Leguma de mare

I'm back. Plina de regrete. N-as fi zis ca o sa-mi lipseasca asa de tare marea. Abia cand incepusem sa ma "bronzez" si io mai spre negru (ca dupa 6 zile de plaja, de regula, ma "bronzez" doar spre rosu), se suna de plecare.

Dulce a mai fost rutina sejurului astuia: trezire, plaja, masa, somn, plaja, sat de vacanta, culcare. Si tot asa in fiecare zi. Cu o mica abatere in ziua in care intre masa de pranz si somnul de pranz m-am "tras" cu telegondola.

Prea mult nu m-am deconectat eu de la realitatile de zi cu zi - doar de la numaratul caloriilor m-am deconectat, asa ca n-o sa ma supar daca o sa-mi ziceti pt o perioada Dick. Moby Dick, of course.

Cum spuneam, nedeconectata fiind de la ce se intampla prin patrie, din cauza tv-ului din camera de hotel, bagai de seama abundenta de evenimente din saptamana asta: cazu' Ridzi, hotararea definitiva intru plecarea lu' Jiji la Briusel, decesu' lu' regele pop, megaincendiu' de la toweru' din zona armeneasca, intronizarea lu' Vincentiu Ploiesteanu si cel mai de top eveniment al saptamanii, dupa umila mea parere, balacareala dintre Luis si Dan (cu tot cu cele trei ladies din dotare). Eh, sa nu fi fost io asa de oaierles, ce de subiecte de tocat as fi avut intr-o singura saptamana... Da' uite ca nu ma lasa conjunctura. Cu toate astea, cred ca in zilele urmatoare, daca reusesc sa-mi recuperez neuronu' care e inca in vacanta la mare, incurcat printre alge si jucandu-se cu scoicile, o sa-i onorez cu o bagare in seama pe duduia Monica si pe cei doi crai (unul otevist, alalalt kanaldist).

Pana atunci, cateva poze de pe litoralu' d-acilea de la noi. Si in ultima poza e de vazut care ar fi secretul unui sejur reusit in viziunea autoritatilor constantene.

Marea in valuri si-n spume

Se opri drept in balconul meu

Aquamagic, vazut din telegondola

Ce se mai vedea din telegondola; printre altele, si hotelul in care am stat

Telegondola vecina

Apus printre telegondole

O "distractie" din satul de vacanta, zis si Luna Parc - Calypso

A doua "distractie" din Luna Parc - Casa Fantomelor

Si... secretul unui sejur reusit pe malul marii...

...un vin bun si-un prezervativ "de 3 ori mai sigur"

Pan' la mare

Imi dau intalnire cu marea dupa exact 6 ani. De-atunci n-am mai vazut-o. Nu e neaparat destinatia mea favorita, da' e buna de petrecut concediu'. Care concediu, nici ala nu prea mai stiu de ceva ani cu ce se mananca. Escala la Dunare, in Braila City. Ei, n-o sa am io timp sa vad Dunarea, da' macar sa nu uit unde-mi e... prima casa (lol).
Kisses


Bambi - Am Sa Las Grijile Acasa
Vezi mai multe video din Muzica

Avem echipa. De ce ne trebuie valoare?

Cristiana Mitroi, Cristi Botez, Marius Coman, Gina Visan si, probabil, in curand, Catalin Cocos. Oile negre de la Adevarul Holding. E posibil sa nu fie singurii, dar sunt numele cele mai vehiculate in ultima vreme.
Cu toti am impartit aceeasi redactie. Din pacate, nu i-am cunoscut foarte bine. A fost pierderea mea, as fi avut de invatat cate ceva de la fiecare. De fapt, unul dintre putinele lucruri cu adevarat importante in viata: demnitatea.
Despre Cristiana stiu doar ca refuzul de a semna un articol cu numele Alinei Plugaru a costat-o locul de munca. Si o carte de munca retinuta ilegal de catre angajator.
Cristian a vrut sa beneficieze de concediu conform Codului Muncii, si nu conform unui ROI conceput dupa ureche. A platit acelasi pret pt "aroganta" de a imputa sefilor faptul ca nu are nevoie de concediu atunci cand sunt ei dispusi sa i-l acorde.
Pe Marius il stiam doar din vedere. Noroc cu intranetul, de unde am aflat ca este "recidivist", motiv pt care a parasit si el trustul. Tot de pe intranet cica i s-ar fi tras si lui, ca ar fi postat niste comentarii indecente legate de un concurs de fotografie.
Gina... cu Gina am impartit multe. Aproape totul, de fapt. De la fisele pt cafea pana la tipetele isterice, zilnice, ale alora care erau convinsi ca poseda mai multe "oo" decat le-a dat natura. Gina a indraznit sa nu se lase restructurata. A contestat evaluarea care cica i s-ar fi facut si in urma careia a fost aleasa sa paraseasca departamentul de corectura. Cu acordul partilor, of course, c-asa e frumos. Nu si legal. Si daca ea n-a vrut, au vrut altii care nu i-au mai permis accesul in redactie, ba chiar au dat cu ea de toti peretii, la propriu, pt ca a indraznit sa se strecoare inauntru in momentul in care sosise politia.
Catalin... realmente m-a surprins. Nu parea genul de om care sa se implice in conflicte. Insa demnitatea nu are, pana la urma, legatura cu conflictele. Cu Catalin am impartit si atmosfera de la Adevarul, dar si... statusurile de messenger. Citind postarea lui, "La comemorare", mi-am amintit ca primul status pe care si l-a afisat cand a venit la Adevarul a fost "Promit sa spun adevarul si numai adevarul". Se pare ca nu era nevoie. Ba, vazand de la ce i s-a tras, as putea spune ca nu era nici macar voie. Catalin nu a plecat inca de la Adevarul. Pt a doua oara, surprinzator. Vitejii se arata, de obicei, dupa razboi. Catalin e insa exceptia care confirma regula. As putea spune ca, dupa ce am plecat eu de la Adevarul, am ramas conectata la atmosfera din curtea holdingului gratie statusurilor lui Catalin. In ultima perioada, nu-mi miroseau a bine. Statusurile, desigur. Pana cand am avut si confirmarea.
Vina lui a fost ca nu a scris la comanda ("Am refuzat să mă bag în lăturile dintre Adevărul şi Intact şi am primit amendă!!!"; "Ei, din acel moment, a început circul"; "Periodic, primesc câte o amendă ilegală sau avertisment neîntemeiat").
Vina lor, a tuturor, a fost comuna. Nu s-au lasat manipulati. N-au permis sa li se calce in picioare demnitatea. Si nu i-a interesat pretul pe care urmau sa-l plateasca.
Reciteam aici (http://www.reportervirtual.ro/2009/03/concediere-prin-intranet-la-adevarul.html) un comentariu (al cuiva care spune "adevarul", fireste) si m-am oprit asupra urmatoarei afirmatii: "Voi, cei 4, nu faceti cinste niciunui pamant pe care calcati". Personal, sunt de acord cu prima parte a afirmatiei, doar ca as incheia cu "nu faceti cinste niciunei redactii prin care calcati" (si acum sunt 5, nu mai sunt 4). Ar putea fi adevarat, atata timp cat ii putem da notiunii de "cinste" conotatia care ne avantajeaza. Daca a fi cinstit inseamna sa semnezi cu alt nume un articol care iti apartine; sa scrii despre concurenta asa cum vor altii, desi tu nu le impartasesti parerea; sa semnezi ca esti de acord sa parasesti un loc de munca, desi tu nu pleci de bunavoie fiind, de fapt, restructurat; atunci, da, repet, nu aveti cum sa faceti cinste nimanui.
Dar ce mai conteaza 5 oameni cand "echipa" are peste 1.000? Cine mai are nevoie de serviciile voastre? Pe cine mai intereseaza ca aveti idei si condei, daca refuzati sa va pliati pe principiile companiei? Si, in plus, mai purtati si vina de a fi sindicalisti. Desi unii chiar nu sunteti, eticheta e aceeasi.
Sa aveti bafta la procese.
Pana la urma, adevaratilor jurnalisti le sta mai bine freelanceri.


