Aceeasi. Sau alta?!? Si totusi, aceeasi

Zilele trecute, un coleg de serviciu mi s-a adresat cu urmatoarea remarca: "Tu esti cea mai linistita de acolo." Scoasa din context, afirmatia asta nu spune mare lucru. Baiatul se referea la faptul ca sunt o fire echilibrata, care nu-si pierde calmul in nicio situatie. "Acolo" este biroul unde o gashca de oameni se baga in seama cu d-ale muncii: secretari de redactie, fotoreporteri, editori foto, detepisti, corectori, operatori.
Observatia lui n-ar fi avut mare insemnatate nici macar pt mine, daca nu m-ar fi dus cu gandul spre trecut.
Cu trei luni in urma: alt loc de munca, alti oameni, alta afirmatie care ma privea direct: "Stii care e problema ta? Esti prea impulsiva, te aprinzi prea repede."
Am stat si m-am intrebat cum se impaca "Tu esti cea mai linistita de acolo" cu "Esti prea impulsiva, te aprinzi prea repede". Pana la urma, e vorba despre una si aceeasi persoana: despre mine. Si uite asa am inceput sa reflectez. Deci - eu, deci - doua fetze ale mele, deci - de ce, deci - relatiile mele cu colegii. In relatiile cu colegii am aplicat intotdeauna principiile psihopedagogice pe care le-am invatat in facultate. Sigur, facultatea m-a pregatit sa fiu profesor si sa relationez intr-un anumit fel cu elevii. Doar ca elevii nu-s prea receptivi la modul de consolidare a relatiei profesor-elev, asa ca m-am gandit sa incerc sa relationez cu colegii asa cum as fi facut-o cu elevii. Aproape ca pot sa jur ca nu sunt multi colegi sau fosti colegi care sa-mi reproseze ceva. Or fi, nu zic nu, ca nu poti fi pe placul tuturor, dar de majoritatea am reusit sa ma apropii. Cum? Simplu: muncind si pt altii (nu recomand), vorbind frumos, dand lamuriri in cel mai amabil mod cu putinta, avand rabdare. Mare lucru rabdarea asta. E cunoscut faptul ca berbecii nu au cunostinta de starea asociata cuvantului "rabdare" (stiti bancul ala? un nativ din berbec se roaga lui Dumnezeu: Doamne, iti multumesc pt toate calitatile cu care m-ai inzestrat; un singur lucru imi lipseste insa, Doamne: rabdarea; Doamne, fii bun si da-mi si mie rabdare; si daca se poate, ACUM). Si barfind cu fetele, of course, ma recunosc guilty. In fine.
Am invatat la psihologie educationala ca asupra personalitatii actioneaza trei factori: ereditatea, mediul si educatia. Nu vorbesc despre bagajul genetic - nu e nimic in neregula cu el, nici macar despre educatie, care este suficienta si ea, zic io, vorbesc despre mediu. Pe mine m-a influentat al naibii de mult. L-am respectat si am vorbit frumos cu cel care a manifestat un minim respect fata de mine, atat in atitudine, cat si in limbaj. Cum as putea raspunde necuviincios unui om care stie sa se poarte? Mi-ar fi rusine de mine. Dar cum as putea sa ascult fara sa ripostez niste insulte venite din partea unor dubiosi? Si analfabeti pe deasupra. Nu agreez principiul "toti suntem egali in fata lui Dumnezeu, dar pe pamant unii sunt mai egali decat altii". Din care motiv ma pliez si eu pe caracterul aluia care imi sta in fata. Vorbesc cu fiecare pe limba lui. Asta este explicatia faptului ca pot fi si echilibrata, si impulsiva. Dupa cum o cere situatia.