23 martie 2009

Gunoierii. Am avut un soc...

, cand mi-am dat seama ca nu le sunt cu nimic superioara "operatorilor ecologici" (gunoierilor, mai pe romaneste). Ce relevanta ar putea avea studiile mele, daca oricum jobul meu se reduce la a curata gunoaiele de pe urma unuia si a altuia, fie ele chiar gunoaie de limba? Ce relevanta ar putea avea cunostintele pe care le-am dobandit pe parcursul multor ani de facultate, daca oricum in meseria pe care o practic sunt necesare doar studiile medii? Sigur, a fost alegerea mea sa fac o meserie care nu-mi poate aduce decat plafonarea. Tindeam spre altceva cand m-am apucat de corectura. Tindeam sa devin redactor. Si am devenit, doar ca am ramas mult prea dezgustata de manariile la care am fost martora. Nu, nu sunt omul care se face ca nu vede. Oricat de mult mi-ar fi placut sa scriu si oricat de mult mi-ar fi placut sa-mi vad numele intr-un cotidian quality, nu am putut face compromisuri la nesfarsit. Cand am hotarat ca nu mai pot, am fost nevoita sa o iau de la capat: am inceput cu corectura, am continuat, cateva luni doar, cu partea de redactare si m-am reintors la corectura. Dupa doi ani si ceva de presa, am decis ca nu e de mine. Nu pot sa fiu toata viata martora unor lucruri murdare. Si inca am vazut prea putine, dar destule cat sa-mi dau seama ca nu pot continua la nesfarsit asa.
Experienta mediatica in ansamblul ei a avut si aspecte placute. Am cunoscut o gramada de persoane publice, pe care altfel nu le-as fi vazut decat la televizor. Sa zicem ca asta a fost un castig. Din pacate am cunoscut prea putini Oameni, cu la fel de putine valori. De fapt, stand stramb si judecand drept, nici eu nu am prea multe valori, altfel nu as fi acceptat sa practic o meserie care nu-mi aduce nicio satisfactie, nu ma ajuta sa progresez si, mai mult decat atat, nu impune niciun pic de respect. O sa dureze poate ceva timp pana o sa gasesc un job intr-un alt domeniu. Da' stiti ce? O sa supravietuiesc. Si stiti cum? O sa-mi amintesc in fiecare clipa ca prefer sa fiu un gunoier demn decat un sef fara niciun Dumnezeu, ca prefer sa am infinit mai putini bani in buzunar decat sa port povara problemelor subalternilor mei. Sigur, povara pe care o pot purta doar Oamenii. Doar ca de ceva vreme incoace mi se confirma, iar si iar, ca lipsa de omenie a devenit conditia sine qua non a ungerii intr-o functie de conducere. Presimt ca n-o sa fiu coplesita de prea multe regrete.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postarea comentariilor presupune implicit acceptarea acestor termeni şi condiţii:
» Este interzis furtul nickname-urilor şi semnăturilor altor utilizatori.
» Sunt interzise comentariile care incită la acţiuni ilegale, precum şi cele care conţin ameninţări sau violează viaţa privată.
» Nu sunt permise mesajele cu tentă antisocială, cu caracter xenofob sau rasist, mesajele obscene şi injuriile.
» Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor şi îşi asumă consecinţele în cazul unor acţiuni legale.
» Autorul acestui blog îşi rezervă dreptul de a şterge comentariile care nu respectă regulile de mai sus.