UPDATE, 2 iulie

Citesc si nu-mi vine sa cred http://www.reportervirtual.ro/2009/07/adevarul-continua-seria-de-mizerii.html
Luminita Bogdan, redactor - deja fost - la departamentul de externe, a parasit si ea ziarul cu fruntea sus. Se pare ca Luminitei nu i-au fost contestate calitatile de bun jurnalist: a fost trimisa in mijlocul protestelor de la Chisinau generate de alegerile din aprilie si a reusit, "cu vointa si ISCUSINTA", sa se descurce ca un adevarat profesionist.
Laurentiu Ciocazanu, director editorial "Adevarul" si unul dintre putinii sefi care, mie, personal, mi-a lasat impresia ca ar comunica destul de bine cu angajatii, scria intr-un post dedicat celor doi jurnalisti "Adevarul", prezenti la evenimentele de la Chisinau: "Printre cei bagati cu forta in avion si trimisi pachet acasa se afla si fotoreporterul “Adevarul”, Horia Calaceanu. Ieri, colega noastra de la International, Luminita Bogdan, care prin vointa si iscusinta a reusit sa stea o saptamana in coasta Anticristului Sovietic de la carma Moldovei, a fost si ea sfatuita subtil sa-si ia talpasita. Bine ati venit acasa, dragilor! Imi pare rau ca nu v-ati putut face meseria dincolo de Prut, dar chiar avem nevoie de voi aici."
http://adevarul.ro/blogs/laurentiu_ciocazanu/2009/04/10/ceausescu-din-chisinau-suparat-pe-jurnalistii-adevarul/

Concluzia mea: e nevoie de profesionisti, intr-adevar, pacat ca valoarea se masoara in gradul de aplecare a capului. Iar "de voi aici", cum spuneam si mai sus, chiar nu are nevoie nimeni daca va incapatanati sa va mentineti verticali.

Vand capra

Se plictiseste lumea teribil cand merge cu tramvaiu', bag seama. Motiv pt care incepe sa scrie pe pereti. Asta cica vinde capra. Acu' nush daca o avea succes cu biznisu' asta, nu de alta da' se gandi sa scrie anuntu' in tramvaiu' 41, care circula inspre si dinspre Ghencea. Si e posibil ca oile sa aiba mai multa cautare decat caprele in zona sus-numita.
Scuze pt poza neclara, da' a trebuit sa ma misc extrem de repede ca aveam o jena fata de calatorii din tramvai.
Ma intreb daca numaru' de telefon o fi al propitarului de capra sau al caprei insasi.

Hai sictir!

Am facut-o si pe asta. Eu, una, rasuflu tare usurata ca s-au terminat alegerile. In mod special, sunt bucuroasa pt ca simtul meu auditiv n-o sa mai fie agresat de promisiuni gratuite, iar cel vizual - de bannerele galbene, portocalii, rosii agatate pe unde te astepti mai putin si de figurile cretine, ranjind perfid la potentialul alegator.
Despre alesi, numai de bine. Duca-se invartindu-se. Drum bun si cale batuta, le urez. Eu si cei peste 70% de rumani care nu s-au dus sa voteze avem un mesaj pt politicienii nostri care ne vor reprezenta in PE, dar si pt cei care fac cacatu' praf in tara:
Hai sictir!

Ma semnez,
Un cetatean cu drept de vot, decis sa nu si-l mai exercite in vecii vecilor

Chapeau bas, Vali Vijelie!

Imi place cum gandeste omu' asta. Parca a vorbit cu gura mea, serios. Putina invidie pe sus-numitu' Vijelie simt, pt ca nu mi-au venit mie in minte comparatiile pe care le comite el. Mai ales aia cu gagica mi se pare dementiala.
Despre politicieni si comportamentul lor fata de electorat: "E ca şi când iei o gagică la vrăjeală, îi spui «tu eşti viaţa mea» şi după ce ţi-ai făcut treaba cu ea, îi spui «stai că mă sună soţia»".
Despre politica, in general: "Politica nu e ca râia, nu e ca păduchii, că de astea mai scapi. E ca SIDA, de care nu mai scapi niciodată".
Si sursa http://www.cotidianul.ro/de_ce_nu_mergem_la_vot-87035.html

P.S. Pt prima data ma simt "unita in cuget si-n simtiri" cu un manelist. O fi de rau? E Ba bine ca nu!

