iar domnu' agent m-a condus pana la iesirea din maghernita aia (politia TF din Suceava se afla, pe vremea aia, intr-o baraca) si a incercat sa ma consoleze: "In definitiv, n-ai pierdut chiar mare lucru, nu? Astia n-or sa aiba ce face cu atata hartogaraie inutila. Macar sa ai satisfactia ca si-au luat o teapa mare de tot, fomistii." Satisfactia asta n-am prea resimtit-o, ce sa zic, dar dincolo de faptul ca mi s-a demonstrat o data in plus faptul ca politia romana nu se prea omoara sa fie in slujba cetateanului, mi-a placut maniera de comunicare a agentului.