Nu stiu pentru cine, dar stiu de ce nu

Recunosc ca muz mi-a fost Robert Turcescu, caci al sau editorial "Nu stiu pentru cine, dar stiu de ce" http://www.cotidianul.ro/nu_stiu_pentru_cine_dar_stiu_de_ce-86695.html mi-a dat serioase motive de cugetare: oare de ce nu ma duc eu la vot? Motivele ar fi vreo mie, cel putin, dar la repezeala n-as putea enumera decat:
1. pt ca salariul meu, ca profesor, era invers proportional cu stresul la care eram supusa;
2. pt ca aveam parte de elevi tembeli sau dezinteresati, dar hiperconstienti de faptul ca profu' nu are nicio putere asupra lor;
3. pt ca, de cateva ori, am fost nevoita sa-mi desfasor orele cu gardianul langa mine;
4. pt ca nu aveam dreptul sa las repetenti, iar multe note le puneam la comanda;
5. pt ca aveam parte de inspectori dobitoci, numiti pe criterii politice, matusalemi ai ISJ-urilor, iar daca indrazneam sa nu le umflu burdihanu'/buzunaru', riscam sa obtin negru pe alb un calificativ conform caruia as fi fost cel mai prost cadru didactic (am fost destul de inconstienta incat sa-mi asum pana la capat acest risc, capatand astfel statutul de profesor "insuficient" pregatit);
6. pt ca am fost pe punctul de a ramane somera intrucat loaza unui inspector (cadru didactic, loaza) avea bucurii la postul meu (multumesc presei locale, care m-a ajutat atunci);
7. pt ca medicii din institutiile statului nu isi dau interesul sa ma trateze daca nu le bag nimic in buzunar, desi platesc CNAS-ul;
8. pt ca trebuie sa cheltuiesc prea multi bani ca sa ma tratez pe la particulari, intrucat n-am incredere sa ma las pe mana medicilor de la stat;
9. pt ca medicii vinovati de malpraxis nu patesc nimic;
10. pt ca sunt condamnati la inchisoare batrani care s-au luat la harta din cauza pamantului, iar evazionistii traiesc in huzur;
11. pt ca mi-e frica sa merg seara pe strada ca sa nu ma trezesc cu vreo ranga in cap;
12. pt ca trebuie sa-mi tin tot timpul geanta strans la piept ca sa nu fiu furata;
13. pt ca politistii sunt atat de penibili incat nu sunt in stare sa-l descopere nici pe cel mai gainar dintre infractori;
14. pt ca spaga a devenit un modus vivendi;
15. pt ca fiii tatilor sus-pusi nu patesc nimic daca te omoara pe trecerea de pietoni;
16. pt ca nu am loc sa merg pe trotuar din cauza masinilor parcate;
17. pt ca desteptii circula in mijloacele de transport fara abonament sau bilet, iar controlorii nu iau nicio masura;
18. pt ca abonamentul lunar pe RATB si Metrorex a ajuns sa coste tot atat cat intretinerea sau utilitatile;
19. pt ca nu te angajeaza nici dracu' daca nu ai experienta;
20. pt ca nu dobandesti experienta pt ca nu te angajeaza nici dracu';
21. pt ca toate canalele media promoveaza nonvalorile;
22. pt ca manelistii - cocalari si pitipoance - au succes oriunde, oricum, oricand;
23. pt ca indiferent cat de bine pregatit, sau talentat, sau muncitor ai fi, nu poti avea un job bun decat daca ai puternica sustinere a PCR-ului (pt necunoscatori: Pile, Cunostinte, Relatii);
24. pt ca a trebuit sa vand un apartament in provincie si sa fac inca trei credite mari de nevoi personale (pt care i-am ramas datoare statului multi ani de-aci inainte) ca sa-mi iau o garsoniera aproape de periferia Bucurestiului;
25. pt ca alerg intre trei joburi si mi-am transformat noptile in zile pt ca, atunci cand trag linie la sfarsitul lunii, sa rezulte un venit de 16-17 milioane;
26. pt ca ma imbrac din Miniprix;
27. pt ca nu am avut niciodata suficienti bani (poate ca nici timp) incat sa-mi permit sa vizitez o tara straina, oricare ar fi ea;
28. pt ca nici macar nu ma pot gandi la o familie atat timp cat sunt constienta ca n-am cum s-o intretin;
29. pt ca pe angajator il doare in cur de drepturile pe care le am ca angajat;
30. pt ca, daca indraznesti sa aduci vorba despre drepturi sau sa-ti pastrezi coloana vertebrala, esti restructurat cu prima ocazie, pe motiv de "incompetenta";
31. pt ca urasc birocratia si pe functionarii de la ghisee care se poarta cu contribuabilul de parca ar avea in fata ultimul boschetar;
32. pt ca platesc mult prea multe impozite la stat, iar destinatia banilor imi este necunoscuta; probabil ca neantul este puternic sustinut financiar;
33. pt ca nu vad cum ar putea cineva care nu stie cu cate neajunsuri ma confrunt sa-mi reprezinte interesele;
34. pt CA CAmpania electorala agresiva nu ma convinge CA CAndidatul e in stare sa faca pt mine, cetatean al acestei tari, ceva in plus fata de contracandidat;
35. pt ca nu o ducem mai bine decat anul trecut, sau decat acum doi ani, sau decat acum sapte ani nici eu, nici familia mea, nici prietenii mei, nici colegii mei, nici celelalte cunostinte ale mele;
36. pt ca parintii mei au pensii mici, dupa o viata de munca;
37. pt ca promisiunile nu ma mai pot convinge;
38. pt ca perceptia mea asupra notiunii de "intelectual" este total diferita de cea pe care EBA ne-a impartasit-o cu atata generozitate;
39. pt ca votul este un drept, si nu o obligatie;
40. pt ca viitorul tarii nu este al celor ca mine, ci al hotilor, al pupincuristilor, al perversilor, al oamenilor a caror singura valoare o reprezinta banul, al celor lipsiti de scrupule.
Atat macar pot face pt mine: sa nu ma duc la vot. Nu voi acorda increderea mea unor dobitoci care nu stiu sa vorbesc bine romaneste, dar au veleitati de intelectuali pe baza diplomelor obtinute Dumnezeu stie cum.
Nu ma duc la vot pt ca pt mine nu se va schimba nimic, indiferent de cine imi va fi presedinte sau de cine ma va reprezenta in PE.
Nu ma duc la vot pt ca nu ma intereseaza sa ii ajut pe politicieni sa le fie bine. Le este bine si cu votul meu, si fara votul meu, si daca ies, si daca nu ies. Oricum le este mult mai bine decat imi va fi mie vreodata.
Ar trebui, poate, sa ma rusinez ca nu am constiinta civica? N-o s-o fac intrucat, o data la nu stiu cati ani, am ocazia sa ma comport fata de clasa politica exact asa cum se comporta ea cu mine, cetatean al acestei tari, secunda de secunda: cu nesimtire, cu multa nesimtire, cu toata nesimtirea de care sunt eu capabila si pe care o merita cu varf si indesat.
A, era sa uit concluzia:
Mi se rupe de europarlamentare, mi se rupe de prezidentiale, mi se rupe de clasa politica, in general.
Voi ce motive aveti sa va duceti la vot?

P.S. Gata pauza de net pe ziua de azi. Back to work ca lucrez la norma!!!

Si totusi am fost printre primii bloggeri ai tarii

Am regasit de curand pe site-ul postului Prima TV un text pe care l-am scris cu vreo 3 ani in urma si care se voia a fi un raspuns la o intrebare de concurs, pusa in cadrul emisiunii "Saptamana nebuna". Concursul nu l-am castigat, fireste, pt ca, asa cum am fost anuntata de organizatori, "raspunsul" meu era prea lung si nu putea fi citit in emisiune. Pai da, abilitatea de a vorbi/scrie mult si a spune nu tot atat de mult am avut-o dintotdeauna. Insa aceiasi organizatori mi-au zis ca "am potential" si mi-au facut favorul de a-mi publica textul pe care am avut placuta surpriza sa-l redescopar dupa atatia ani, la aceeasi sectiune "Blog" a site-ului Prima TV.

http://www.primatv.ro/blog/?p=7

P.S. Intrebarea concursului era: "Cum ati orienta politica Romaniei daca ati fi chelnerul de la masa presedintelui?

P.P.S. Prefer sa va semnalez eu stangaciile gramaticale: "defel" (care se scrie in doua cuvinte), conjunctiile pe care, din graba, am omis sa le mai pun, literele lipsa. Deh, pe vremea aia nu aspiram la statutul onorabil de corector de ziar national.

Presa, la laba lu' Pacuraru

Io as fi dat-o ca pe o exclusivitate, zau daca nu. Ceva de genu' otevist: "S-a descoperit barbatu' care o ia la laba". Tare s-a mai invartosat presa zilele astea - tabloide, quality-uri si agentii - ca, vezi Doamne, oameni lipsiti de coloana vertebrala (dar cu madulare generoase in dotare) ne conduc si ne dau lectii de moralitate.
Acu' nu laud expunerea lu' Pacuraru in fata webcamului, da' nici nu mi se pare in regula sa-l arat cu degetu' atat timp cat omu' isi desfasura activitatea in fata PC-ului proprietate personala, din casa proprietate personala. E treaba fiecaruia ce face in intimitate. Pacuraru nu si-a frecat-o in mijlocu' strazii, sau in emisiuni de televiziune, sau in Parlament, sau in sedinte de partid. N-a patentat el frecangeala in fata webcamului. Nici macar faptu' ca a agatat pe mess o "pipita" nu e de condamnat.
Si, in definitiv, exista vreo lege nescrisa (scrisa nu exista, cu siguranta, ca nu erau demnitarii atat de tampiti sa voteze o lege a abstinentei) care le interzice politicienilor sa aiba activitate sexuala? Acu' e fix treaba fiecaruia daca activitatea asta e unilaterala, bilaterala sau multilaterala.
A ajuns presa la mana (sau mai corect, la laba) cititorilor/telespectatorilor devoratori de cancan? Se pare ca da, din moment ce ziarele si televiziunile au numere de telefon si adrese de email speciale pt cei care au de furnizat ponturi. Doar asa mai exista exclusivitati. Ponturile si inscenarile sa traiasca!
Vin si io cu o idee. Acu', ca subiectu' e deja fumat, ce-ar fi daca jurnalistii ar merge si pe varianta expusa de politician, aceea cu santajul? Poate e reala si studenta respectiva chiar a facut filmuletul ca sa-l santajeze. Sigur, subiectu' n-ar mai suscita atat interes, da' macar, acolo, o stire de 500 de semne pe coloana poate tot o iesi.

Pica softu', bre?

Ori pica softu' ala genial de corecteaza singur orice fel de greseala, ori nu fu inca implementat. Altfel nu-mi explic cum de aparura atatea "balarii" intr-un singur numar al "Adevarului de Seara" (nr. 205, joi, 14 mai). Ma rog, "nu-mi explic" e un fel de-a spune.

Hilar mi se pare faptul ca tampeniile se gasesc fix la textele scrise cu corp de litera distinct: caseta, explicatie foto, subtitlu, intertitlu, in timp ce textele principale ale articolelor sunt curate ca lacrima, si din punctul de vedere al exprimarii, si din punctul de vedere al integritatii cuvintelor. Asa ca postarea asta vrea doar sa evidentieze faptul ca am renuntat la umbrela, desi la meteo se anuntase ca sunt conditii de ploaie. (Si, da, asta vine din partea unui corector frustrat).

Procesul de responsabilizare a redactorilor suna bine, dar bag de seama ca se face, vorba manechinului PNL-ist, "incet, pe loc si deloc". Responsabilitatea redactorului este, in primul rand, continutul. Mi se pare nitel pueril sa crezi ca unu care scrie la cotidian, adica in fiecare zi, 7 zile din 7 (scuzata sa-mi fie redundanta), care sta cu telefonul la ureche cat e ziua de lunga ca sa-si updateze materialu', se mai poate concentra si asupra formei. Si nu vorbesc de aia care chiar n-au nicio treaba cu lb romana si scriu despre "repercuRsiuni" si "ucrainIeni". Vorbesc despre aia care stiu ca formele corecte ale cuvintelor astora sunt "reperCUSiuni", respectiv "ucraiNENI", dar care au "scapari" cauzate nu de necunoasterea lb romane, ci de presiunea deadline-ului.

N-am sa fac acum elogiul corecturii, pt ca l-a facut Mihnea Maruta (http://mihneamaruta.ro/2009/03/20/elogiu-corecturii-si-o-chemare-la-lupta/) acu' ceva timp, mult mai bine decat as putea s-o fac eu. Spun doar ca si corectura are rolul ei la orice publicatie. Si, ca sa folosesc expresia preferata a unui personaj care comenta pe diferite bloguri, "n-am inventat noi roata" (nu va chinuiti sa descoperiti despre cine-i vorba; daca va intereseaza, dati-mi de stire si va spun, desi nu stiu ce relevanta ar avea).

Despre redactori, numai de bine. "Numai cine nu munceste nu greseste". Si daca nici la "Adevarul" nu se munceste... Ba, am sa ma dau chiar pe mine ca exemplu si am sa va arat cum am comis-o pe vremea cand ma produceam ca redactor pe la alte quality-uri http://www.gandul.info/casa/reorganizeaza-ti-garderoba.html?3889;2434520. Pt cine nu s-a prins despre ce este vorba, ca or mai fi si dintr-astia, tampenia se afla chiar pe primul rand: "pentru a stii" vrea sa spuna, de fapt, "pentru a sti". A se nota ca, inainte de a fi redactor, am fost corector. Evident ca, in conditiile astea, nu-mi era straina conjugarea verbului "a sti", dar mi-a scapat. E firesc si omenesc. Dar turcii n-au cum sa-nteleaga.

Asa cum e greu de priceput ca incarcarea redactorilor cu responsabilitati care tin de corectura nu se poate realiza decat defectuos. Si asta pt ca "obisnuinta e a doua natura". Adica daca esti obisnuit sa te concentrezi pe continut, si nu pe forma, nu zic ca n-o sa-ti iasa si cu forma, dar si rateurile or sa fie la ele acasa.

ADS, nr. 211, miercuri, 20 mai

Maria Radulescu sau Maria Radescu? Cica, totusi, ar fi Maria Radescu. Cand avea si femeia posibilitatea sa devina persoana publica, da-i cu botezu' drept in titlu. Chiar si in pagina 1, la trimitere.

Am auzit ca majoritatea publicatiilor dau paginile la corectura inainte sa plece publicatia in tipografie, si nu dupa ce iese gata tiparita. O fi adevarat?

P.S. Multumim pt coborarea in subteran. In felul asta, gasesc ziaru' si la ora 22.00 cand ma intorc de la serviciu.

Mats Melbin, managerul meu sonat

Ati auzit de filmul "Martianul meu sonat"? Probabil ca l-ati si vazut. A fost suficient sa citesc asta ca sa-mi vina in minte instantaneu titlul filmului. Curios, dar Mats Melbin nu este personaj de film, este un manager suedez - inginer la origini - cat se poate de real. Si care s-a luat in piept cu criza intr-o maniera pe cat de originala, pe atat de nefireasca. A renuntat la un salariu de manager de 200.000 de euroi fiindca a preferat sa demisioneze el decat sa-si concedieze subalternii, vreo 35 la numar.
Acu', stau si io ca prostu' si incerc sa-mi dau seama ce-a fost in mintea lui. Ar fi neste posibilitati:
1. Omu' a strans suficienti bani (la asa salariu, oricat de cheltuitor ai fi, tot reusesti sa agonisesti) cat sa-i ajunga pana la sfarsitu' vietii si s-o fi gandit ca un asa gest ar da bine la imagine si nici nu l-ar ruina;
2. O fi un om cu frica lu' Dumnezeu (ca numa' astia de Romanica nu prea stiu ce-i aia frica de Dumnezeu) si s-o fi gandit sa-si faca pomana cu unii mai nacajiti ca el, recte ai 35 de angajati;
3. O fi nebun;
4. O fi corect (desi, in cazu' asta, cine dracu' o fi facut imprudenta sa-l unga manager?);
5. O fi avut vreun moment de ratacire si acum regreta.
Cert este ca a intrat in anale. Ar mai exista si varianta ca o fi vreun taran parvenit care a nemerit intamplator in fonctia de manager si nu stie ce sa faca cu ea. In acest din urma caz, ii recomand sa dea o fuga pan' la Romanica si-or sa-i arate ai nostri cum se face.
Zau asa, mai Mats, parca esti de pe alta planeta. Iti faci de rusine tagma. Cine-a mai auzit manager care sa se sacrifice pt angajati? Esti sonat? Uite cum facem. Pana iti aterizeaza tie obectu' zburator mai mult sau mai putin identificat pe Otopeni sau pe Baniasa, ia si citeste bibliografia pe care ti-o indic io. Un singur autor - Frustratus Geneticus, un singur text -Pseudomanagerii.

P.S. Aceasta postare este un pamflet. Cei care s-au prins s-o trateze ca atare. Cei care nu s-au prins sa treaca la blogu' urmator, care sper sa fie pe masura inteligentei lor.

Piedone rullez

Imi place Piedone. Sectoru' 4 infloreste sub Piedone. La propriu. Fiecare intersectie, ca-i mai mare sau mai mica, are parculetu' ei, gazonu' ei, pomisorii ei, ursuletu' ei, calescuta ei, palmierii ei, bancutele ei, pietricelele ei. E frumos, ce mai.
Ar mai fi cateva probleme de rezolvat de catre administratia de sector, ca de ex, Autovitu', care, duminica, imi mananca sanatatea din cauza masinilor parcate peste tot (pe trotuare, in statiile de autobuz, pe refugiu sau, mai nou, pe suprafata ocupata odinioara de multe sere, ocupata acum de mai putine sere, ca sa "aive" si masinile unde sa adasteze pan' se hotaraste cumparatoru', care cumparator, nush cum se face, da' numa' d-ala minoritar se nimereste sa fie), sau semaforu' din imagine care bine ar fi sa fie indreptat catre trecatoru' de strada, sa vaza si asta din urma ce culoare este si nu sa fie nevoit sa se dea 10 metri in lateral ca sa vaza daca poate traversa sau nu. In rest, e bine si frumos in sectoru' 4.

Balada Boculetzului si imnul recesiunii. Sau cum stie romanu' sa ia la misto necazu'

Daca sunteti acasa, dati mai tare sonoru' la boxe si distrati-va. Daca sunteti la munca, bagati-va castile adanc in urechi si ignorati pt vreo 5 minute sarcinile de serviciu. Numai nu ratati videoclipurile astea doua, ca nici nu stiti ce pierdeti.

Ce ti-ar face de te-ar prinde, domnu' Dan!!!

Am accesat pagina pe care-o vedeti in print screen si mi-a atras atentia "agramaticalitatea" (vorba amicului Costi) din titlu. Am google-uit ce-am google-uit ca sa-mi dau seama daca "Katanga" s-a iesprimat oral sau in scris, da' n-am aflat nimic in plus. Ca daca s-a iesprimat oral, atunci shame on you, redactorule, care nu stii ca "mancati-a-si" nu e altceva decat forma contorsionata a lu' "ti-as manca". "Ti-as manca" aka, daca o iei de la coada la cap, "manca-ti-as". Da' cum toate paginile de mi le oferi google-u' pe tava erau exclusiv preluari din ziaru' de unde comisei io print screenu', am ramas pana in clipa de fata cu nelamurirea daca asa grait-a "Katanga" sau asa scris-a "Katanga". M-am gandit insa ca neste iesplicatii de gramatica - moka, gratuite, cado - nu strica, motiv pt care iata-le. Cu "manca-ti-as"-u' ne-am lamurit.
Filosofia virgulei ne doboara, ca nu stim neam s-o... punem. Ar cam merge dupa orice fel de adresare directa. "Te iubesc" este o adresare directa. Ca si "buna ziua", "salut", "la revedere", "pa", "du-te-n... ". Adicatelea, dupa astea de le pusei io in ghilimele trebe musai virgula daca mai sunt urmate de ceva (de orice altceva sau de oricine altcineva): "Buna ziua, domnu' Dan", sau "Du-te-n... , domnu' Dan", sau "Te iubesc, mah", sau "Te iubesc, manca-ti-as".
Mai zic asa: nu e "a descredita", ci "a discredita", nu e "ar stii", ci "ar sti" si nu e nici "patronul acestui Dan Diaconescu", ci "patronul acestuia, Dan Diaconescu".
Am terminat. Raman insa cu o curiozitate: domnu' Dan nu s-o fi temand chiar deloc ca unu precum "Katanga" (sau una?!?), care are bucurii la el, poa sa-si piarza uzu' ratiunii si sa-l... agresioneze fizic? Sau poate ca o avea si domnu' Dan curiozitatile lui si o vrea si el sa experimenteze. Vorba cantecului cu cucu', de i-l dedica "Katanga": "Da-i la inima ce-ti cere/Astazi esti, maine nu esti/Nu-i pacat sa-ti treaca viata/Cu nimic sa nu te-alegi?"
Pana va lamuriti ce si cum cu "agramaticalitatile" de vi le insirai io acilea, luati cu cucu'

Viitorul presei scrise... in viziunea SOCOILOGILOR

Nu, nu este vorba despre o noua categorie de specialisti, ci despre aceiasi vechi propovaduitori ai sociologiei - sociologii. Dar cand tastatura PC-ului nu vrea sa faca ce-i spui tu, te trezesti cu noi termeni la care nici cu gandul n-ai fi gandit. Si uite-asa, sociologii ajung socoilogi (ca in exemplul de fata), supermarketul ajunge spermarket, iar colaboratorii ajung colabaratori (ultimele doua exemple mi le-am amintit la repezeala, desi nu au aparut publicate pe nicaieri, intrucat, nu-i asa, d-aia iezista corectori - cat or mai iezista - ca sa nu vaza ochii cetitorului de quality tampenii).

Asupra celorlalte cuvinte cu litere lipsa nu merita sa ma opresc pt ca alea nu-s o dovada a faptului ca redactorul nu stie lb romana, ci poate doar a faptului ca sta mai prost la capitolul rabdare (sau e fumator inrait si abia asteapta sa termine de scris materialu', sa-i dea drumu' in retea si sa iasa la o pipa - sau "la pipait", cum ziceam odata?!?) si nu obisnuieste sa-si reciteasca materialul. As mai avea o mica-mica suspiciune la vb "a tiparii", care evident ca se scrie cu un singur "i", da', nu-i asa, sa-i acordam prezumtia de nevinovatie si sa presupunem ca a pierdut controlul asupra degetului si a zabovit mai mult decat ar fi fost nevoie asupra tastei cu litera "i".

Despre apozitii care "se cer" intre virgule nu mai vorbesc, ca oricum e prea greu de priceput.

Si nici despre cunostintele de lb engleza, care, de regula, sunt cam obligatorii la redactori. Motiv pt care n-ar trebui sa confunde "bakingu' " cu "backingu' ".

Dar, cum imi place mie sa spun, "multi vad, putini cunosc", iar dintre aia putini care cunosc, si mai putini comit greseala de a atrage atentia asupra tampeniilor de limba. Si uite-asa devii "frustrat".

Is demnitar, in pana mea

"Animal", "gaozar", "tiganca imputita", "cretin si mincinos" sunt cele mai populare apelative cu care demnitarii nostri i-au gratulat pe ziaristi. Nu zice nimeni ca institutia presei e manastire de maici, da' nici nu cred ca odata cu investirea intr-o demnitate publica i se acorda celui proaspat uns si dreptul de a profera jigniri la adresa jurnalistilor. Or fi si printre jurnalisti o gramada de tembeli, nu zic nu, da' mai corect mi s-ar parea sa ai tu, demnitarule, o atitudine verticala si sa-i dai o lectie animalului/gaozarului/ tigancii imputite/cretinului si mincinosului si sa-l bati cu propriile arme - argumentili, dovezili ca n-are dreptate. Asta-i tot. Adica ce te costa sa-i arati unde si de ce a gresit? Si daca vezi ca persista in prostia lui, da tu dovada de superioritate si lasa-l in plata Domnului, fara jigniri, ca d-aia te-am votat sa ajungi sus, pt ca, teoretic cel putin, imi esti superior dpdv intelectual. Da' tu, nu. Te pretezi la insulte de mahala si arunci cu jigniri cu usurinta cu care-o face orice bisnitar.
"Demnitar" nu vine de la "demn", nu-i asa? Nu-i asa ca functia nu are nicio treaba cu calitatea omului? Nu-i asa ca ati ajuns sus pt ca v-ati nascut sub o stea norocoasa, si nu pt ca ati fi capabili de ceva? Nu-i asa ca incompetenta se poate disimula sub masca arogantei si a sentimentului de "stie tot"?
http://www.gandul.info/politica/ministrul-culturii-face-un-ziarist-de-la-gandul-cretin-si-mincinos.html?3928;4283386

Ia virgula, neamule!!! Ca noi si-asa nu stim ce sa facem cu ea

Ziarul meu preferat, cu specific sportiv, o comite din nou. Ceea ce ma face sa cred ca oamenii de acolo sunt straini cu totul de lb. romana. Zau daca mi-a luat mai mult de 5 minute sa identific 5 virgule puse intre subiect si predicat.

In schimb, traim cu impresia ca sunt prea multe virgule in caz de apozitie, motiv pt care pur si simplu ne multumim cu putine, anume cu una singura in loc de doua. "Juan Carlos Toja" e o apozitie (bine, inainte de a fi apozitie, e fotbalist), o explicatie, cum ar veni explica cine e mijlocasul Stelei, si trebuie pusa intre virgule. Ntz, ntz, ntz. Da' e bine asa, ca de-ar fi altfel n-as mai avea io ce scrie pe blog.

Postare neinteresanta. 1 Mai la mine-acasa

In timp ce altii sarbatoreau 1-ul Mai pe la mare, pe la munte sau chiar prin parcurile bucurestene neretrocedate si libere de orice litigiu inca, io aveam un alt motiv de sarbatoare. Am implinit exact un an de cand m-am mutat in casa noua. Si cum sunt lipsita total de imaginatie cand e vorba de celebrarea vreunei zile, oricare ar fi ea, m-am gandit ca n-ar fi rau sa mai fac niscai lucrari prin casa. Nu io, fireste. Muncitorii. Adusi de la Braila (si gazduiti pt doua nopti in garsoniera proprietate personala), ca astia de la Bucuresti is mai scumpi si nici nu-i cunosc. Plus ca era si mama in vizita la mine si avea cin' sa supravegheze lucrarile. Si uite-asa, in 3 zile balconu' meu a fost inchis cu termopan, izolat, vopsit si parchetuit, ultimele trei operatiuni fiind executate fix de 1 Mai.
Motiv pt care am facut trei drumuri la Praktiker, numarul lor fiind dat de descoperirea pe parcurs a diferitelor materiale care lipseau din dotarea muncitorilor, si doua drumuri la Carrefour, numarul lor fiind dat de numarul mic de maini din dotarea mea, si anume decat doua. Iar sticlele de bere si apa minerala nu doar ca-s ale naibii de grele, da' si voluminoase rau. Plus ca nu poti tine oamenii pe acelasi meniu doua zile, dimineata, la pranz si seara. Noroc ca ies din bloc si intru in complexu' Vitantis detinator de Praktiker si Carrefour, ca altfel nush ce m-as fi facut.
Intre cele 5 vizite in Vitantis am executat si un somn de pranz de douaj' de minute, cu capu' pe masa din bucatarie, intrucat fiind fericita posesoare a unei garsoniere si muncitorii trebaluind pe balconul iesitor din livingu' meu, nu aveam prea multe alternative. Si eram rupta de oboseala fiindca ma trezisem pe la 6 jumate cand am auzit primele zgomote venite din balcon si provocate de rindele, spacluri, ciocane si alte scule straine mie. (Iar somnul pe saltea in bucatarie nu e cel mai odihnitor, dati-mi crezare). La 7 dimineata cand au inceput primele lovituri de ciocan, mi-a venit sa intru in pamant de rusinea vecinilor si sa nu mai ies pan' la urmatorul cutremur, in speranta ca nu o sa mi se acorde mie mai multa atentie decat prea-cinstitului cutremur.
Da' acu' gata. Am si balcon inchis, nu mai dorm nici pe saltea in bucatarie si zic sa scriu si io postarea asta de bucurie ca am terminat cu balamucu' asa repede.

Topul alor mai secsi, aflati sub efectul "ooooo"

"Academia Catavencu" a avut initiativa intocmirii unui top al alor mai secsi 50 de jurnalisti romani. Cand am auzit, am luat-o de buna. Cand am vazut, am luat-o de misto. Adicatelea, cat de true poa sa fie topul care-l baga pe TRU in categoria alor mai secsi? 50 e totusi un numar mare. De un' sa scoata ei 50 de frumosi si talentati in ale datului din gura si din condei? Da' de ce nu s-or fi oprit la 30? Sau la 20? Sau la 15?

Mi s-a confirmat faptul ca topu' e facut la misto cand am vazut sponsoru'. Durex (stiti care, ala cu "mai mult ooooo")?!? Pe bune? Ma indoiesc ca Durexu' ar putea sa-i sustina pe toti. Pe ai mai tineri, poate. Dar cu cei trecuti de prima tinerete ce-or fi avut "academicienii" de i-au varat in top si le-au dat cu Durexu' pe la nas? Bine ar fi fost sa existe si un al doilea sponsor, vreo companie producatoare de medicamente "push-up" sau ceva. Sa simta si cei care aveau 30 de ani in urma cu 30 de ani (sau chiar 40) nitica sustinere, indiferent de natura ei.

Vazand pozele tuturor candidatilor, am fost tentata sa cred ca unul din criteriile de eligibilitate a fost notorietatea. Sa fim seriosi. Sunt cativa care n-au ce cauta acolo, si asta nu din cauza varstei. Sex-appealul este innascut si este al tau indiferent de varsta. Sunt totusi nume sonore. Cand am vazut clasamentul final, mi-am dat seama ca m-am inselat rau de tot la faza cu notorietatea. Altfel, ocupantul locului 1 nu cred ca ar fi indraznit sa viseze nici macar la top ten.

Asa ca, pana in clipa de fata, criteriile de selectie mi-au ramas la fel de straine ca la inceput.

Caricaturile lui B. Petry mi s-au parut exceptionale. Mi-a placut enorm ca a reusit nu doar sa redea fidel trasaturile fizice ale celor 50, ci sa faca si o extraordinara asociere cu cate o caracteristica definitorie a fiecaruia in parte: am in minte acum tomberonul diaconescian, osemintele de le falfaie Lazarus pe deasupra capului si ramurica cu Turturica.

Mai am doua probleme: 1. Mircea Badea de ce n-a fost bagat in top? 2. Pe cand un top al alor mai nashpetzi oameni de presa? Tare as fi curioasa daca nu cumva intr-un top d-ala nu s-or regasi si cativa dintre astia de au fost bagati la categoria secsi.

PS: Sper ca nu se gaseste careva sa ma traga de urechi ca nu stiu sa scriu corect cuvantul "sexy"; stiu, da' nu vreau.

PPS: Am votat si io, de doua ori chiar (fireste ca degeaba), si am constatat ca-mi place sa votez. Poate ma duc si la alegerile din toamna, ca n-am mai fost la vot de cand cu revizuirea Constitutiei. Si la ce mana proasta am, poate ii votez pe toti care or sa fie pe buletin, asa macar am garantia ca n-o sa iasa niciunu'.

Aceeasi. Sau alta?!? Si totusi, aceeasi

Zilele trecute, un coleg de serviciu mi s-a adresat cu urmatoarea remarca: "Tu esti cea mai linistita de acolo." Scoasa din context, afirmatia asta nu spune mare lucru. Baiatul se referea la faptul ca sunt o fire echilibrata, care nu-si pierde calmul in nicio situatie. "Acolo" este biroul unde o gashca de oameni se baga in seama cu d-ale muncii: secretari de redactie, fotoreporteri, editori foto, detepisti, corectori, operatori.
Observatia lui n-ar fi avut mare insemnatate nici macar pt mine, daca nu m-ar fi dus cu gandul spre trecut.
Cu trei luni in urma: alt loc de munca, alti oameni, alta afirmatie care ma privea direct: "Stii care e problema ta? Esti prea impulsiva, te aprinzi prea repede."
Am stat si m-am intrebat cum se impaca "Tu esti cea mai linistita de acolo" cu "Esti prea impulsiva, te aprinzi prea repede". Pana la urma, e vorba despre una si aceeasi persoana: despre mine. Si uite asa am inceput sa reflectez. Deci - eu, deci - doua fetze ale mele, deci - de ce, deci - relatiile mele cu colegii. In relatiile cu colegii am aplicat intotdeauna principiile psihopedagogice pe care le-am invatat in facultate. Sigur, facultatea m-a pregatit sa fiu profesor si sa relationez intr-un anumit fel cu elevii. Doar ca elevii nu-s prea receptivi la modul de consolidare a relatiei profesor-elev, asa ca m-am gandit sa incerc sa relationez cu colegii asa cum as fi facut-o cu elevii. Aproape ca pot sa jur ca nu sunt multi colegi sau fosti colegi care sa-mi reproseze ceva. Or fi, nu zic nu, ca nu poti fi pe placul tuturor, dar de majoritatea am reusit sa ma apropii. Cum? Simplu: muncind si pt altii (nu recomand), vorbind frumos, dand lamuriri in cel mai amabil mod cu putinta, avand rabdare. Mare lucru rabdarea asta. E cunoscut faptul ca berbecii nu au cunostinta de starea asociata cuvantului "rabdare" (stiti bancul ala? un nativ din berbec se roaga lui Dumnezeu: Doamne, iti multumesc pt toate calitatile cu care m-ai inzestrat; un singur lucru imi lipseste insa, Doamne: rabdarea; Doamne, fii bun si da-mi si mie rabdare; si daca se poate, ACUM). Si barfind cu fetele, of course, ma recunosc guilty. In fine.
Am invatat la psihologie educationala ca asupra personalitatii actioneaza trei factori: ereditatea, mediul si educatia. Nu vorbesc despre bagajul genetic - nu e nimic in neregula cu el, nici macar despre educatie, care este suficienta si ea, zic io, vorbesc despre mediu. Pe mine m-a influentat al naibii de mult. L-am respectat si am vorbit frumos cu cel care a manifestat un minim respect fata de mine, atat in atitudine, cat si in limbaj. Cum as putea raspunde necuviincios unui om care stie sa se poarte? Mi-ar fi rusine de mine. Dar cum as putea sa ascult fara sa ripostez niste insulte venite din partea unor dubiosi? Si analfabeti pe deasupra. Nu agreez principiul "toti suntem egali in fata lui Dumnezeu, dar pe pamant unii sunt mai egali decat altii". Din care motiv ma pliez si eu pe caracterul aluia care imi sta in fata. Vorbesc cu fiecare pe limba lui. Asta este explicatia faptului ca pot fi si echilibrata, si impulsiva. Dupa cum o cere situatia.